• În luna Mai, își fac apariția pe pajiști, parcă peste noapte, o mulțime de mici sori înfloriți. Păpădia îmbracă pa­­jiștile în lumină aurie •

Despre plantă

Această plantă din familia Asteraceae supra­viețuiește iernilor datorită rădă­cinii sale pivotante lungi. În timp ce inflores­cențele galbene abia se deosebesc de alte flori, frunzele se prezintă destul de diferit, în funcție de locul în care cresc și de condițiile solului. Bobocii florilor tinere, încă ancorați în rozetă, pot fi culeși și consumați. Decorată cu flori de pă­pădie întregi sau tăiate pe jumătate, orice salată ba­nală se transformă, pe dată, într-o atracție vizuală. Originile păpădiei ne poartă mult înapoi, până în epoca glaciară.

Vechi cunoștințe medicinale

Păpădia, a cărei denumire botanică este Tara­xacum officinale, e apreciată atât ca plantă me­dicinală, cât și ca delicatesă culinară. Planta este un adevărat concentrat de substanțe active, precum potasiul, vitaminele C, A și D, substan­țele amare, flavonoidele și inulina conținută în rădăcină. Cele care o fac interesantă atât ca hrană, cât și pentru medicina naturistă sunt mai ales substanțele amare. Acestea stimulează flu­xul biliar și secreția sucului gastric, motiv pen­tru care păpădia este utilizată frecvent în cazul lipsei de apetit și al tulburărilor gastro­intestinale. Ea îmbunătățește arderea grăsi­milor și îi face bine ficatului.

Efectul diuretic al păpădiei, datorat conținutului ridicat de potasiu, a făcut ca ea să fie numită, în spațiul nordic, „planta de la care faci pipi în pat”. Toate aceste proprietăți fac din păpădie una dintre cele mai importante plante autohtone folosite de medicina naturistă pentru detoxifiere. Primăvara, această plantă versatilă este, în orice caz, o alegere bună, dacă dorim să întreprindem ceva pentru eliminarea toxinelor sau pentru digestie. Păpădia ar trebui însă evitată dacă există calculi biliari, deoarece îi poate deplasa, riscând să declanșeze o colică biliară extrem de dureroasă.

Nutriție

Ca salată

Recoltate cât sunt încă tinere, înainte de în­florirea plantei, frunzele pot fi folosite la prepa­ra­rea unei salate gustoase, bogate în substanțe amare și nutritive. Se adaugă puțină lămâie, o roșie și, eventual, puțin untdelemn. Sănătatea îți face cu ochiul, din farfurie.

Ca legumă

Rădăcinile de păpădie, recoltate înainte de înflorirea plantei, și preparate cu mirodenii, pot fi servite ca o legumă aromată.

Salată revigorantă de primăvară

Ingrediente:1 mână de năsturel, 1 mână de frunze tinere de păpădie, 1/2 mâ­nă de bobornic, 1 salată verde mică, flori de trei-frați-pă­tați, părăluțe și păpădie.

Preparare: toate ingre­di­entele, cu excepția flo­rilor, se spală cu grijă și se usucă. Năstu­relul și bobornicul se taie mărunt, iar frun­zele de păpădie și salata se rup în bucăți și se amestecă. Plantele și salata se pun într-un bol, se stropesc cu vinegretă, se amestecă și se presară deasupra flori proaspete.

Rețete de sănătate

Vin de păpădie

Ingrediente: 2 lingurițe rădăcină uscată de păpădie, 1 linguriță rădăcină de angelică, 200 ml vin licoros (de exemplu, vin de Porto sau Malaga).

Preparare – rădăcinile se taie foarte mărunt și se toarnă deasupra vinul. Se lasă la macerat șapte zile, agitând bine re­cipientul în fie­ca­re zi.

Recomandare de utilizare: întă­ri­tor.

