„Ne-am trezit cu inamicul în vârful piramidei”
– Democrația românească a trecut recent printr-un moment de încercare, reprezentat de evaluarea candidaturii lui Călin Georgescu, din pricina căruia a fost anulat turul al doilea de scrutin la finele anului trecut. Până la urmă, în ciuda unor presiuni interne și externe, Biroul Electoral Central (BEC) a refuzat dosarul depus de Călin Georgescu. Cum vi se pare argumentul BEC? Există riscul ca scrutinul prezidențial care urmează să nu fie recunoscut de anumite state?
– Ipoteza ca unele state să nu recunoască rezultatele alegerilor a fost evocată recent de fostul președinte Traian Băsescu, dar și de alții înaintea lui. Concluzia pe care o trage vine ca răspuns la anularea alegerilor și la blocarea candidaturii lui Călin Georgescu. Sunt și unii care regretă scoaterea lui din cursă, invocând acest argument legat de consecințe, referindu-se inclusiv la suspendarea de către SUA a programului de anulare a vizelor pentru români sau despre faptul că Rusia și-a întețit atacurile la adresa României. Până acum, însă, Statele Unite nu s-au pronunțat în niciun fel în această speță.
Sigur că anularea alegerilor și, ulterior, a unei noi candidaturi a lui Călin Georgescu reprezintă o problemă cu care nu ne-am mai întâlnit. Dacă s-a ajuns aici e din cauza vulnerabilității statului român, pe care am observat-o și cu alte ocazii. Chiar Klaus Iohannis a zis că statul a eșuat în a-și proteja cetățenii în anumite situații dramatice. Sunt rotițe care nu funcționează, sunt instituții inerte, șefi de servicii care nu-și fac treaba. S-a dovedit că statul a fost atât de vulnerabil încât, în timp, fără să observe sau poate închizând ochii cu bună știință, a permis infiltrarea unor persoane care nu sunt de acord cu actuala direcție a țării și care doresc întoarcerea ei spre zona de influență rusească sau ceaușistă. Breșa mare s-a produs chiar la servicii, unde, din păcate, lipsa de interes din ultimii ani a lui Iohannis a permis să se întâmple orice, numai ce trebuie nu. Așa ne-am trezit cu inamicul în vârful piramidei, cât pe ce să câștige alegerile. Singura soluție de salvare, in extremis, a fost cea a Curții Constituționale, un gest disperat, de salvare a actualei direcții a României. Marcel Ciolacu vine acum și spune că el îl urmărea pe Călin Georgescu pe TikTok și credea ce spunea. Premierul României credea aberațiile alea?! Pe ce te mai poți baza când premierul României spune așa ceva? Crin Antonescu spune și el că Georgescu e curajos și că i-ar fi plăcut să lupte cu el în alegeri. Lasă că pierdea în fața lui, dar pierdea România. Era bine așa? Președintele interimar Ilie Bolojan constată, la rândul său, că anularea alegerilor nu a făcut bine țării. Sigur că nu a făcut bine, dar n-a fost încotro, am ajuns o societate atât de vulnerabilă, încât poate fi destabilizată de cine și când vrea. Era mai bine pentru România dacă câștiga Georgescu alegerile?!
– După anularea candidaturii lui Călin Georgescu a început lupta pentru succesiune pe zona așa-zis „suveranistă”. Cine își dispută acapararea acestui bazin electoral și cum se prefigurează alegerile din Mai, cu candidații aflați în cursă?
– Întâi de toate, nu e sigur că am scăpat de Călin Georgescu: George Simion promite că l-ar pune premier, Victor Ponta zice și el ceva de genul ăsta, dar în Ponta oricum nu poți pune bază, că el se schimbă din 5 în 5 minute. Călin Georgescu nu a ieșit în mod explicit să pună mâna pe capul unuia dintre candidați. A desemnat doi urmași, pe George Simion și pe Anamaria Gavrilă, care până la urmă s-a retras. Se vede clar că nu au încredere unii în alții, se luptă între ei ca nebunii. Călin Georgescu zicea de George Simion că e omul altora, Simion zicea că stă pe lângă Georgescu să se asigure că nu-și pune soția, pe Cristela, să candideze la prezidențiale. Asta ne mai lipsea, o Evita Peron de România! Dornic să-i forțeze mâna lui Georgescu, care s-a retras ca un sfinx în Munții Carpați, Simion a organizat un miting electoral de ziua acestuia. Dar sărbătoritul n-a onorat invitația și nu l-a uns pe Simion cu mirul sfânt. Între timp, Victor Ponta și-a luat placa de surfing și a urcat și el pe valul „suveranist”. E un spectacol total la televiziunile care îi susțin, se atacă unul pe altul, încât tot ce poți să mai zici e un: „Întărâtă-i, drace!”. Cam ăsta e climatul, ăștia sunt candidații opoziției „suveraniste”. Ce să te aștepți de la ei, când soluțiile propuse – cum ar fi naționalizarea mijloacelor de producție – nu duc nicăieri. Ce facem, ne întoarcem la 11 iunie 1949? Vor să ia companiile să le dea la milionarii care le-au dat bani în campaniile electorale? Georgescu nu i-a promis lui Frank Timiș, când i-a cerut 30 de milioane de euro pentru campanie, minele de aur din Apuseni? Ar fi dat minele de aur, marele patriot! Trebuie să te uiți în spatele candidatului și să vezi cine o să conducă mai apoi. Ca-n America: dacă te uitai la Donald Trump, îl vedeai pe Elon Musk.
