– Oase puternice pentru o viață întreagă –
• Osteoporoza nu ne este predestinată. Boala avansează lent și oricine poate acționa pentru a-și menține multă vreme oasele sănătoase •

Scheletul uman este format din peste 200 de oase – de la craniu până la vârfurile degetelor de la picioare. Ele îi conferă corpului nostru structură și susținere, ne permit să ne mișcăm și ne protejează organele vitale, precum inima, plămânii și creierul. În plus, în interiorul lor se desfășoară un proces vital: formarea celulelor sanguine. Acestea sunt esențiale pentru furnizarea oxigenului și pentru sistemul imunitar. Oasele sănătoase sunt, așadar, cu mult mai mult decât simple elemente statice. Însă, odată cu înaintarea în vârstă, densitatea lor scade, formarea țesutului osos încetinește, iar riscul de osteoporoză – așa-numita pierdere a masei osoase – crește.
Pericolul constă în faptul că boala avansează silențios
O femeie din trei, în vârstă de peste 50 de ani, și un bărbat din cinci, suferă de osteoporoză: oasele devin poroase, fragile și își pierd stabilitatea. Riscul de fracturi crește. În timp ce la persoanele tinere se formează continuu țesut osos nou, odată cu înaintarea în vârstă, acest proces încetinește. Când balanța începe să se încline în partea opusă, a degradării, oasele își pierd din densitate și elasticitate. Acestui risc îi sunt expuse în special femeile trecute de menopauză. Asta, deoarece nivelurile lor hormonale – în special estrogenul – se reduc. Estrogenul stimulează formarea oaselor, iar un deficit favorizează, în consecință, degradarea acestora. În plus, tulburările hormonale, precum hipertiroidismul, influențează negativ metabolismul osos și pot accentua procesul de pierdere a masei osoase. (L-tiroxina este un medicament pentru tratarea tiroidei, despre care se crede că favorizează osteoporoza.) Tratamentul de lungă durată cu cortizon și chimioterapia cresc, de asemenea, riscul degradării osoase. Ceea ce multă lume nu știe este că scăderea treptată a testosteronului, odată cu vârsta, joacă un rol și în cazul bărbaților.
Din păcate, această boală care ne afectează scheletul este adesea diagnosticată târziu. În cazul osteoporozei, vorbim despre o boală silențioasă, pierderea masei osoase se desfășoară pe nesimțite și rămâne neobservată – nu rareori, până în momentul primei fracturi. Aceasta poate surveni foarte brusc, de exemplu atunci când ne împiedicăm din greșeală sau ridicăm un obiect greu. Fracturile afectează în special șoldul, coloana vertebrală și încheieturile mâinilor – adică acele zone ale corpului care sunt supuse unei solicitări intense. Urmările sunt de anvergură: durerile, limitarea mobilității și teama de a cădea ne pot influența puternic viața de zi cu zi și pot duce, în cel mai rău caz, la izolare socială, dacă această frică determină persoanele afectate să nu se mai deplaseze în mediul lor obișnuit. Există însă semne tipice de avertizare, care indică osteoporoza: durerile de spate, postura defectuoasă și, înainte de toate, pierderea în înălțime. Aceasta se produce atunci când vertebrele coloanei se tasează din cauza reducerii densității osoase. Vestea bună este că cei care iau în serios aceste simptome pot preveni agravarea bolii.
Cel mai bun medicament: un stil de viață sănătos
„Prevenția este cea mai bună protecție”, spun medicii. Nu e de mirare: stilul nostru de viață contribuie într-o mare măsură și la sănătatea osoasă. Nici măcar cele mai puternice oase nu pot face față pe termen lung unor condiții necorespunzătoare. Prea mult stat pe scaun, lipsa de mișcare, fumatul și consumul excesiv de alcool le provoacă probleme oaselor. Stresul cronic, somnul insuficient, precum și alimentația de tip junk-food pot afecta la rândul lor sănătatea osoasă. Prevenția ar trebui să înceapă încă din prima parte a vieții noastre de adulți. Densitatea osoasă maximă este atinsă în jurul vârstei de 30 de ani – ceea ce se formează până atunci constituie baza pentru mai târziu. Oricine poate contribui cu ceva la sănătatea oaselor sale, având grijă să stea suficient de mult la soare pentru a obține un nivel bun de vitamina D, să mănânce echilibrat și să facă cu regularitate mișcare sau să practice un sport. Nici la o vârstă înaintată nu este prea târziu să acționăm pentru combaterea osteoporozei.