Pentru stimularea digestiei și fortificarea organismului, se administrează câte 1 lingură de vin de păpădie, de două ori pe zi, înainte de masă. Con­tra­indicat persoanelor cu calculi biliari.

Ceai din rădăcină de păpădie

Ingrediente: 1 linguriță de rădăcină de pă­pă­die uscată sau proaspătă, pentru fiecare cană de ceai.

Preparare și utilizare: seara, bucățile de rădă­cină se pun în apă rece. Se lasă peste noapte. A doua zi, ceaiul se dă scurt în clocot, apoi se lasă la infuzat 5-10 minute și se strecoară. În cazul unor simptome acute, se bea cu înghițituri mici înainte și după masă. Sub formă de cură, se beau zilnic trei căni, timp de 4-6 săptămâni.

UZ INTERN

• Dischinezie biliară, afecțiuni cronice ale aparatului urinar, gută, eliminarea to­xinelor

Infuzie din 1-2 lingurițe plantă întreagă (frunze, rizom, rădăcină) uscate și mărunțite, peste care se toarnă o cană (200 ml) cu apă clocotită. Se lasă aco­perită 20 de minute. Se strecoară. Se bea con­ținutul a 2-3 căni pe zi.

• Insuficiență hepatică, di­ges­tie grea, in­digestie, diabet

Decoct din 1-2 lingurițe pulbere ob­ținută din planta întreagă la o cană (250 ml) cu apă. Se fierbe 5 minute. Se stre­coară. Se bea conținutul a 1-2 căni pe zi.

• Varice, ulcer varicos

Infuzie din 2 lingurițe plantă mă­run­țită, peste care se toarnă o cană (250 ml) cu apă clocotită. Se lasă acoperită 15 minute. Se strecoară. Se bea conținutul a 2-3 căni pe zi, după mesele principale.

• Obezitate

Decoct din 1 linguriță amestec de pulbere pă­pădie (40 g), frunze mesteacăn (20 g), flori soc (15 g), volbură sau scoarță de crușin (25 g), la o cană cu apă. Se fierbe 5-10 minute. Se lasă aco­perită 15 minute. Se strecoară. Se bea conținutul a 2-3 căni pe zi, călduț, neîndulcit, între mese. Cura durează cel puțin o lună.

• Boli de ficat și îmbunătățirea circu­lației sângelui

Decoct din frunze. Se bea în loc de apă.

• Anemie, astenie, eczeme, gu­tă, hemoroizi, hepatită cronică, oli­gu­rie, afecțiuni renale și ale căilor uri­nare, urticarie și pentru stimu­larea poftei de mâncare

a) Cură făcută primăvara cu salată din frunze tinere de păpădie.

b) Suc de rădăcină recoltată toamna, 1-2 linguri pe zi, diluat cu apă.

c) Tinctură din rădăcină, câte 15-20 picături, de 3 ori pe zi, diluate cu o ceașcă cu apă.

UZ EXTERN

• Cataractă

Decoct din tije florale, frunze și mu­guri. Cu soluția obținută se spală corneea, folosind un tampon de vată sterilizată.

• Extirparea negilor

Sucul alb din plantă se aplică pe locul afectat, de mai multe ori pe zi.

• Tricofiție

Florile se rup și se freacă leziunea cu ele.

Carte de vizită

Taraxacum officinale

Părți utilizate: florile, frunzele, rădă­ci­na.

Efect: diuretic, stimulează di­gestia, bila, ficatul și rini­chii.

Indicații: lipsa poftei de mâncare, tulburări gas­tro­intestinale, stimularea me­ta­bolismului, detoxifiere.

Atenție: nu se utili­zează în caz de afecțiuni bi­liare; contactul cu seva albă poate provoca iritații ale pielii.

Se pot recolta și florile deschise, dar se mai lăsă puțin afară – de preferat pe o su­pra­față deschisă la culoare, pentru a le per­mite să fugă micilor vietăți ascunse în ele.