Selecția „Formula AS”

– Andrei Dósa, „Ceaikovski la walk­man”, Edi­tura Paralela 45, colecţia „Prima dragoste”, 144 p.

Trebuie să îmi mărturisesc o greşeală. Când am recomandat romanul „Bilili” de Andrei Crăciun, n-am ştiut că noua colecţie a Editurii Paralela 45 e de­dicată adolescenţilor, spre a le stimula interesul pen­tru lectură prin cărţi în care să-şi regăsească pro­blemele proprii vârstei. Fusesem atrasă de numele scrii­torului şi l-am citit ca pe orice roman, neînţe­legând ce l-a apucat să explice cine au fost Stalin, Troţki şi alte personalităţi bine-cunoscute. De fapt, ştia că se adresează unei generaţii ignorante, total dezinteresate de ceea ce a fost înaintea erei ei. Că „pro­blemele” în care se recunosc liceenii de azi ţin de impulsuri şi obsesii sexuale datorate transfor­mă­rilor hormonale, de dorinţa de a fi acceptaţi de o gaş­că, pentru care sunt gata de orice teribilism, că se re­voltă împotriva părinţilor, profesorilor, conven­ţiilor sociale, sfidând cu expresii vulgare şi gesturi şo­cante, că au gusturi comune pentru cultura pop a momentului, diferită de a predecesorilor. Acestea sunt trăsături generale ale adolescentului, menţio­nate de psihologi împreună cu vulnerabilitatea şi tendinţa spre experimente riscante. După ce editura le-a in­dicat publicul-ţintă, mingea a fost plasată în terenul scriitorilor convocaţi, lăsaţi să-şi aleagă singuri strategia. Din câte văd în jur, adolescenţii or fi ei ignoranţi (ca şi mulți adulţi, de altfel), dar nu tâm­piţi, in­flu­enţabili, dar nu lip­siţi de dis­cernământ, preocu­paţi de pro­pria imagine în rândul con­generilor, dar nu egotişti. Se pot lăsa pradă unor senti­mente intense, dar sunt sensibili la bunătate, solidaritate, empa­tie, în­cre­dere. Foarte bun mi s-a părut pentru copiii şi nepo­ţii dvs între 14 şi 18 ani, dar şi pentru orice amator de litera­tură, volumul pe care-l recomand azi, fiindcă Andrei Dósa are un talent literar care transcende comanda editurii. Nu degeaba e el recunoscut, după 5 volume de poezie şi 2 romane, ca vârf al (încă) tinerei gene­raţii literare (are 37 de ani). „Ceaikovski la walk­man” e alcătuit din patru secţiuni ai căror naratori sunt colegi de clasă la un liceu. Andrei Dósa nu numai că ţine bine minte trăirile din propria adoles­cenţă, ci se plasează cu naturaleţe în vârsta aceea şi te trage după el printre elevi, în sala de clasă şi în peripeţiile de după ore. Încă de la începutul clasei a IX-a, naratorul primei părţi, numit chiar Andrei, se îndrăgosteşte de colega lui de bancă, Ma­ria, o repe­tentă cu proastă reputaţie la 16 ani, care ba îl pro­voa­că, ba îl respinge. De altfel, toţi colegii lui sunt fascinaţi de obrăznicia şi violenţa fetei de cartier, chiar şi premianta Melinda, singura cu care Andrei poate împărtăşi pasiunea lui pentru lectură. Dar Maria i-l preferă timidului Andrei pe Jean, gigoloul clasei. În cea de a doua povestire, narator e Gabi, potenţial şahist performant care, ajuns într-o vacanţă într-o tabără de şah, la insistenţele antre­norului său, e vrăjit de soţia acestuia şi are o relaţie cu femeia ma­tură şi plictisită, pentru care puştiul nu e decât o distracţie pasageră. A treia este despre prietenia din­tre două fete cuminţi, Melinda şi Ema, consemnată în jurnalul intim al primeia. Se ştie că prieteniile din şcoală durează uneori toată viaţa. Nu e cazul celor două colege care se despart şi proza­torul îşi imagi­nează cu mare fineţe psihologică pie­dicile. În ultima parte el revine rotund la golanca Maria, cu o privire detaşată, justificându-i natura agresivităţii printr-o boală psihică ce o face să eşue­ze la un „spital de nebuni”. Ceea ce nu se poate po­vesti e stilul în care poetul Dósa îl dublează pe prozator, făcând textul să vibreze într-un fel anume, emoţionant.