PRIMARII NOȘTRI
Comuna Tarna Mare din județul Satu Mare se află în nordul extrem al țării, situată exact la granița cu Ucraina. Mariana-Monica Sobius a schimbat, din 2008, catedra, pe fotoliul de primar și conduce cu pricepere destinele celor patru sate ale acestei comune: Bocicău, Tarna Mare, Valea Seacă și Văgaș.
Cinci mandate
– Ce îndeamnă un profesor să lase catedra școlii pentru a candida la un post de primar? Aveați veleități de conducător, sau erau nereguli în sat?
– Primarul în funcție, la al doilea mandat, reușise să piardă fondurile europene pentru un centru de sănătate. Înainte de a fi aleasă ca primar, șapte ani fusesem director al școlii din comună, devenită școală de arte și meserii, apoi liceu tehnologic. Ca profesor, anual am avut elevi calificați/premiați la fazele naționale ale competițiilor școlare. Ca director, am implementat numeroase proiecte cu finanțare europeană și am obținut, pentru școlile din comună, fonduri de modernizare de la Ministerul Educației. Astfel, oamenii din comună au observat că, în timp ce la școală se obținea performanță, la primărie lucrurile erau în derivă, și propunerea de a candida a cam venit de la ei. În plus, în primăvara anului 2008, fiind propriul meu avocat, am obținut în instanță decizia de anulare a unei amenzi pe care mi-o aplicase domnul primar, pentru că „îndrăznisem” să semnez ordinul de începere a lucrărilor pentru construirea unei școli din fonduri de la Ministerul Educației. În fața judecătorului, i-am spus primarului în funcție: „Domnule primar, e inadmisibil să luptați împotriva intereselor comunei! Construirea unei școli ar trebui să fie o datorie și un motiv de mândrie pentru un primar! Nu meritați scaunul pe care îl ocupați, în Iunie voi fi principalul dvs. contracandidat!”. M-am ținut de cuvânt și așa am câștigat primul mandat.
– Acum, tocmai îl începeți pe cel de-al cincilea, ceea ce înseamnă că ați făcut ceva pentru comună, iar oamenii v-au apreciat strădania. Cu ce vă lăudați cel mai mult?
– Nu știu dacă spațiul alocat interviului e suficient pentru realizările din comuna noastră! Am să amintesc câteva, mai importante. Am construit și echipat un centru medical; avem un spațiu amenajat pentru înființarea unei substații de ambulanță, dotată cu o ambulanță echipată la standarde europene; am extins, reabilitat și dotat unitățile școlare din comună, respectiv Liceul Tehnologic Tarna Mare, Școala primară și Grădinița cu program normal Valea Seacă, și implementăm, prin PNRR, două proiecte de reabilitare energetică la Grădinița cu program normal Bocicău și Școala primară nr. 2 Tarna Mare. Tot prin PNRR, avem în implementare proiectul de construire a unei creșe nZeb (clădiri cu consum de energie aproape zero). Am reabilitat și dotat Căminele culturale din Tarna Mare și Bocicău, iar la Valea Seacă am construit unul nou. În parteneriat cu Muzeul Județean Satu Mare, am înființat Muzeul Ugocei și Muzeul Icoane Tărnene. În domeniul social, avem în implementare, prin PNRR, construirea unui Centru comunitar integrat, iar prin CNI, înființarea Centrului social de zi „Sf. Mihail și Gavriil” pentru seniori, în satul Bocicău.
Dacă vorbim despre infrastructura rutieră, în 2008, când am preluat frâiele comunei, nu exista centimetru de asfalt pe străzile și drumurile comunale. În mandatele mele, s-au asfaltat peste 20 km de drumuri și străzi, am construit podul din centrul localității Tarna Mare, am reabilitat și consolidat alte 11 poduri peste pârâuri, în cele patru sate ale comunei. Aici, meritul este și al viceprimarului comunei, Vasile Lenghel, un om dedicat, el fiind cel care coordonează partea de gospodărire comunală. Am asfaltat aproape doi kilometri ai drumului de acces către viitorul punct de trecere a frontierei româno-ucrainene, de la Tarna Mare-Hija. Avem, în întreaga comună, rețea de apă potabilă, proiect în valoare de peste cinci milioane euro.
Încă din 2011, am fost prima comună din județ și a doua din țară care a implementat un proiect de iluminat cu tehnologie LED, cu finanțarea Băncii Mondiale. În 2014, cu finanțare PNDR, am achiziționat un microbuz și am înființat serviciul gratuit de transport public local, fiind unici în țarã, la acea vreme.
– Comuna dumneavoastră se află într-o zonă binecuvântată de Dumnezeu, cu oameni harnici și gospodari, a căror vrednicie se vede în bunăstarea celor patru sate în care trăiesc. Povestiți-ne puțin despre această zonă din nordul îndepărtat al țării.
– Suntem locul unde „se agață harta în cui”, și suntem mândri că „susținem” harta României! Dar să nu uităm și că de la noi începe teritoriul Uniunii Europene! Comuna noastră, aflată la poalele Munților Oașului, este binecuvântată cu frumuseți naturale unice: Fântâna Doamnei, Trei Hotare, Cascada Runc, Valea Frasinului, Lacul de Smarald sau Văgașul. Pentru a le pune în valoare, sprijinim orice inițiativă locală în turism. Am creat condiții pentru dezvoltarea turismului în zonele Pichet-Tarna Băi și Balta Cremenii-Valea Nucului, amenajând o zonă de picnic cu internet, la Tarna Băi. Pentru a deveni stațiune turistică de interes local, avem nevoie de o capacitate de cazare de minim o sută de locuri, de aceea, am scos la licitație terenuri din patrimoniul comunei, pentru investitorii locali, care acum construiesc cabane, pensiuni, restaurante și zone de agrement. Singura condiție impusă a fost de terminare a lucrărilor și dare în funcțiune în cel mult trei ani de zile.