„Dacă nu iese Crin, s-a dus cu Marcel Ciolacu”
– Dar cealaltă tabără, care își zice pro-europeană, cum arată?
– Dacă puterea era corectă, eficientă, competitivă, cu rezultate, nu am fi ajuns unde suntem. Marile partide, PSD și PNL, care s-au mai și încuscrit în ultima vreme, au compromis însăși ideea de politică. De-aia au și răsărit „independenții”, care numai independenți nu sunt, că dacă nu ești pus de partide, ești pus de servicii sau și de unii, și de alții… Tabăra guvernamentală se prezintă neprofesionist, ca să nu zic mai mult. L-a ales candidat pe Crin Antonescu, care nu convinge niciunul dintre cele trei partide, că e și UDMR pe acolo, de zici că-i „Capra cu trei iezi”. Cel mai fidel pare a fi PSD-ul, că dacă nu iese Crin, s-a dus cu Marcel Ciolacu. De fapt, dacă Antonescu pică, pică și guvernarea. Ciolacu cu asta îi și amenință pe primari, că vor pierde bani dacă el nu va mai fi șef la Palatul Victoria. Dar mulți PSD-iști nu-l plac pe Crin, că nu e de-al lor. De fapt, nu e de-al nimănui, să fim sinceri. Are declarații foarte ciudate, contradictorii, cam face cu ochiul către „suveraniști”, doar, doar i-o cădea și lui ceva de acolo. PSD-iștii trag și spre Ponta, o fi rău, dar e de-ai lor. Iar liberalii trag mai degrabă spre Nicușor Dan decât spre Crin Antonescu, care i-a înjurat toată campania trecută. Nicușor Dan a și spus: „Ce mă deosebește pe mine de Crin Antonescu e faptul că mie nu-mi place PSD-ul”. Ce-i place lui Nicușor Dan rămâne un mister, pentru că și în spatele lui sunt unii cu probleme, în frunte cu Matei Păun. Candidezi din partea democrației europene și colaborezi cu Matei Păun, care a fost trezorier în alegeri pentru dictatorul Aleksandr Lukașenko din Belarus și are afaceri în zona Rusiei?
Dacă am scoate scheletele din dulapurile tuturor candidaților, am putea face un osuar cât Palatul Parlamentului! Cam asta e situația. Dacă o iei pe zona pro-europeană, votezi cu un nod în gât și te uiți la cine are șanse să intre în turul II. Nu poate fi vorba de plăcere, de încredere nici atât, dar trebuie să facem ceva ca să salvăm ce se mai poate salva. E adevărat, mai e mult până la alegeri, dar sunt sondaje care dau o finală între Simion și Ponta, doi izolaționiști. Doamne ferește!
„Există riscul ca tabăra europeană să piardă alegerile”
– Toate partidele importante se confruntă cu probleme interne în acest moment. În cazul în care pierd pariul prezidențialelor, majoritatea liderilor riscă să-și piardă funcțiile. Riscă România să cadă într-o criză politică majoră după prezidențiale?
– Alegerile acestea vor fi un test pentru toate partidele. Deocamdată, în sondaje, Simion e mereu pe primul loc. Pe 2, ba e Nicușor, ba e Ponta, iar Crin iese mai degrabă pe 4. Există riscul ca tabăra europeană să piardă și alegerile acestea. Primul pas a fost făcut, pentru că are candidați slabi, cu multe hibe. Există riscul ca lumea să voteze, din ură sau din răzbunare, cu Simion sau cu Ponta. Iar de data asta, nu mai poți să anulezi alegerile, că ajungi de râsul lumii. Că trolii, mercenarii, legionarii, finanțatorii infiltrați lucrează în continuare. Prima oară e vina cui te-a păcălit, a doua oară e vina ta, dacă n-ai învățat nimic.
Pe lângă posibila criză politică, ne paște și o recesiune economică zdravănă. Hemoragia bugetară continuă. Să vedem cine câștigă alegerile, ce majoritate va fi după prezidențiale, și dacă cei care vin vor fi capabili să stopeze această cădere economică. Dacă te uiți la ei, nu pare niciunul capabil să stopeze risipa de bani. Nici nu știi ce să-ți dorești și ce să speri în condițiile astea, decât să nu fie chiar mai rău. Măcar să iasă cei care ne mențin pe linia asta, unde, de bine, de rău, avem parte de asistența Uniunii Europene. Fără ea, e chiar dezastru. Apartenența la Uniunea Europeană ne asigură, cât de cât, o asistență de urgență. Altfel, nu ai pe cine să contezi…
– Statele Unite au anunțat suspendarea programului de eliminare a vizelor pentru România. În acest context, se vorbește tot mai mult despre cum am putea stabili punți de dialog cu noua administrație Trump. Ce poate face România ca să-i fie pe plac lui Donald Trump?
– A ieșit oarecare zarvă, s-a vorbit chiar de demiterea ministrului de externe Emil Hurezeanu în contextul amânării eliminării vizelor. Unii ziceau să numim un emisar special pentru dinamizarea relației cu Statele Unite. Sincer vorbind, e greu să-ți reglezi pasul după Trump, iar dacă îl reglezi după el, riști să cazi într-o situație din care, pe urmă, nu mai știi cum să ieși. Pentru că e imprevizibil – și nu în sensul bun al cuvântului. Singura soluție e să ai un dialog civilizat, care să nu se abată de la direcțiile principiale și să nu compromită parteneriatul strategic. Eviți cât poți orice conflict, pentru că în momentul de față, nu prea ai cum să te înțelegi cu Donald Trump. Și nu doar noi!
