PRIMARII NOȘTRI

• E nepoata marelui duhovnic Ilarion Argatu, e fiică și soție de preot. Când a candidat pentru prima dată la funcția de primar, în 2004, avea doar 28 de ani și, deja, patru copii. De atunci, a mai născut doi. Acum, se află la cel de-al șaselea mandat și, între timp, a devenit bunică. Elena Gîrneață este primarul comunei Slobozia-Ciorăști din județul Vrancea, având în grijă trei sate: Armeni, Jiliște și Slobozia-Ciorăști •

„Mereu m-am rugat să-mi lumineze Dumnezeu mintea”

„La primul mandat, am fost cel mai tânăr primar din țară. Am candidat pentru că mi-am dorit să derulez un proiect de îngrijire la domiciliu a persoanelor vârst­nice, iar fostul primar m-a dat afară din birou când i-am făcut această propunere. Tata mi-a spus să candidez eu dacă vreau să fac bine oamenilor. Și așa am făcut!”, spune Elena Gîrneață.

– Toți contracandidații dumneavoastră din primul mandat au devenit, inevitabil, consilieri locali. Cum le-ați „biruit” inevitabilele contre?

– Sigur că au fost porniți împotriva mea, fiind cu toții bărbați trecuți de 50 de ani, iar eu, doar o copilă, așa cum mă numeau ei. Aveam însă multă energie, curaj și credința că administrația trebuie făcută cu suflet, responsabilitate și mai ales cu dragoste. Oamenii aveau nevoie de cineva apropiat, care să-i asculte și să le înțeleagă nevoile, adică exact ce nu găsiseră până la mine. La început, ca proiectele să-mi fie votate, și nu respinse din orgoliu, am insistat ca ședințele să fie publice, așa cum și prevede legea. Oamenii veneau și, la orice împotrivire neîntemeiată, îi luau la înjurat. Dar în momentele grele, m-au ajutat bunul Dumnezeu și rugăciunea, mereu m-am rugat să-mi lumineze Dumnezeu mintea, ca să fac ceea ce trebuie.

– A fost mai greu să deveniți primar sau să rămâneți, atâtea mandate la rând?

– Când mă uit în urmă, realizez că în toate a fost mâna lui Dumnezeu. În ziua votului, oamenii îi spuneau fostului primar că l-au votat, că au pus ștampila pe trandafiri. Cum eu eram deja la PSD de câteva luni, s-a întâmplat să mă voteze până și „dușmanii” din alte partide.

Nu știu când au trecut 22 de ani în funcția de primar, deoarece îmi place foarte mult ceea ce fac, mă regăsesc perfect în a fi în slujba oamenilor, îmi este foarte drag să ajut, mai ales pe partea de asistență socială. Mă gândesc permanent să nu dezamăgesc și mă rog ca Bunul Dumnezeu să mă ajute să găsesc mereu rezolvare la problemele oamenilor. Cred că le-am câștigat încrederea de la primul mandat, restul a venit de la sine.

„Cel mai mare accent l-aș pune pe educație”

– Cu ce investiții vă lăudați?

– Mă bucur că, în timp, am reușit să modernizăm infrastructura comunei și aici mă refer la drumuri asfaltate, alimentare cu apă, iluminat public, școli modernizate, cămin cultural reabilitat, locuri de joacă pentru copii, parcuri, dar și la câteva proiecte de suflet: construirea bisericii în satul Armeni, a mânăstirii, împreună cu tatăl meu, preotul Ștefan Argatu, dar și realizarea unui proiect pentru persoane vulnerabile, care mă bucură foarte mult, deoarece ajutăm familiile direct, prin obiecte necesare în gospodărie, masă caldă pentru copiii de la grădiniță și ciclul primar, locuri de muncă etc.

– Cu ce se ocupă oamenii din comună? Se mai pune preț pe agricultură, pe creșterea animalelor?

– Da, se pune mare preț pe agricultură, le suntem alături fermierilor și îi ajutăm să acceseze fonduri europene, avem parcuri noi de utilaje agricole, cooperative înființate, proiecte de creștere a suinelor, suprafețe însemnate acoperite cu livezi și solarii. Mai nou, spre bucuria copiilor, avem în comună și o fermă de struți.

– Ce măsuri ați lua dacă ați fi prim-ministru, fie și interimar?

