„Riscul era să ne trezim într-o Românie privită chiorâș”

– Într-un interviu trecut afirmați că istoria României e salvată, adeseori, de miracole. Revenirea lui Nicușor Dan, fără precedent în istoria prezidențialelor din Europa, care a recuperat peste 20 de procente și a mobilizat milioane de noi votanți, e considerată de statisticieni tot un miracol. Cum a fost posibilă această victorie?

– Decalajul stabilit în primul tur al alegerilor prezidențiale între cei doi candidați, Nicușor Dan și George Simion, a speriat lumea, mai ales pe cei care nu ieșiseră la vot în turul I. Spaima de a ajunge pe mâinile unor incompetenți, promotori de promisiuni aberante, a făcut ca lumea să se mobilizeze. Mai ales tineretul, inițial mai indiferent, și-a dat seama că era în joc viitorul său și al tuturor, la urma urmei. Riscul era să ne trezim într-o Românie izolată, privită chiorâș în Uniunea Europeană. Dacă rămâneam, de exemplu, fără fonduri europene, cum propunea Simion, ce făceam? De altfel, a existat și o reacție imediată a economiei la victoria lui Simon din primul tur. Leul s-a depreciat, bursele au căzut, iar Banca Națională a trebuit să cheltuiască miliarde ca să împiedice prăbușirea totală. Firmele s-au alarmat și ele, unii investitori au amenințat că pleacă. Consecințele erau de așa natură, încât au scos la vot mai mulți cetățeni decât cei adormiți de basmele lui Simion. De altfel, el și-a recunoscut minciunile cu nonșalanță. Povestea cu casele de 35.000 de euro nu era decât un „plan de marketing”. Să mergi atât de departe și, totuși, să se găsească 5 milioane de oameni care să te voteze e ceva îngrijorător…

– Sunt șanse ca atmosfera încărcată din timpul campaniei electorale să se mai stingă și să intrăm în normalitate?

– Din păcate, toate semnele arată că lucrurile nu se vor sfârși aici. George Simion și Călin Georgescu au nevoie să-și țină în priză publicul, să întrețină ura, să o alimenteze când și când, ba cu o minciună, ba cu o spaimă, pentru că altfel n-ar mai exista politic. Simion își joacă propria supraviețuire politică, pentru că, după ce a pierdut alegerile de două ori la rând și s-a compromis, normal ar fi fost ca AUR să-l schimbe imediat. Numai că nu are cu cine, pentru că el a avut grijă să-și elimine adversarii preventiv.

„Singurul care dă semne că știe ce și cum să facă este Ilie Bolojan”

– Președintele Nicușor Dan e acum în fața unei mari provocări: numirea unui nou premier, după demisia lui Marcel Ciolacu, și coagularea unei majorități care să-și asume redresarea bugetară și reforma statului. Are oare șanse de izbândă, în condițiile în care, acum câteva săptămâni, PSD a refuzat să îl susțină înaintea turului II de scrutin?

– În acest moment, toată lumea ar trebui să se concentreze pe reducerea deficitului bugetar, pe salvarea pensiilor și a salariilor, pe evitarea unor concedieri masive, pe tăierea cheltuielilor acolo unde trebuie, și nu unde nu trebuie. Singurul care dă semne că știe ce și cum să facă este fostul președinte interimar Ilie Bolojan, pe care Nicușor Dan l-a și anunțat ca primă opțiune pentru postul de premier. Ar fi bine să fie și singura opțiune! Dacă ar avea un dram de minte, cei din partidele tradiționale ar trebui să se trezească măcar acum, pentru că din cauza coaliției, care și-a bătut joc de speranțele populației, risipind banii aiurea, neglijând total funcționarea corectă a instituțiilor, am ajuns ca 5 milioane de oameni să prefere fățiș dictatura.