Mușchi puternici – articulații puternice
Activitatea fizică constituie un element central în prevenirea osteoporozei. Antrenamentul de forță e cel care ne ajută să ne întărim oasele. Pentru că o masă musculară bună le stimulează și pe ele. Oasele reacționează la solicitările cu care se confruntă: cu cât sunt mai intense tracțiunile și presiunile la care le supunem, cu atât mai dense devin. Odată cu înaintarea în vârstă, antrenamentul de coordonare devine, de asemenea, important, deoarece îmbunătățește echilibrul și previne riscul de a cădea. O cădere de la mică înălțime poate fi de ajuns pentru a provoca o fractură și ne poate restrânge într-o mare măsură autonomia de mișcare. E greu de spus care sport este cel mai potrivit. Un rol îl joacă vârsta, forma fizică de bază, starea oaselor și bolile preexistente. În plus, mișcarea ar trebui să ne facă și plăcere, ca să ne ținem de treabă. Experții ne recomandă mersul nordic, drumețiile, dansul, yoga sau antrenamentul la aparate. Pentru sănătatea oaselor, putem face câte ceva și acasă, precum și în viața de zi cu zi: urcatul scărilor întărește mușchii și antrenează echilibrul, la fel ca și mersul pe distanțe scurte pe vârfurile picioarelor sau statul într-un picior în timp ce ne spălăm pe dinți. Genuflexiunile întăresc femurul.
Hrană pentru oase
Pentru a continua să ne mișcăm sănătoși și voioși, trebuie să ne hrănim oasele cum se cuvine. În absența nutrienților potriviți, lipsește fundamentul pe care se pot construi fermitatea și stabilitatea. Cel mai important material de construcție este calciul. Nici magneziul nu ar trebui să ne lipsească. Acest mineral susține metabolismul calciului și stimulează formarea oaselor. Aproximativ 20 la sută din masa musculară este alcătuită din proteine, de aceea este important un aport suficient al acestora. Nu este deci de mirare că dietele radicale sau malnutriția sunt nocive pentru oasele care ne susțin. Așa-numiții „hoți de calciu” precum cola, ciocolata sau arahidele prăjite nu ar trebui consumați decât cu moderație. Aceste produse conțin mult fosfor, care poate împiedica importanta absorbție a calciului. Mezelurile, sarea și grăsimile animale nu sunt interzise, dar ar trebui să se găsească pe masă doar în cantități mici. În schimb, putem consuma din belșug legume și fructe. Un rol cheie îl joacă vitamina D. Un deficit de vitamina D care persistă cu anii este nefavorabil. În absența vitaminei D, calciul nu poate fi încorporat în oase, indiferent cât de bogată ne-ar fi alimentația cu acest mineral întăritor. Nivelul vitaminei D poate fi determinat cu ajutorul unei analize a sângelui, efectuată la medicul de familie sau în farmacie. Ulterior, putem stabili doza optimă.
Drumul către diagnosticul corect: analize de sânge și urină, raxe X
Durerile în timpul mersului, cifoza sau afecțiunile la nivelul spatelui: toate acestea pot, dar nu trebuie neapărat să indice osteoporoza. Nu ne putem lămuri decât în urma unui diagnostic țintit. Deoarece osteoporoza evoluează fără a prezenta inițial simptome, trebuie identificate acele persoane care se confruntă cu risc crescut de osteoporoză. Dacă boala este diagnosticată devreme, se poate interveni la timp, înainte să apară fracturile. De aceea, specialiștii recomandă verificarea sănătății osoase, în cazul bărbaților de peste 50 de ani și al femeilor trecute de menopauză. Osteoporoza se poate depista prin analize de sânge și urină. Testul cheie este măsurarea densității osoase prin absorbțiometrie duală cu raze X (DEXA). Procedura este nedureroasă și precisă. Cu ajutorul ei se măsoară densitatea oaselor în zone deosebit de expuse riscului, cum ar fi colul femural, coloana lombară și capul femural. Rezultatul este indicat sub forma unui scor T. Valorile sub -2,5 indică osteoporoza. Dacă osteoporoza este într-adevăr confirmată, este important ca, printr-o analiză de sânge, să fie excluse alte cauze, precum diabetul sau bolile cronice. În plus, ar trebui stabilit prin metode imagistice, dacă la nivelul coloanei toracice și lombare au apărut deja fracturi vertebrale rămase neobservate.
