Primarii noștri

Oricât de bine ar fi dotată o localitate cu infrastructură și utilități, ceea ce îți atrage atenția pentru prima dată când ajungi s-o vizitezi e cât de curată este. Degeaba o străbați pe străzi asfaltate, dacă pe marginea drumului și la periferie, de jur împrejurul localității, dai de gunoaie pe care iureșul vântului le transformă în viituri. Colectarea gunoiului e una dintre marile probleme cu care se confruntă încă mulți primari din țara noastră și, din păcate, nu toți au reușit să o rezolve onorabil.

În județul Vaslui, un primar de comună a aplicat o metodă inedită de a-și învăța consătenii să nu mai arunce gunoiul aiurea. Despre ce anume este vorba, cum funcționează această metodă, ne-a vorbit chiar cel care a inventat-o: Vasile Țabără, primarul comunei Hoceni din județul Vaslui.

„Ca lucrurile să meargă, cei din primărie își depășesc frecvent fișa postului”

– Povestiți-ne câte ceva despre comuna dumneavoastră! E mare? E greu de administrat?

– Comuna Hoceni e compusă din șapte sate: Barboși, Deleni, Hoceni, Oțeleni, Șișcani și Tomșa, cu o populație de aproximativ 2900 de locuitori. Nu e o comună foarte mare, dar e destul de greu de administrat. E mai ușor de administrat o singură localitate, cu 5000 de locuitori, decât șase localități, cu 2900 de locuitori.

La începuturile mele ca primar, aveam în administrare șase școli, noi sau recent renovate, șase grădinițe – dintre care patru nou construite, șase biserici și patru sisteme de alimentare cu apă, cu alte două în curs de finalizare. Din cauza faptului că satele sunt la distanță unele de altele, realizarea rețelei de drumuri a fost o provocare mai grea, dar pe care am rezolvat-o onorabil, astfel încât avem acum 41 de kilometri de drumuri asfaltate. Mai sunt în lucru 5,5 kilometri, pentru ca asfaltarea să fie finalizată în totalitate în comuna Hoceni. Am construit un sediu nou pentru primărie, la fel pentru biblioteca și căminul cultural ale comunei. Într-o administrație, treburile sunt ca în orice gospodărie, nu se termină niciodată. Consider, însă, că am trecut onorabil peste cele mai provocatoare probleme.

– Sunt copii cât să învețe în șase școli?

– Au fost, dar acum numărul lor a scăzut, ca peste tot, și mai sunt funcționale doar patru școli din cele șase, câte erau acum 25 de ani, în primul meu mandat. Probleme cu abandonul școlar nu avem, dar cu interesul scăzut pentru a învă­ța, da.

Aparatul de specialitate al primarului

– Cum reușiți să le gospodăriți pe toate?

– Nu am făcut nimic singur, ci cu ajutorul colegilor mei dedicați și implicați, am constituit aparatul de specialitate al primarului. Întotdeauna am avut alături un viceprimar, care a înțeles care e rolul nostru aici. Cel actual îmi e alături deja de trei mandate. În multe localități se creează rivalități între primar și viceprimar, ceea ce duce la dezbinare și neîncredere. La noi e bine, din acest punct de vedere.

– Câte persoane sunt în aparatul de specialitate al primarului? Riscați să fiți mai puțini, în condițiile economice actuale?

– Nu cred. Sunt 16 angajați în primărie, dar de multe ori nu reușim să acoperim toate activitățile, ba chiar, fiecare își depășește fișa postului. Dacă e nevoie de programare pentru schimbarea cărții de identitate, oamenii vin la primărie, pentru programare la Registrul Auto, la fel, sau dacă se interesează de programul „Casa Verde”. Dacă nu venim în ajutorul lor, atunci comunitatea va fi afectată. Să vă dau un exemplu recent: cererile pentru subvenția la energia electrică acordate de Guvern trebuie încărcate pe o platformă electronică. Vă dați seama că mulți oameni nu știu, nu au cum să facă asta, deși au nevoie de bani! Am organizat o echipă de colegi de la primărie, care au mers în fiecare localitate și i-au ajutat pe oameni să se înscrie. Dacă nu făceam treaba asta, comunitatea ar fi pierdut aceste subvenții, și am fi avut o problemă.

