• Cel mai important organ al nostru funcționează neîntrerupt pe tot parcursul vieții. Dar există un pe­ricol: atunci când suferă, nu remarcăm imediat acest lucru. Iată semnele de avertizare ale inimii, pe care ar trebui să le cunoaștem •

Verificați-vă motorul la timp 

Inima se află în spatele sternului, între a doua și a cincea coastă, chiar lângă plămâni și deasupra dia­fragmei. Cântărind doar 300 de grame, ea pare un organ modest, și totuși, are puterea de a pompa zilnic 10.000 de litri de sânge prin sistemul cir­cu­lator, ceea ce înseamnă 2,5 milioane de litri pe an. Sângele proaspăt din plămâni curge în jumă­tatea stângă a inimii, apoi este pompat prin între­gul corp și se întoarce în cele din urmă, încărcat de dioxid de carbon, în jumătatea ei dreaptă. Sân­gele iese prin artere și intră prin vene. Iar circu­lația lui este în­totdeauna o ches­tiune de viață și de moarte, pentru că sângele le furnizează ce­lu­lelor oxigen și nu­trienți, cum sunt carbohidrații, gră­simile, pro­te­i­nele, mi­neralele și vitaminele. În plus, asi­gură eli­mi­narea corespunzătoare a substan­țelor re­ziduale. Orice mașină cu sarcini atât de im­portante trebuie dusă anual la ve­rifi­cări. Dar în cazul inimii noastre, nu ne tre­ce prin cap să o facem. Sau ne gândim prea târziu. Infarctul miocardic, acci­den­tul vas­cular cerebral sau alte probleme ase­mă­nătoare legate de inimă sunt responsabile de o treime din totalul deceselor anuale. Aproa­pe 5% dintre oameni suferă de insu­ficiență cardia­că, 8% de boală coronariană – și nu mai puțin de 30% de hi­pertensiune arterială, care so­licită inima. Pro­blema e că motorul nostru nu sem­nalează la timp că întâmpină dificultăți – sau se manifestă, în cel mai bun caz, extrem de în­șelător.

Atenție la semnele de avarie!

O amenințare tăcută este reprezentată tocmai de hipertensiunea arterială, o boală care afectează o persoană din două dintre cele trecute de 60 de ani. Arterele îmbătrânesc, nu mai fac față în mod co­respunzător presiunii exercitate de sânge și, din acest motiv, se produc leziuni ale pereților inte­riori ai vaselor de sânge. Acolo se depun plăci, care le îngustează și le rigidizează și mai mult. Problema este adesea descoperită din întâmplare când mer­gem la medic, deoarece simptomele cla­sice, pre­cum amețelile, durerile de cap sau pal­pi­tațiile, nu apar la toată lumea, iar unii oameni chiar se simt bine când au tensiunea ușor cres­cută. Când me­dicația duce la scăderea tensiunii, unii se simt de parcă li s-ar fi luat Ferrari-ul.

Acesta este premisa multor neplăceri și cons­tituie adesea și baza apariției bolii coro­nariene, în care mușchiul inimii nu mai primește suficient sân­ge și, implicit, nutrienți. Cauza o reprezintă de­punerile din arterele coronare, care alimentează ini­ma cu oxigen și nutrienți. Con­secințele sunt du­rerile în piept, care pot iradia spre brațul stâng, gât sau abdomenul superior. Sen­zația de presiune, ca­rac­te­ristică așa-numitei an­gine pecto­rale, provoacă adesea dificultăți de respirație, care pot duce la rân­dul lor la stări de anxietate severă și chiar la teama de moarte. Insuficiența car­diacă reprezintă o afec­țiune aproa­pe comună în rândul vârst­ni­cilor. În­trucât ca­pacitatea de pom­pare a inimii nu mai este sufi­cient de mare pen­tru a acoperi nevoile organis­mului, tot mai puțin sânge proaspăt ajunge în sis­temul circu­lator. Slăbi­ciunea inimii poate fi ca­uzată și de afec­țiuni ale muș­chiului cardiac, defec­te ale valvelor sau tulbu­rări de ritm cardiac, ori poate fi con­secința di­rectă a unui in­farct. Persoa­nele afecta­te se con­fruntă ra­pid cu difi­cultăți de respirație și tuse, pre­cum și cu umflarea la­belor picioarelor, a gam­belor și, uneori, a abdo­menului. Ei merg frec­vent la toa­letă în cursul nopții și se simt vlăguiți pe timpul zilei. Ca profani, nu facem prea repede legă­tura între aces­te simptome și o pro­blemă cardiacă – și tocmai asta le face atât de periculoase.