Important: un tratament individualizat
Scăderea densității osoase progresează lent. Și tocmai de aceea, nu suntem incapabili să-i facem față. Medicina modernă ne oferă astăzi o gamă largă de posibilități – de la diagnosticarea țintită și medicamentele eficiente până la terapiile inovatoare. În majoritatea cazurilor, în stadiile incipiente sunt suficiente anumite măsuri neinvazive: mișcarea, alimentația echilibrată, aportul de vitamina D și calciu. Dacă osteoporoza se află într-un stadiu avansat, se folosesc medicamente. Sunt administrate substanțe care opresc pierderea masei osoase – așa-numiții bifosfonați – și substanțe care stimulează formarea acesteia, ca de exemplu teriparatida. Femeilor aflate la postmenopauză li se prescriu uneori și modulatori selectivi ai receptorilor de estrogen (așa-numiții SERM), care acționează asupra oaselor la fel ca estrogenii, fără a produce efectele adverse ale acestora. În anumite cazuri poate fi luată în considerare și terapia hormonală. Tratamentul medicamentos trebuie întotdeauna completat cu un program specific de exerciții fizice. Scopul fiecărei terapii este stabilizarea densității osoase, menținerea mobilității și, mai ales, prevenirea fracturilor. Dacă se produce totuși o fractură, ne stau la dispoziție mai multe metode chirurgicale. Majoritatea fracturilor afectează vertebrele și articulația șoldului. În ciuda progreselor înregistrate de chirurgia modernă, ideal este să nici nu ajungem să ne confruntăm cu o fractură. Fiecare zi în care oasele ne rămân puternice ne ajută să fim independenți și activi la bătrânețe. De aceea este atât de important să nu ignorăm semnalele corpului, ci să acționăm. Cine se gândește la sănătatea oaselor sale și le întărește, își asigură astfel o mai bună calitate a vieții. Acum, dar și mai târziu.
Ce le priește oaselor
Mineralele: acordați neapărat atenție unei alimentații bogate în calciu. Brânza (în special parmezanul), iaurtul și fructele de pădure conțin mult calciu. Acesta se găsește, de asemenea, în legume precum broccoli, varză creață, fenicul, praz, dar și în susan. Apa minerală recomandată este cea cu un conținut de calciu de minimum 150 miligrame pe litru. Și magneziul este important pentru formarea și stabilitatea oaselor, deoarece contribuie la valorificarea calciului și a vitaminei D. Printre sursele bune de magneziu se numără produsele integrale, fulgii de ovăz, leguminoasele și legumele verzi. Util poate fi și aportul mineralelor importante sub formă de suplimente alimentare.
Vitamina D: în absența vitaminei D, oaselor le este greu să absoarbă calciul. Vitamina soarelui este de fapt un hormon. Organismul o poate produce singur cu ajutorul radiațiilor UVB, însă numai dacă pe piele ajunge suficientă lumină solară. Potrivit Institutului Robert Koch, regula de fier este următoarea: între Martie și Octombrie, e bine să ne expunem la soare fața, mâinile și brațele neacoperite și nedate cu cremă de protecție solară, de două-trei ori pe săptămână, câte cinci până la treizeci de minute în funcție de tipul de piele (evitați cu orice preț arsurile solare!). În alimente, vitamina D se găsește mai ales în peștele gras precum heringul, somonul, macroul și tonul. Se găsește, de asemenea, în uleiul de ficat de cod, gălbenușul de ou și ciupercile comestibile. Însă cantitatea necesară nu poate fi acoperită doar prin alimentație. În plus, odată cu vârsta, este nevoie de mai multă vitamina D, pentru a compensa scăderea producției proprii a organismului. De aceea, OMS recomandă, cu începere de la vârsta de 65 de ani, un aport zilnic eficient de 800 UI. Și preparatele cu vitamina D ne ajută să ne completăm rezervele. O analiză de sânge ne arată care este cantitatea de care avem nevoie.