„Încerc în fiecare zi să le ofer copiilor mei tot ce au nevoie”

Către Fundația „Formula AS”,

Mă numesc Negru Maria-Gianina, și vă scriu cu speranța că veți găsi și câteva clipe pentru a citi povestea familiei mele. Sunt mamă a doi copii, am un băiețel de 5 ani și un fiu de 23 ani, care suferă de dizabilitate mintală și epilepsie. Stare lui de sănătate necesită îngrijire permanentă, tratamente și multă atenție. Încerc în fiecare zi să le ofer copiilor mei tot ce au nevoie, însă posibilitățile mele financiare sunt foarte reduse. Cheltuielile pentru hrană, medicamente, utilități și cele necesare creșterii copilului de 5 ani, cât și celui de 23 ani, fiind bolnav, sunt din ce în ce mai greu de acoperit. Sunt momente în care nu mai știu cum să merg mai departe, dar nu îmi pierd speranța că există oameni cu suflet mare care ne pot întinde o mână de ajutor. De aceea, vă rog din inimă, dacă este posibil, să ne sprijiniți și pe noi, orice ajutor, oricât de mic, înseamnă foarte mult. În trecut am lucrat ca muncitor la Salubritate, am muncit cât am putut pentru a-mi întreține familia, dar a trebuit să renunț la serviciu, deoarece nu aveam cu cine lăsa pe cei doi copii. Cel mare făcea crize epileptice, iar cel mic, speriat de suferința fratelui său, a adoptat și el un comportament nepotrivit vârstei lui, am decis să îl programez la psihiatru, la spitalul Voila din județul Prahova, dar nu mai sunt locuri până în luna Septembrie.

Eu am fost căsătorită, dar soțul a decis să ne părăsească, fără a primi niciun fel de ajutor din partea lui. Și-a făcut o altă căsnicie și am divorțat.

Dragă fundație, vă scriu cu speranța să mă ajutați și pe mine. Oricât de puțin, pentru noi înseamnă foarte mult. Am locuință socială. Din lipsă de venit, am rămas cu facturi, chirie în urmă și îmi pot întrerupe apa și curentul. Sunt zile în care nu am ce pune pe masă. Copiii dorm flămânzi, mai ales cel mare, ia medicamente pe stomacul gol. Fug să adun câteva sticle să le reciclez, ca să pot lua o pâine și câțiva cartofi. Vă scriu cu lacrimi în ochi și cu speranța că îmi veți înțelege suferința.

Vă mulțumesc pentru timpul acordat și pentru înțelegere. Pot prezenta toate documentele medicale și actele necesare care dovedesc situația familiei mele. Vă rog ca orice ajutor, cât de mic, să îmi fie trimis prin poștă, eu nu am cont bancar.

Cu respect,

NEGRU MARIA-GIANINA – str. Lt. Col. Erou Oprescu Adrian nr. 4, et. 1, ap. 2, Câmpina, jud. Prahova, cod105600, tel. 0722/97.50.54

„Nu mai am putere să țin o sticlă cu apă în mână”

Stimată doamnă Sânziana Pop,

Mă numesc Botocică Jenel, sunt din sat Sărățeni, jud. Ialomița. De mic copil, am fost bolnav cu plămânii, dar fiind tânăr, am căutat să muncesc și eu, ca să-mi întrețin familia. Tata a fost și el bolnav de TBC, mama la fel, și încă o soră. Toți au decedat. Am rămas singur. M-am dus la oi, la o stână, unde dormeam în chinuri grele, nemâncat, frig, nu aveam cu ce să trăiesc și trebuia să fac ceva pentru o pâine. În 2018 s-a agravat situația, m-am internat și mi s-a găsit și mie TBC pulmonar, cu ulcerații pe plămânul stâng. Acum, în luna Martie, am fost din nou internat, am stat 2 luni și am venit acasă. Nu mai am nici o putere să țin o sticlă cu apă în mână, mă ajută vecinii. Vă rog frumos să îmi luați și mie acceastă scrisoare în seamă, să mă ajutați, poate se îndură cineva și de mine cu cât poate, să am și eu de hrană. De la TBC mi-a dat 1000 lei pentru hrană, dar am multe medicamente de cumpărat de la farmacie, și sunt foarte scumpe.

Vă rog din suflet nu ignorați aceste rânduri, sunt dependent de oxigen, dar este foarte scump. Cine dorește să mă ajute, să-mi trimită bani pe adresa mea. Vă mulțumesc frumos! Pun și acte doveditoare.

BOTOCICĂ JENEL – sat Sărățeni, str. Morii, nr. 16, jud. Ialomița, cod 907244