Când pompa își iese din ritm

În spatele unor simp­tome precum amețeala, difi­cultățile de respirație, ne­liniștea interioară, an­xie­ta­­tea difuză, oboseala și scă­­derea rezis­tenței la efort se pot ascunde tulburările de ritm cardiac. Cea mai frec­ven­tă con­se­cință a a­ces­teia este fi­brilația atri­­ală. Dar nu orice pa­uză scurtă, potic­neală sau bătaie suplimen­tară de inimă cons­tituie un semnal de alarmă. Normal se consideră să avem un puls de minimum 40 de bă­tăi pe minut – cum este de exemplu cel al sportivilor de perfor­manță, a căror inimă bate mai lent. În mod obiș­nuit, frecvența cardiacă în repaus este între 50 și 80 de bătăi pe minut. Dacă ea depă­șește 100, este prea mare, iar pauzele de trei până la patru secun­de ar trebui să ne dea de gândit.

Cea mai gravă situație cu care se poate con­frunta „motorul” nostru este infarctul. Acesta se pro­duce când una dintre plăcile de aterom din ar­terele coronare se rupe sau se desprinde, formând un cheag care blochează vasul de sânge. Astfel, o parte a muș­chiu­lui cardiac nu mai primește oxi­gen și riscă să se necrozeze. 30% dintre pacienți mor înainte de a ajunge la spital – cel mai adesea, pentru că sună prea târziu la urgențe. Această fatalitate este o urmare a faptului că simptomele nu indică întot­deauna cu claritate infarctul. Senzația de presiune în piept sau durerea iradiantă în brațul stâng pot apărea, dar nu sunt obligatorii. Durerile pot fi adesea resimțite și la ni­velul cefei, maxilarului și gâtului sau chiar în abdo­menul superior. Femeile, mai ales, prezintă de­seori simp­to­me complet dife­rite, cum ar fi grea­ța, văr­săturile sau durerile ușoare de spate. Ce e bi­ne să știm, pentru a nu intra de­­gea­­ba în pa­nică, e că simp­to­me­le, inclusiv pal­pitațiile, apar aproa­pe întot­dea­una și atunci când facem efort, și nu pur și sim­plu din se­nin.

Un adevărat maestru al ca­mu­flajului îl constituie in­fla­­ma­ția mușchiului cardiac, mio­car­dita, care este și mai greu de re­cu­noscut. Cine s-ar gândi la ini­mă, dacă s-ar confrun­ta cu dificultăți de respirație și epuizare totală, eventual după o gripă sau după o infecție gastroin­testinală? Însă in­fecția care per­sistă în organism și nu a fost complet vindecată este cauza cea mai frec­ventă a inflamării mușchiu­lui car­diac. Dacă ne con­fruntăm cu o asemenea situație, trebuie să re­nun­țăm la sport timp de trei luni, pentru a preveni deteriorarea ulte­rioa­ră a inimii. Și infec­țiile cu Co­vid cresc riscul de mi­o­cardită dacă fa­cem sport în de­curs de trei săptă­mâni de la dis­pa­riția simptomelor.

În afara acestor boli, există și afec­­țiuni cardiace care sunt destul de puțin cunoscute. Probabil că cel mai des întâlnit dintre ele este sindromul inimii frânte. Acesta apare după momente de șoc și stres emo­țional puternic, precum cel provocat de pier­derea partenerului sau de o frică intensă, iar respon­sabili sunt hormonii de stres, care afectează inima. Per­soa­nele care suferă de sindromul inimii frânte prezintă simptome similare cu cele ale unui infarct: dureri în piept, dificultăți de respirație, transpirație rece și greață. Doar că, în acest caz, nu este blocată nicio arteră. Totuși, unele părți ale mușchiului cardiac mor. Sindromul inimii frânte poate fi fatal.

