Pentru mulți dintre românii interesați de “resetarea” Ordinii Mondiale, propusă de nou instalata administrație Trump, cuvântarea vicepreședintelui SUA, JD Vance, la Summit-ul Alianței Nord-Atlantice de la München (14-15 Februarie) a reprezentat o justificare a cererilor “suveraniștilor” de reluare a turului secund al prezidențialelor anulate de CCR, la sfârșitul anului trecut. S-a ajuns la o asemenea situație, pentru că democrația românească este fragilă, iar instituțiile pe care se sprijină sunt slabe și lipsite de profesionalism. Vance a făcut referințele la România, în contextul general al repoziționării SUA față de UE și în preajma alegerilor parlamentare din Germania, amenințate, și ele, de “inserția” serviciilor secrete rusești, în sprijinul extremiștilor naționaliști. Discursul lui JD Vance reprezintă noua orientare politică imprimată administrației SUA de președintele Donald Trump. America a renunțat la rolul de garant al democrațiilor europene, cerându-le acestora să își asume propria apărare. Pragmaticul Trump tratează lumea ca pe o “afacere” în care cel ce “păzește averea celorlalți”, “jandarmul mondial” (recte SUA), trebuie plătit corespunzător, pentru a-și îndeplini “misiunea”. Pe scurt, America cere Europei să fie capabilă să se apere singură (sporind cheltuielile militare la 5% din PIB) și să își întărească instituțiile democratice pentru prevenirea glisajelor spre formule de organizare autoritariste, de tipul celor din secolul trecut.
Revenind la discursul lui JD Vance, cu referiri la situația României, trebuie subliniat, totodată, că emisarul lui Trump NU a indicat în niciun caz o poziționare a SUA în sprijinul “candidatului – mesianic” Călin Georgescu și a cererilor susținătorilor lui de “anulare a anulării” și de reluare a turului doi al suspendatelor prezidențiale. Vance a criticat slăbiciunea și lipsa de profesionalism a instituțiilor democrației românești, incapabile să PREVINĂ și să STOPEZE din fașă fenomene de “tipul Georgescu”, sugerând că ele sunt penetrate și corupte de interese străine interesului general al societății românești. Vance nu a învinuit Rusia de manipularea alegerilor din România (ba, chiar, a sugerat că, pentru aspirațiile ei de dominație, era normal să o facă), ci fragilitatea democrației românești. Alegațiile lui Vance nu pot fi categorisite, în nici un caz, drept o confirmare a tezei suveraniștilor rusofili de pe Dâmbovița că SUA abandonează România “sferei de influență” rusești și că Georgescu, adeptul “înțelepciunii răsăritene”, trebuie pus în fruntea statului pentru a reînnoda “prietenia frățească” cu vecinul de la răsărit. JD Vance propune, mai degrabă, o întărire a instituțiilor statului român în sensul curățirii lor de toate “elementele” corupte, vândute intereselor străine (rusești), care le-au penetrat de mai multă vreme, prin complicități locale politice și economice, pervertindu-le de la misiunile lor firești de susținere și apărare a democrației. Dacă vrea să își continue “drumul european” și parteneriatul cu America (atât direct, cât și în cadrul NATO), statul român trebuie să treacă decis, transparent și pe bază de probe (dezvăluite, până acum, mai mult de partenerii săi occidentali, inclusiv americani), la interzicerea dură, fără drept de apel, a tuturor manifestărilor extremiste, destabilizatoare și generatoare de haos social. Chiar și în “cazul Georgescu”, probele amestecului străin trebuie “puse pe masă”, public, oricât de dureroasă ar fi dezvăluirea, pentru unii politicieni români, complici la ”complot”. Fără o funcționare profesională a propriilor instituții, statul român poate cădea oricând pradă unor aventurieri interesați doar de propriile avantaje particulare și de grup.