Auspiciile sunt destul de neliniștitoare. Noul președinte, care are în atribuții conducerea Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT) și numirea șefilor de servicii secrete, trebuie să aibă grijă (nu cum a făcut Klaus Iohannis), să pună instituțiile în mișcare: să fie atente, pentru că agresivitatea continuă, iar curentul e mai larg, să nu ne trezim cu noi atacuri la adresa sistemului democratic. Nicușor Dan trebuie să numească profesioniști pe funcții, altminteri ne trezim iarăși, în scurt timp, în cine știe ce nenorocire. Au început chiar zilele acestea negocierile pentru formarea unui nou guvern. Președintele a anunțat că negocierile vor dura 3-4 săptămâni: cam mult, timpul nu mai are răbdare cu noi, iar adversarii săi nu pierd nicio secundă. Ideal ar fi, spune și el, să avem un guvern format din cele patru partide pro-europene – PSD, PNL, USR, UDMR, plus minoritățile naționale – să existe o majoritate solidă, cu care să se poată trece imediat la reforme. Vorba lui Mugur Isărescu, ne-am cam jucat cu focul și nu mai e timp de joacă…

„PSD nu poate să dea premierul, după ce ne-a băgat în cel mai mare deficit din UE”

– În cazul când revine în guvern, PSD poate să dea premierul?

– Problema e că PSD, citat ca „partid pro-european”, i-a dat votul lui George Simion și prima dată, și a doua oară: mai întâi, prin intermediul voturilor pentru Victor Ponta în detrimentul lui Crin Antonescu, care s-a văzut scos din cursă, apoi, și a doua oară, când a refuzat să susțină candidatul pro-european rămas în cursă, ceea ce pentru un partid pro-UE e ciudat, ca să nu zic mai mult. La rândul lui, Crin Antonescu a refuzat și el să recomande susținerea lui Nicușor Dan, cum ar fi fost în interesul țării. A mai formulat și critici la adresa lui, zicând că a câștigat „rețeaua securisto-propagandistică”. Alternativa care era? Rețeaua KGB-istă și propaganda rusă? Stă de 10 ani la Bruxelles, pe banii UE, care îi plătește leafa nevestei, dar pentru noi ar fi preferat cealaltă rețea, rețeaua rusă. După ce a făcut asemenea gesturi, total incorecte față de țară, PSD ar trebui să o lase mai încet cu pretențiile – doar nu vrea să aibă premierul, după ce ne-a băgat în cel mai mare deficit din UE, după ce Marcel Ciolacu a fugit de la guvern între cele două tururi de scrutin, după ce a consumat toată rezerva de stat? Ne-am lămurit ce pot premierii PSD. Să o lase baltă PSD și cu fugitul în opoziție, pe modelul: „După noi, potopul!”. N-ar fi prima oară când PSD și strămoșii săi fac guvernarea prăpăd și pleacă în opoziție, lăsându-i pe alții să-i plătească greșelile. Acum, să pună osul la îndreptarea lucrurilor și la curățarea mizeriei pe care au lăsat-o chiar ei la locul de muncă! Și, în general, toate partidele să înceteze cu pomenile, cu privilegiile și cu vânătoarea de posturi. S-au îmbuibat destul, și-au făcut case, și-au luat grade și doctorate, s-au plimbat pe unde au vrut, și-au întreținut toată liota de neamuri, amante și securiști! Măcar de acum să rămânem cu niște oameni serioși, care să-și vadă de treabă și să știe ce au de făcut. Nu mai e timp de răzgâieli, suceli și învârteli. În fiecare minut se pierd niște șanse, se mai pierd niște bani. Dacă nu se termină cu acest stil păgubos și dezgustător de a conduce țara și de a face politică, ne vom trezi cu toții într-un impas de nu ne mai scoate nimeni.

„Nu știu dacă societatea civilă de la noi e suficient de consecventă și de angajată”

– Victoria lui Nicușor Dan a fost posibilă și datorită unei mobilizări exemplare a societății civile. Ar fi bine să se implice și pe viitor în mersul țării, să pună mai multă presiune pe președinte, pe guvern, pe instituții?