Despre pulsul galopant și calcifierea vaselor de sânge

Perfidul sindrom Brugada a fost descoperit abia în anii ‘90. El nu apare la niciun control cardiac. Per­soanele care suferă de acest sindrom își dau sea­ma că ceva nu este în regulă, din cauza accelerării ritmului inimii. Pulsul le este atât de rapid, încât inima nu mai poate pompa suficient sânge în corp. Drept urmare, se pot confrunta cu pierderea cunoș­tinței sau chiar cu un stop cardiac. Uneori, cauza o constituie medicamentele – acest lucru trebuie clarificat de un medic. În prima fază, fibrilația ventriculară declanșată poate fi stopată doar cu ajutorul unui defibrilator.

Nici de pericardita constrictivă nu știu prea mulți. În acest caz, pericardul este învelit într-un strat de calcar sau de țesut fibros, ceea ce slăbește funcția cardiacă. Întărirea țesutului conjunctiv este cauzată de inflamații provocate de in­fecții virale sau tumori. Cei afectați se simt permanent obo­siți, au edeme la nivelul picioa­re­lor și di­fi­cultăți de res­pirație. Sin­gura soluție este o operație riscantă, prin care țe­sutul rigid este separat de inimă.

Dar ce protejează cu adevărat ini­ma? „Ieșiți din zona de confort”, ne re­comandă specialiștii. Exercițiile fi­zice moderate de andu­ranță și de forță reduc riscul de infarct, cu 30% până la 50% și încetinesc apa­riția și progresia bolilor coronariene. Im­por­tantă e, de asemenea, o ali­men­tație bo­gată în gră­simi sănătoase. O altă mă­sură pe care o putem lua și care nu necesită nici efort, nici timp, este să mestecăm co­rect. Meste­catul face parte din pro­ce­sul digestiv, care este esen­țial, pentru că permite valorifi­carea completă a nutrienților.

Când sunt periculoase tulburările de ritm cardiac?

Unele bătăi neregulate sunt resimțite clar, în timp ce altele sunt aproape imperceptibile. Indife­rent de situație, mergeți la medic dacă bănuiți că e ceva în neregulă.

Simptomele aritmiilor sunt variate și nu constituie un indiciu al gradului de pericol pe care îl reprezintă. Mulți dintre cei afectați aproape că nu își dau seama că suferă de o aritmie, deoarece simptomele sunt vagi, în timp ce alții merg imediat la medic, din cauza temerilor cu care se confruntă. Doar un cardiolog poate decide dacă și cum tre­buie tratată afecțiunea.

Incertitudine: în trecut, aritmiile erau ­con­­­­si­­­de­rate periculoase în principiu, însă astăzi se știe că majoritatea sunt inofensive și că un ritm cardiac foarte rapid sau foarte lent nu indică nea­părat o afecțiune. Cea mai frecventă tulburare este fibri­lația atrială. Nu este fatală, dar reprezintă un fac­tor de risc pentru accidente vasculare cerebrale.

Deficiență: chiar și o inimă sănătoasă își poate ieși din ritm din cauza lipsei de somn, a stresului, a consumului excesiv de alcool, de cafea sau de nicotină, precum și din cauza unui posibil deficit de potasiu. În acest caz, se ascunde, de exemplu, în spatele extrasistolelor – bătăi supli­mentare ale inimii – un simplu dezechilibru al va­lorilor mineralelor.

Pericol iminent: se întâmplă doar arareori ca o inimă fără afecțiuni preexistente, precum pro­ble­mele coronariene, un infarct sau insuficiența car­diacă, să treacă prin schimbări de ritm peri­culoase. Tratamentul este necesar atunci când exis­tă riscul unei morți cardiace subite sau al unui accident vascular cerebral, atunci când pacientul suferă limitări de ordin fizic din acest motiv sau când este afectat de simptome suplimentare, cum ar fi ame­țelile sau o stare de rău.

