Ideea „suveraniștilor” noștri de a trimite scrisori de protest împotriva unei decizii a CCR, lui Donald Trump, este paradoxală și caraghioasă! Paradoxală, pentru că suveranismul (în accepțiunea naționalismului extremist) presupune respingerea „amestecului în treburile interne”, neatârnarea și chiar o doză de xenofobie selectivă. Când apelezi la „forțe externe” pentru a-ți câștiga „dreptatea”, nu poți să o faci fără a le ceda ceva în schimb. Nimeni, în politica internațională, nu acționează din idealism pur, din „solidaritate ideologică” gratuită. Cum se împacă independentismul, susținut de „suveraniștii” români, cu apelul la sprijinul „Înaltei Porți” de la Washington, împotriva unor decizii interne ale instituțiilor propriului stat? „Patrioții” noștri procedează ca odinioară „boierii pământeni”, care trimiteau „plângeri la Stambul” (însoțite de peșcheșuri grase!) împotriva domnitorilor fanarioți, numiți de sultan pentru „a-i administra țările”! Actualii „suveraniști” contestă, așadar, dreptul Statului Român de a-și organiza propriul interes general, stabilitatea în relațiile sale cu celelalte entități statale existente. Ideea „scrisorii” este caraghioasă, pentru că amintește, la literă, de propaganda naționalismului comunist al ceaușismului, care îndemna întregul popor, în numele unui umanism populist, să răspundă occidentului „imperialist” – prin scrisori și manifestații de masă, la propunerile de „ordine internațională”. În realitate, suveraniștii noștri vor, ca și Ceaușescu și „partidul” lui, să guverneze „netulburați” țara, să își asigure dominația în favoarea intereselor proprii. Caraghioasă (în sens rău) este și pretenția lor de a-și dobândi legitimitatea în fața „poporului”, demonstrând că „au relații intime” cu mai marii lumii. În realitate, ei încearcă să speculeze – repet, în interes propriu – neînțelegerile dintre diversele centre de putere ale lumii, punându-se oportunist „în slujba” unuia sau altuia. Un pescuitor în ape tulburi, ca Victor Ponta, un „erou al neatârnării”, ca George Simion, liderul AUR, un „salvator al neamului”, precum Călin Georgescu, apelează la (și așteaptă) intervenția străinătății pentru a-și atinge „țintele patriotice”, adică accederea lor la putere. „Scrisoarea” și „plângerile” ce o însoțesc arată că politicienii noștri „suveraniști” nu se deosebesc deloc de restul clasei politice românești, împărtășind cu ea „sistemul” prin care își satisfac, în primul rând, propriile interese.
Or, Donald Trump este axat, în primul rând, pe redresarea Americii, ca primă forță a lumii, care garantează pacea și stabilitatea acesteia. Donald Trump este centrat pe problemele refacerii „măreției Statelor Unite”. El vrea să oprească fluxul de emigranți din restul lumii și să rezolve problemele deficitului economic în care Statele Unite au plonjat după guvernările „cu iz globalist” ale democraților. Lui Donald Trump nu-i pasă de suveraniștii români sau europeni care-l asaltează acum, decât în măsura în care ei servesc intereselor țării sale. El vrea „să slăbească” Europa, care l-ar putea concura în dominația pieței mondiale. Pentru Donald Trump, nu înseamnă nimic Victor Ponta, George Simion sau Călin Georgescu. Trimițând scrisori și plângându-se pe lângă „Înalta Poartă”, politicienii români nu fac decât să se plaseze în categoria „boierilor pământeni” care își urmăreau propriul interes, fără să le pese de țară. Noua conducere americană ar prefera, desigur, ca în România, democrația să fie funcțională și economia să meargă bine. Dar politicienii români care se declară „patrioți” nu urmăresc altceva decât propriul lor interes individual sau de grup. Problemele României nu pot fi rezolvate decât de către români, prin alegerea unor politicieni responsabili de starea reală a țării.
