Într-o zi de toamnă târzie și friguroasă, în casa noastră a pătruns un oaspete minuscul și neașteptat: o buburuză. Am găsit-o așezată pe o iederă din ghiveci. Sta acolo fără să se miște. Ne-am bucurat de un asemenea „eveniment” și am început să facem presupuneri: o fi vrând să hiberneze sau să se odihnească după un drum lung? De unde vine și ce anume a atras-o la noi? Cu siguranță că are, ca orice ființă de pe această lume, o poveste numai a ei, dar pe care nu o vom putea afla niciodată. Oricum, bine că măcar un episod din aceasta se va petrece sub ochii noștri. Dar cum să comunici cu mica fărâmă de viață? Cum s-o ajutăm? Nu știam prea multe despre neamul gărgărițelor. Am încercat să ne „documentăm”, fără să ne prea fie de folos. Buburuza hiberna.
O găseam în fiecare dimineață aproape nemișcată, lipită de frunza ei. O bijuterie infimă, un strop de rubin, nici măcar nu pot spune o pată de culoare, ci un punct pierdut în casa noastră, dar pe care îl căutam mereu cu privirea. Nu puteam decât să ne bucurăm că o vedem la locul ei. Dacă tot n-o puteam ajuta cu ceva, m-am gândit că trebuia să fac măcar ceva mai abstract. În primul rând, să-i pun un nume, ca să se deosebească de neamul ei, de care s-a despărțit, și apoi – chiar să-i dedic niște versuri – „un poem”.
Însă într-una din diminețile trecute, drăgălașa noastră făptură a dispărut la fel de enigmatic precum și sosise la noi. Am căutat-o în amănunt peste tot. Ne lipsea. Fărâma de viață ce poposise în casa noastră ne stârnise un sentiment de afecțiune ciudat: să te legi sufletește de o gâză adormită! Nu știu unde a dispărut. Poate că tocmai căldura din casă a derutat-o și a zburat afară, plină de speranță, în gerul iernii, crezând că a venit primăvara.
Biata de ea! Măcar de și-ar fi găsit un alt loc, în care să aștepte trezirea la viață a naturii.
A rămas și fără nume, și fără poem! Dar oricând voi vedea o mămăruță pe iarbă ori pe frunze, trecând vioaie cu piciorușele filigranate și cu spatele lucios și punctat, mi-o voi aminti cu duioșie pe aceea care și-a ales adăpostul vremelnic în casa mea.
CAMELIA B. – Galați