Ghid terapeutic

Ce ajută inimii noastre?

• Unele măsuri minore sunt uneori de ajuns pentru a face ca inima să redevină funcțională. Dar și intervențiile de o mai mare amploare devin din ce în ce mai puțin invazive •

• Hipertensiunea arterială: inhibitorii ECA și sartanii reduc efectul hormonului angio­ten­sină, care îngustează vasele de sânge. Diure­ticele cresc cantitatea de sare eliminată prin ri­nichi, iar beta-blocantele protejează împotri­va efec­telor hormonului de stres, adre­nalina.

• Boala coronariană: ne­ajun­­su­rile provocate de îngustarea arte­relor co­ronare nu pot fi reme­diate, ast­fel încât terapia se con­cen­trează doar asupra con­secințelor și simptomelor bo­lii. Antiagre­gan­tele plache­tare, între care se nu­mără și acidul acetilsa­licilic (as­pirina), pre­vin for­marea chea­gurilor de sânge, iar sta­tinele pro­tejează va­sele prin redu­cerea co­lesterolului LDL. Me­di­­ca­mentele desti­nate scă­derii ten­siunii arteriale sunt beta-blo­can­tele, blo­can­­te­le cana­le­lor de calciu, sar­tanii și inhi­bitorii ECA. Ad­minis­trarea de arginină ajută la pro­tejarea arterelor, dilată vasele și previne de­punerile. Îm­potriva sen­zațiilor acute de constricție sau a dure­rilor putem folosi spray-uri cu nitrați, care dilată va­sele de sânge.

• Infarctul miocardic: infarctele acute sunt tratate cu ajutorul unui cateter cu balon, pen­tru a restabili fluxul sanguin în vasele de sânge, după care se introduce un stent ca suport vascular (angioplastie coronariană). Stenturile a căror su­prafață este impregnată cu medicamente previn no­ile depuneri. Alternativ, se utilizează anti­coa­gu­lante pentru a dizolva cheagul sau, în cazul în care sunt afectate mai multe vase de sân­ge sau în care pacientul suferă de diabet, se poate efectua o operație de bypass. Statistic vor­bind, până și în cazul vârstnicilor, operațiile duc la mai puține complicații decât procedurile mi­nim invazive.

• Tulburările de ritm cardiac: proble­mele cardiace sunt tratate inițial cu medicamente (betablocante sau medicamente pentru reglarea ritmului cardiac, precum antiaritmicele). Ele opresc episoadele de fibrilație atrială, iar anticoa­gulantele previn accidentul vas­cular cerebral. Un stimulator car­diac ajută în cazurile în care ritmul cardiac e prea lent, iar ta­hicar­dia bruscă este corec­tată printr-un șoc electric (car­dio­versie elec­trică). Da­că proce­dura nu dă rezul­tate, se recur­ge la abla­ția cu ca­teter, în ca­drul căreia se in­troduce prin zona inghi­nală un tub, care e împins până la inimă, pentru a iden­tifica sursa aritmiei. Aceas­ta este apoi distrusă prin crioablație sau prin ra­dio­­frecvență. Terapia este adesea efi­­cientă mai ales în cazul fibrilației atriale oca­zionale.

• Insuficiența car­dia­că cronică: în cazul in­su­ficienței cardiace se tratează afecțiunea car­diacă ce stă la baza ei. Conform unei analize structurale realizate în 2020, cel mai eficient tra­tament constă într-un un „cvartet”, format din sartani, betablocante, inhibitori SGLT2 și anta­goniști ai aldosteronului. Diureticele pot ameliora simptomele. Foarte importante sunt mișcarea controlată, antrenamentul de anduranță ușor spre moderat și efectuarea câtorva exerciții de forță.

• Plante care ne întăresc inima: subs­tanțele vegetale cu efect asupra inimii, cum sunt de exemplu frunzele și florile de păducel, întăresc forța de pompare a inimii și cresc fluxul sanguin în arterele coronare. În caz de tahicardie, poate fi eficientă talpa-gâștei (Leonorus cardiaca). Rodia are un efect de reducere a tensiunii arteriale și de îmbunătățire a circulației în mușchiul cardiac.