– Nu știu dacă societatea civilă de la noi e suficient de coagulată, suficient de consecventă și de angajată ca să prezinte un element de presiune convingător și respectat, de care să se teamă președintele sau guvernul. Societatea civilă a răbufnit în momente critice, când situația a fost atât de alarmantă, încât s-au adunat câteva voci care au simțit pericolul și au lansat niște apeluri. Dar nu poți să-i ceri lui Victor Rebengiuc, care și-a pus în joc prestigiul lui de o viață, prestigiul de mare actor și de om de caracter, pentru a atrage atenția asupra dezastrului către care ne îndreptam, să stea de-acum înainte tot timpul cu ochii pe guvern. Sau Anei Blandiana ori unui alt artist important. Ei au intervenit într-un momentul critic, în care era nevoie să se mai audă niște voci și, din fericire, s-au auzit, pentru că exista și riscul să nu se audă, în toată hărmălaia despre politică. Ceilalți, însă, i-au beștelit și i-au înjurat într-un hal fără de hal. Vorbesc despre valori naționale, dar nu respectă o valoare când o au în față. Pentru ei, un scriitor bun, un actor bun, un compozitor bun, dacă nu-i de partea lor, nu are nicio valoare, pot să-l calce în picioare. Cum să îți bați joc și să ameninți, ba cu moartea, ba cu închisoarea, ba cu canalul, asemenea personalități ale României?!

Război în interiorul sistemului

– Prestația lui Nicușor Dan, atât din timpul campaniei de alegeri, cât și după victoria sa, îl prefigurează ca pe un președinte-jucător. Ce-ar trebui să facă pentru a-și putea impune agenda, având în vedere că nu are un partid important în spate?

– Nu știu dacă se prefigurează ca președinte-jucător – sigur nu în sensul lui Traian Băsescu, care irita lumea – ci ca un președinte activ. Un președinte activ, prezent, atent la tot ce se întâmplă, e singura șansă ca să dregem ceva din ce s-a întâmplat în ultimul timp și să prevenim ceva ce s-ar putea întâmpla de aici încolo. Președintele e dator să vegheze la buna funcționare a instituțiilor, să se asigure că sunt peste tot oameni profesioniști, competenți și, în orice caz, de bună credință. Are câteva mutări de făcut, din acest punct de vedere, la șefia serviciilor secrete, la CCR… Numirile sale vor fi un semnal important. Trebuie susținută și Justiția, pentru că și în Justiție, ca și în Poliție și în servicii, au fost oameni care marșează la rețeaua KGB-isto-suveranistă…

Într-un fel, alegerile acestea au fost și un război în interiorul sistemului. Mulți din angajații serviciilor secrete sunt orientați spre spațiul european, favorabil lor, pentru că ei au făcut afacerile cele mai mari după Revoluție. O altă parte e reprezentată de cei rămași în schema de influență rusească. Ce își dorea Rusia prin alegerile din România? Să avem un președinte prietenos, la îndemâna Moscovei. Exista permanent această bătălie, între cele două aripi ale securității, care s-au concurat tot timpul, și-au împărțit și scatoalce, și afaceri, și bani. Lupta dintre ele era cât pe-aci să pună țara într-o situație delicată. Din fericire, „răul cel mai mic” din sistem a punctat. Eu, una, am știut că Nicușor Dan va câștiga de când am văzut fotografiile acelea trucate prezentate de Elena Lasconi – cu Nicușor Dan, Victor Ponta și fostul șef SRI, generalul Florin Coldea, ieșind dintr-o clădire. Trucate cum erau, fotografiile respective spuneau ceva, iar mie mi-au spus că sistemul e pregătit să facă față, de data asta, uriașei agresiuni a forțelor dictatoriale, extremiste, rusofile, cum vreți să le ziceți. Din fericire, am scăpat acum, dar trebuie să fim cu mare băgare de seamă, altfel nu știm cum se va termina data viitoare. Mare atenție și mare grijă să nu li se dea „suveraniștilor” alte argumente pentru a întreține ura! Din ură nu poate ieși decât dictatură.