Oare care-mi va fi bucuria acestei primăveri? Abia am ieșit din spital, după o infecție cu virusul Omicron. Nu mi-am revenit, sunt foarte obosită și slăbită, la externare medicul mi-a spus că o să mai dureze neplăcerile…
În fiecare an, când mă duc la țară, în Argeș, pe Valea Râului Doamnei, admir florile puse de gospodari în fața porților: trandafiri, narcise, petunii, regina-nopții, garoafe. Mi-am propus ca într-o toamnă să mă duc și să-mi culeg și eu semințe de petunii. Florile săgetătorilor. Și ocazia s-a ivit. Pe drum, am observat că petuniile aveau semințele neculese. Chiar dacă era Noiembrie, era frig cu burniță și ceață, m-am oprit și am cules semințele așa ude, la întâmplare, care albe, care mov. Acasă, le-am scos din buzunar, le-am pus într-o tăviță în cuptor pentru a se usca. Am nădăjduit că în primăvara viitoare vor fi bune pentru a le însămânța în ghivecele din balconul locuinței mele de la Pitești. Toată vara au înflorit până târziu, albe și mov, a fost o bucurie.
Am patru ghivece cu aloe vera, așezate la umbră, pe pardoseala balconului. În unul din aceste ghivece am observat un fir de petunie, am scăpat cumva o sămânță. Toată vara a crescut, n-a înflorit, nu s-a uscat, nu l-am rupt. L-am întrebat ce are de gând, că vine iarna.
În primele zile ale lunii Martie, am observat o pată de culoare mov în unul din ghivece. Da! Înflorise petunia și avea și boboci. Lângă ea, este un fir de aloe, cu inflorescența portocalie, gata să înflorească. Cred că s-au vorbit să-mi facă o bucurie. Acesta a fost mărțișorul acestei primăveri pentru mine. Mulțumesc pentru raiul plin de minuni în care ne-a așezat Dumnezeu!
EUGENIA I. – Pitești