Plante de ajutor inimii

Angină pectorală

• Infuzie din 7 linguri de fructe de păducel, 7 linguri de măceșe zdrobite și 2 linguri de talpa-gâștii. Se opăresc cu un litru de apă clocotită și se macerează în termos, 24 de ore. Se beau 150 ml, de 3 ori pe zi, cu 30 minute înainte de fie­care masă.

• Prim ajutor în caz de stenocardie: 5-6 pică­turi de ulei de brad se toarnă în palmă și se fricțio­nează zona inimii. În același timp, sub limbă se ține o pastilă de nitroglicerină şi o pastilă de Validol. Bolnavul trebuie să stea pe un scaun.

• Miere de albine. Dimineața, la ora 6 (ora cea mai potrivită), pe ne­mâncate, și seara, înainte de culcare, se ia câte o linguriță. Mierea se ține sub limbă și se suge ca o pastilă. După aceea se bea un pahar de apă caldă. Cura durează până la termina­rea unui borcan de 3 kg de miere de albine.

• Amestec din 10 lămâi, 5 căpățâni de usturoi și un litru de miere de albine. Sucul de lămâie se amestecă cu usturoiul pisat sau tocat și cu mierea și se lasă în frigider timp de 7 zile. Se consumă o dată pe zi 4 lingurițe de amestec, foarte încet. Fie­care linguriță se ține în gură câteva minute, până se dizolvă mierea. Fiecare următoare linguriță se ia după o pauză de 1 minut.

Dispnee cardiacă

• După fiecare masă, se reco­mandă să se con­su­me câte 300 g de fructe de dud (pentru folosirea în timpul iernii, fructele pot fi con­gelate).

• Zilnic se consumă un amestec din: 0,5 kg de miere, sucul a 4 lămâi și 4 linguri de caise uscate și tocate.

• Se aplică pe ceafă, peste noapte, o compresă de oțet și apă, în proporții egale. Dimineața și sea­ra, înainte de masă, se consumă o lingură de ames­­tec compusă din 0,5 kg de lămâie tocată, 0,5 kg de miere de albine și 20 de bucăți de miez de sâmburi de caise pisate bine.

• Pulbere din semințe de mărar. Semințele se trec de două ori prin râșnița de cafea. Praful obținut se con­sumă de trei ori pe zi, câte 1/3 lin­guriță cu ceai sau apă, timp de 10-20 de zile (în funcție de reacția organis­mului).

Infarct

• După un infarct miocardic este bine să folo­siți „aspirină vegetală”, care se pre­pară din coajă de salcie. Se dă prin mașina de tocat imediat după ce este culeasă, cât timp este încă moale. O lingură de coajă se amestecă cu 1 pa­har și jumătate de apă clocotită, se ține în ter­mos o oră și se bea în loc de apă. Se folosește pentru toate bolile de inimă și în toate cazurile în care este indi­cată aspirina.

• Castane comestibile. Se cură­ță, se taie în bucăți, se usucă și se dau prin răzătoare pentru a se obține făină de castane. Se pot da apoi şi prin râș­nița de cafea. În 0,5 l de vodcă sau țuică se adaugă 2,5 linguri din făină de castane și se lasă 21 de zile. Se beau câte 15 picături, de 2-3 ori pe zi, pentru funcționarea nor­mală a inimii.

• Se mai recomandă după un infarct miocardic și tinctură preparată din nuci verzi. La data de 15 iunie se culeg 50-60 de nuci, se dau prin mașina de tocat și se amestecă cu vodcă slabă sau țuică diluată cu apă în proporție de 1:1, într-un borcan de 3 kg. Borcanul se ține pe pervaz, acoperit, la soare, timp de 12 zile, agitându-se des. Când culoarea lichidu­lui devine neagră, se strecoară și se păstrează la întu­neric. Se bea câte o lingură, de trei ori pe zi, înainte de masă.