• Să ne facem rezerve de aer curat și lumină, pentru lunile cenușii care vor veni în curând •

Nucile

Cine are norocul să participe, toamna, la „bă­tu­tul” nucilor, când gospodarii satelor, înarmați cu pari lungi, din lemn, lovesc în crengi, stârnind un veritabil „bombardament de ghiulele” cu miros amă­rui, va trăi o întâmplare greu de uitat. Dez­ghio­cate apoi de coajă și așezate în co­şărci, nucile vor fi unul din ali­mentele principale ale iernii. Hră­ni­toare și energizante, ele întăresc mintea și inima, două din cele mai enigmatice taine ale vieții. Un pumn de nuci, ca gustare între mese, este suficient. Pus în salate, mâncat cu pâine sau adăugat în mâncăruri, miezul de nucă ne ajută să parcur­gem cu bine lunile reci ale iernii care se apropie.

Înălțarea unui zmeu

Pe lângă bucuria enormă de a înăl­ța un zmeu pe cerul profund albastru al toamnei și de a-l urmări cum zboa­ră pe vânt, trasul de sfoară și aler­gatul cu ea în mână înseam­nă sport. Mișcare fizică făcută fără să-i simți povara, pentru că bucuria de­pășește efortul. Mai mult ca sigur că zme­ul pe care îl veți înălța toamna asta se va în­tâlni cu zmeele înăl­țate în anii co­pilăriei, unindu-și forțele, ca să vă înalțe și pe dvs. de la pământ.

Cântând prin ploaie

Cei ce ies la plimbare prin ploaie sunt pe deplin răsplătiți: sis­temul lor imunitar se întărește, și bu­na dis­poziție crește precum cotele apelor Dunării. Aerul este răcoros și curat, picăturile de ploaie umplu văzduhul de licăriri, iar călcatul în bălți este o plăcere învățată încă din anii copilăriei. Un prilej numai bun de ex­plorat universul. Echipamen­tul ne­cesar: o umbrelă și o pelerină cât mai viu colorate, care să ne spo­rească pofta de viață și chiar dorința de a cânta. Fiecare clipă de viață poate fi transformată în film.

Împotriva nasului înfundat

Cel mai bun remediu este spray-ul cu apă sărată, care se poate pre­para în casă: se fierbe – vreme de 5 mi­nute – o ceașcă de apă cu o lin­gu­riță de sare într-un vas cu capac (ca să nu pătrundă murdăria). Se lasă să se răcească în vasul acoperit și se se toarnă, apoi, într-o sticlă sterilă cu pulverizator. Se folosește imediat sau se poate păstra până la următoa­rea răceală.

Ceaiul de salvie

Vechii greci și romani con­siderau salvia planta sal­vatoare a vieții, folosind-o ca „remediu universal”. Acum, în luna Oc­tom­brie, faceți-vă din ea aliat și beți ceai de sal­vie, fier­binte și aromat. Se opă­resc circa 3-5 frunze proas­pete sau 5-7 frunze us­cate de salvie, și se lasă să se infu­zeze 10 minute. Puțină miere sporește efec­tul anti­bac­terian, iar câteva pi­cături de zeamă de lămâie îmbu­nătățesc gustul ușor a­mă­­rui și adaugă o „por­ție” extra de vitami­na C.

Boabele de soc

Colorate ca noaptea, în al­bastru închis spre negru, boa­bele de soc se culeg acum, în Octom­brie, din tufele ce cresc pe mar­gini de drum sau la li­ziera pădu­rii. Alt prilej de hoi­nărit prin na­tură. Hildegard van Bingen reco­mandă boabele de soc fierte cu puțină miere, sub formă de suc sau de sirop. Câ­teva lin­gurițe pe zi pot întări imunitatea și pot re­duce febra. (Atenție: boa­bele de soc nu se mănâncă ne­fierte.)

Fasolea verde

Este o „super-legumă” pe care o găsim peste tot, la piață, în gră­dină, adesea cultivată chiar pe bal­con. Pe lângă gus­tul ei minunat și bunăvoința cu care se lasă gătită în fel și chip, conține și multe substan­țe nutritive: proteine, vitamine, mi­nerale și fibre. Păstăile proas­pete se pot conserva în borcane și se pot ține până la primă­vară. Ele se pot și usca, păstrate apoi în pungi de hârtie. (Atenție: fa­solea crudă con­ține o albumină nesănă­toasă, deci trebuie con­sumată doar fiartă, cel puțin 10-15 minute.)

O recomandare: Fasolea își păs­trează culoarea verde dacă se adaugă în apa de fiert 1 linguriță de bicarbo­nat de sodiu sau de praf de copt.

Culesul ciupercilor

Este o binefacere pentru trup și pentru suflet. Cei ce cutreieră acum, fără grabă, pădurile, cu coșul de nuiele pe braț, pătrund într-o zonă cu o sursă de energie nebă­nuită. În pă­dure, privirea descoperă nuanțele in­finite de verde liniștitor, iar miro­sul de pământ și de frunze moarte, liniș­tea adâncă, străbătută doar de foșnetul vân­tu­lui sunt exact opusul vieții agitate, de zi cu zi, din oraș.

Un loc minunat, care relaxează, reduce nivelul stresului și ne înarmează cu energie. Iar tocănița de ciu­perci adunate în coș are un gust de două ori mai bun!

Salata de andive

„Amarul vieții” în sănă­tate e… dulce. Ficatul, mai cu sea­mă, tresare de bucurie când îi dăm să mănânce amar. Iar an­divele sunt cam­pioane la amă­reală! O salată pe zi de andive, combinate cu roșii sau chiar cu mere sau pere, stropite cu suc de lămâie și câteva picături de ulei, vă vor asigura o diges­tie „curgătoare”, ca râurile de munte.

Neapărat, sirop de ceapă!

Făcut cu miere, este un re­me­diu sim­plu și extrem de efi­cient împo­triva dure­rilor de gât, a ră­gu­șelii și a tusei ușoa­re. Se taie mărunt o cea­pă, se pune într-un borcan și se toar­nă dea­supra miere. Se în­chide ermetic și se lasă să se pă­trundă pes­te noap­te, după ca­re se stoarce prin­tr-un tifon și se pune din nou în borcan. Se iau – de mai multe ori pe zi – câte 1-2 lin­gu­rițe, la nevoie.