Gunoiul, în colete poștale

– O mare problemă, nu doar a României, este rezolvarea gunoiului menajer. De ce sunt greu de convins oamenii să respecte anu­mite reguli?

– Când îi interzici unui om să arunce gunoiul la întâmplare, apare întrebarea: „Dar unde să-l pun?”. Hoceni a fost printre primele comune care au implementat un proiect de construire a punctelor de colectare a gunoiului, cu pubele și containere. Apoi au trebuit sancționați cei care încă aruncau gunoiul în locuri nepermise, dar eu sunt pentru avertismente, nu pentru amenzi. Oamenii consideră libertatea a fi lipsa oricărei constrângeri, ceva ce le permite să facă orice vor. Nu e chiar așa! Lucruri bune nu se pot face dacă tu, ca cetățean, nu faci nimic. Celor pe care i-am văzut aruncând gunoi de la animale în containerul cu deșeuri reciclabile, le-am pus gunoiul în fața curții: „Stai cu el la poartă, dacă îți place să-l miroși!”. Apoi, am pus gunoaiele în cutii și le-am trimis, prin poștă, vinovaților. Ce s-au mai bucurat! Au crezut că sunt ajutoare de la Uniunea Europeană. În cutie, pe lângă propriul gunoi, le-am pus o scrisoare: „Vă înaintăm gunoiul pe care l-ați depus în locul cutare, cu condiția ca, în 24 de ore, să ridicați tot ce ați aruncat și altă dată să nu mai depuneți!»”. Li s-a dus vestea în tot satul, i-am făcut de rușine și să știți că a funcționat. Problema gunoiului din comuna Hoceni e acum rezolvată, avem contract cu o firmă de salubritate.

– Cu toată exigența pe care o dovediți, ați ajuns la cel de-al șaptelea mandat ca primar. Ce argumente ați folosit?

– Doamnă, încă de la primele alegeri de după 1990, am fost consilier local în comună, iar din 1992, timp de două mandate, am fost viceprimar. Am prins gustul lucrului pentru comunitate, iar rezultatele nu au întârziat să apară: comuna era bine gospodărită, curată, îngrijită. Așa am ajuns să-i cunosc pe membrii comunității, instituțiile din preajma administrației locale, iar asta m-a făcut să candidez, în 2000. Se pare că am făcut lucruri bune pentru a îmbunătăți viața localnicilor din comună, din moment ce am fost reales de șapte ori, de fiecare dată cu un scor de peste 75 la sută. Și am avut mereu între trei și șapte contracandidați.

„Conduc comuna ca pe o afacere”

– E depopularea o problemă a comunei Hoceni?

– Sunt mulți locuitori plecați la muncă în străinătate, dar aduc bani acasă, construiesc case, își modernizează gospodăriile, deschid mici afaceri. Activitatea de bază a localnicilor este agricultura și cred că vom deveni din ce în ce mai importanți în acest domeniu, că tendința pare a fi de întoarcere la o hrană sănătoasă, autohtonă. Sunt câte trei ferme în fiecare sat, care oferă locuri de muncă oamenilor din comună, dar și șapte crescători de oi. Dintr-un total de 9900 de hectare, cât are comuna, 6000 hectare sunt teren agricol, de pe urma căruia obținem un venit bun la bugetul local, pe lângă taxele și impozitele locale.

– Cum vi se par măsurile luate deja, dar și cele anunțate, ale Guvernului Bolojan?

– Unele măsuri de economisire, de a rezolva lucrurile în ordinea importanței lor, sunt necesare oricând, indiferent cine ar fi prim-ministru. Problema e că ne tratează unitar pe toți, iar noi, ca și comunități, nu ne asemănăm unii cu alții, nici din punct de vedere al populației, nici al suprafeței administrate, nici al problemelor pe care trebuie să le ges­tionăm, nici al salariilor. Dacă avem autonomie locală, să mă lase să fac treaba cum știu eu, că e riscul meu ca oamenii să nu mă mai voteze. În ce mă privește, eu conduc comuna ca pe o afacere: permanent trebuie să câștigăm ceva! Iar dacă nu câștigăm fonduri, măcar respect și aprecieri de la locuitori să avem.