Din 2014, în Tarna Mare funcționează „Tabăra ecologică destinată tinerilor”, realizată, în cadrul Programului transfrontalier România-Ungaria, de către Protopopiatul Reformat Satu Mare și Agenția de Protecție a Mediului Satu Mare. Pe o suprafață de două hectare, tabăra dispune de spații de cazare, o sală de conferințe, săli de curs cu mobilier ecologic, foișor pentru pictură, piscină, baltă de pescuit, pistă de biciclete, un lac artificial, o pădure de salcâmi și frasini, un teren de minifotbal/tenis de câmp și cinci căsuțe ecologice. Anual, tabăra este vizitată de sute de elevi și tineri. În parteneriat cu Consiliul Județean Satu Mare și GAL Lider Oaș, ne-am propus realizarea, pe un traseu montan, a drumului de legătură dintre Tarna Mare, Văgaș și Turț Băi din Țara Oașului, dar și marcarea unor trasee turistice pentru drumeții și cicloturism. Chiar zilele acestea, organizăm o dezbatere publică cu tema „Dezvoltarea turismului în comuna Tarna Mare: provocări și perspective”, dezbatere la care sunt așteptați reprezentanți ai autorităților județene, ai instituțiilor și asociațiilor cu activitate în acest domeniu, dar și reprezentanți ai mediului de afaceri și ai societății civile.
– Din ce trăiesc oamenii din zonă? Se mai ocupă cu creșterea animalelor, cu agricultura?
– O parte din populația activă face naveta la Satu Mare. În comună, avem câteva magazine, o brutărie care coace pâine tradițională pe vatră, și cam 15 la sută din populație muncește sezonier, în agricultură, în străinătate. Avem, de asemenea, 330 de fermieri înregistrați la APIA, care cultivă cereale, legume, pomi fructiferi, viță-de-vie și căpșuni, dar și fermieri care cresc în special oi și capre. Anul acesta, s-a deschis un centru de colectare fructe de pădure, ciuperci și plante din flora spontană, proiect finanțat de Agenția Zonei Montane. Dintre angajatorii din sectorul public, Liceul Tehnologic Tarna Mare are aproape 50 de angajați, iar Poliția de Frontieră, peste 100, cea mai mare parte a acestora fiind localnici.
Când sună alarmele în Ucraina…
– Cele mai multe comune din țară se confruntă cu problema depopulării și a îmbătrânirii populației. Aveți și la Tarna această problemă?
– Da, ne confruntăm și noi cu această problemă. Dacă la recensământul din 2011, număram aproape 4000 de locuitori, astăzi suntem mai puțini cu 300. Evident, și numărul elevilor scade de la an la an. E un semnal de alarmă, o îngrijorare pe care am transmis-o de câte ori am avut ocazia decidenților de la București și consider că, în programul de guvernare al celor ce vor conduce destinele României după alegerile parlamentare din acest an, trebuie să se regăsească măsuri serioase, atractive, care să-i determine pe românii din diaspora să revină acasă, dublate de măsuri de stimulare a natalității.
La nivel local, punem la dispoziția celor interesați sã se stabileascã în comunã și sã dezvolte o afacere, o halã de producție/servicii, șapte parcele între 1 și 1,5 hectare, lotizate în zona economicã, cu toate utilitãțile necesare. În același timp, prin PNRR, implementãm douã proiecte menite sã pãstreze tinerii, dar și specialiștii în comunã: „Construire locuințe nZeb pentru tineri” și „Construire locuințe nZeb plus pentru specialiști”.
– Sunteți la granița cu Ucraina. Se aud bubuiturile războiului până aici? Oamenii sunt panicați?
– Comuna Tarna Mare este mărginită pe trei laturi de granița cu Ucraina, avem parteneriate durabile cu administrații locale ucrainene din vecinătate, am fost alături de ei de când a izbucnit războiul. Ne dorim, asemeni lor, ca pacea să se instaureze în Ucraina cât mai curând și, cu siguranță, vom participa la reziliența acestor comunități, vitregite de războiul nedrept. Nu putem nega că, atunci când alarmele sună sinistru, la nici un kilometru de noi, simțim fiori reci pe șira spinării. La fel, când întâlnim pe ulițele satului fugari din calea războiului, tineri flămânzi, uzi, cu hainele sfâșiate, ne dau lacrimile. Dar sunt mândră de consătenii mei, care le-au oferit întotdeauna o farfurie cu supă caldă, o haină călduroasă și, uneori, chiar adăpost vremelnic.
– Tarna Mare se află la aproape 1000 de kilometri distanță de București. Îl mai simțiți drept centru de comandă al țării?
– Bucureștiul va fi mereu în inima mea. E locul studenției mele și locul unde mi-am întâlnit soțul, locul unde am debutat ca profesor. Iar ca primar, e locul unde am bătut pe la ușile mai multor ministere pentru a semna numeroasele contracte de finanțare. Doar pe PNRR au fost vreo paisprezece! Noroc cu digitalizarea, aflată în plin proces de implementare, astfel încât, o parte din contracte le-am semnat electronic. Dar, credeți-mă, pentru comuna mea, aș merge și pe jos până la București!