– Cei de la guvernare ar trebui să calce mai des prin satele României, să le străbată la pas, să vadă cu ochii lor care sunt problemele cu care ne confruntăm zi de zi noi, cei din administrația publică locală. Cel mai mare accent l-aș pune pe susținerea satului românesc, pe educație (aș interzice copiilor accesul la rețelele de socializare măcar până la 14 ani), aș scoate educația sexuală din școli, căci le stârnește mai degrabă curiozitatea, împingându-i la experiențe timpurii și, mai ales, neplăcute. Aș investi foarte mult în spitale și aș sprijini familiile tinere să nască copii. România nu poate fi puternică dacă nu oferă condiții decente ca oamenii să rămână acasă, pe acest pământ binecuvântat. Aș legifera impozitul diferențiat, cei care trăiesc în lux – mai cu seamă nejustificat – să plătească pe măsură, la fel, impozit mai mic tinerilor, dar aș și crește cuantumul ajutorului acordat persoanelor cu dizabilități.

– Ce proiecte de viitor aveți?

– Îmi doresc să continuăm proiectele de dezvoltare (racordarea la rețeaua de gaz) și să atragem cât mai mulți investitori, pentru a crea locuri de muncă și a ne susține financiar proiectele. Îmi doresc să reușim să păstrăm neschimbate identitatea și liniștea zonei în care trăim, cu tot ce înseamnă aceasta.

„Cultura păstrează identitatea unei națiuni”

– V-au urmat femeile din comună exemplul de a naște mai mulți copii? Mai sunt copii la școlile din comună?

– Spre bucuria mea, da! Am intrat în primărie având patru copii, apoi am mai născut încă doi, ceea ce se pare le-a dat curaj și altor femei, altor mămici. Pentru a încuraja, după puterile noastre, creșterea natalității în comună, am alocat, prin hotărâre de consiliu local, suma de 2000 de lei pentru fiecare copil care se naște, avem grădiniță cu program prelungit și oferim și ajutoare de urgență, unde este cazul. La școală învață 160 de copii, ar fi și mai mulți, dacă nu ar frecventa cursurile școlilor din oraș.

– De cultură mai e loc în viața satului românesc de astăzi?

– Da, și cred că este mai necesară ca oricând o viață culturală la sate. Cultura păstrează identitatea unui sat, a unei națiuni. Chiar dacă trăim într-o lume modernă, oamenii au nevoie și de rădăcini, nu doar de tehnologie. Pentru că tot am sărbătorit Înălțarea Domnului, când e și Ziua Eroilor, pot să vă spun că am celebrat-o așa cum se cuvine: cu parastas la biserică, cu pomană pentru toți cei prezenți, cu copiii susținând un mic program artistic, ceea ce face ca această zi să fie un prilej de regăsire a înaintașilor, de cinstire a lor și de mulțumire pentru jertfa lor. Avem și o revistă a școlii, pe care o susțin cu mare plăcere. „Creativ la sat” e realizată de Clubul CELS Slobozia-Ciorăști, sub coordonarea profesoarei Lăcrămioara Teodorescu.

„Și sufletul are nevoie de hrană”

– Cum reușiți să împăcați viața de familie, ca soție de preot și mamă a șase copii, cu cea profesională, ca primar?

– Cu siguranță, puterea îmi vine de la Dumnezeu. Orice mamă înclină mai mult spre familie, dar dacă acasă ai parte de înțelegere, poți merge liniștită mai departe, iar eu am parte de asta. Sunt binecuvântată cu o familie care mi-a înțeles rolul, m-au susținut întotdeauna, mă ajută în treburile casnice și astfel am mulțumirea de a-mi înmulți talantul dat de Dumnezeu. Când ceea ce faci faci din dragoste, totul devine mai ușor.

– Ce credeți că le lipsește comunităților sătești de azi, în comparație cu cele din urmă cu 50 de ani?

– Cu siguranță lipsesc iubirea și credința. Oamenii s-au înrăit, pun prea mult accent pe lucrurile materiale, uită de Dumnezeu și cred că stă în puterea lor să rezolve totul, fără ajutor divin, și de aceea se pierde esența vieții. Uităm că avem și suflet și că trebuie să-i dăm și lui hrană, altfel devenim goi pe dinăuntru. Dacă nu avem căință exprimată sincer, la spovedanie, vin tristețea, deznădejdea și multe boli.

Nu se mai pune preț pe credință, nu știm sau nu vrem să ne mai iubim țara, nu mai există dragoste între om și om. Prea multă dușmănie, prea multă alergătură după bani. Ne temem de sfârșitul lumii? Păi, cum altfel să se sfârșească lumea, dacă nu omorându-ne pruncii nenăscuți prin avorturi și preferând să nu facem copii, cu pretextul „că astea nu-s vremuri de făcut copii”?