Nu mică le-a fost surpriza liderilor partidelor noastre politice când, la începutul săptămânii, președintele interimar Ilie Bolojan a convocat consultări la Palatul Cotroceni, pentru a clarifica poziția României înaintea importantei reuniuni din Martie a Consiliului European. Instrument esențial pentru bunul mers al unei democrații, invitația la dialog a ajuns să sune exotic în România lui 2025! Și, dacă privim cu puțină detașare în urmă, asta n-ar trebui să ne mire: venim după 15 ani de continuă erodare a discursului public, pe de o parte, și a uzului de vehicule democratice, pe de altă parte. În al doilea său mandat de președinte, încolțit din toate părțile, Traian Băsescu a tăiat punțile de comunicare până și cu cei mai fideli și dezinteresați dintre susținătorii săi din zona civilă. I-a urmat la Cotroceni Klaus Iohannis și moștenirea de după demisia sa excepțională, ea însăși, un efect direct al crizei de comunicare politică din România. De consultări de dimineața până seara îi ardea președintelui Klaus Iohannis, înaintea reuniunilor Consiliului European, când agenda lui era deja plină cu zboruri ocolite prin Sibiu, pentru recuperarea soției, și cu delectări turistice prin Occident?!
I-au fost de-ajuns doar câteva săptămâni în funcția interimară de președinte, lui Ilie Bolojan, pentru a da un semnal de normalitate de care (vedem din reacțiile liderilor politici), România avea atâta nevoie. De regulă, consultările de la Cotroceni aveau loc doar în momentele de criză politică ori după alegeri, când se fac propunerile pentru funcția de premier. „Ce părere avem despre politica noastră externă nu ne-a întrebat nimeni, niciodată”, admitea, uimit, unul dintre liderii politici. Trecerea „pe persoană fizică” a diverselor prerogative și instituții a fost marcă înregistrată în și așa fragila noastră democrație, căci lipsa unui dialog vine chiar de la baza politică, unde liderul de partid care azi aplaudă că e chemat la consultări n-are nicio curiozitate despre părerea amărâtului care lipește afișe electorale pe ulița satului sau împarte fluturași prin cartierele mărginașe ale orașelor de provincie. Încă o dată, în scurtul timp de când a venit în Capitală, Ilie Bolojan schimbă curajos și cu naturalețe regulile jocului de la București. Sigur, nu se va îmbogăți România acum că președintele interimar zboară la Paris sau Bruxelles cu o cursă TAROM de linie, nici că taie niște cheltuieli pe ici, pe colo și nici nu va exploda indicele democratic al țării noastre acum, că Ilie Bolojan stă, omenește, la masă, cu ceilalți lideri politici, ca să găsească punctele de intersecție ale viitoarei noastre direcții externe. Dar de undeva trebuie să înceapă schimbarea ca să mai disipăm din tensiunea momentului politic actual și ca să începem să construim punți unii spre alții. Faptul că semnalul vine de sus e remarcabil. Bine ar fi ca exercițiile de normalitate propuse dinspre Cotroceni să nu fie interimare, la fel ca mandatul lui Ilie Bolojan…
