– Voioșia, seninătatea, alimentația și liniștea sunt cei mai buni medici –
• Eva Aschenbrenner este o terapeută austriacă, la fel de apreciată ca Maria Treben. Cărțile ei cu rețete din plante au fost publicate în zeci de mii de exemplare. Mărturii ale unei experiențe de viață nemijlocite, ele sunt sigure și ușor de urmat. În paginile care urmează găsiți un „program” dedicat oamenilor care vor să se bucure de viață până la vârste înaintate •
1. Frumusețea la bătrânețe
Străduiți-vă să îmbătrâniți frumos. Bătrânețea nu este o fatalitate, are părți la fel de frumoase ca tinerețea. Ascunde oferte. Descoperiți-le! Frumusețea vine, înainte de toate, din interior. Pe chipul unui om în vârstă se reflectă felul în care a înțeles să-și trăiască viața. Dacă trăim urmându-ne inima, ne alegem cu riduri frumoase.
În trecut, femeile în vârstă erau „osândite” să poarte baticuri, șorțuri mari, fuste și bluze lălâi, mai ales în nuanțe de negru și gri. Pur și simplu așa stăteau lucrurile. Nimeni nu punea starea de fapt sub semnul întrebării. În satul copilăriei mele, era o anume „doamnă consilier” de la primărie, care îndrăznea să fie altfel. Când o întâlneai în timpul uneia dintre plimbările ei, te întâmpina cu o privire bucuroasă, îmbrăcată în una dintre rochiile ei liliachii, roșii sau albe. Purta întotdeauna pălărioare superbe, cu voal. O admiram foarte mult, pur și simplu pentru că era atât de frumoasă. Însă le auzeam mereu pe toate celelalte femei din jur bârfind: „Cum poate să umble așa la vârsta asta? O rușine!”. Mă bucur tare mult că vremurile s-au schimbat și că ne putem îmbrăca așa cum ne place. Pe atunci, nu îndrăzneam să spun ceva pozitiv, deși nu împărtășeam părerea celorlalți oameni.
Îngrijiți-vă și dichisiți-vă
Nu vă îmbrăcați frumos doar atunci când ieșiți în lume, ci și pentru dumneavoastră înșivă sau de dragul familiei dumneavoastră de acasă. Acest lucru este foarte bun pentru stima de sine. Pur și simplu, nu trebuie să cădem pradă neglijenței. Întâlnesc mereu oameni care nici măcar nu-și mai leagă șireturile și umblă prin casă de-a dreptul neîngrijiți. Cu cât îmbătrânim, cu atât ne vine să facem mai puține eforturi pentru a ne îngriji. Dar atunci nu este de mirare că nici ceilalți oameni nu ne mai găsesc atrăgători. Dacă observați că începeți să o luați încetul cu încetul pe această cale, impuneți-vă puțină disciplină. Dacă vă vine greu, notați-vă fiecare pas pe o foaie mare de hârtie și puneți-o într-un loc vizibil, ca să o vedeți mereu. Iar dacă scrisul e așternut frumos, pe o hârtie frumoasă, vă va fi și mai ușor să vă ghidați după această listă.
Centrul vieții dumneavoastră
Odată cu înaintarea în vârstă, centrul vieții gravitează tot mai mult către casă, către partener, familie și prieteni. Este absolut normal. Poate că uneori ne facem probleme din această cauză, gândindu-ne că nici nu mai este nevoie de noi. Amintiți-vă în acest caz de perioada de dinainte de a fi devenit pensionari. Pentru că în acele vremuri, puteam face tot felul de lucruri minunate: să ne scăldăm în lac, să citim o carte, să stăm la soare. Înainte de toate, aveți grijă de dumneavoastră. Îngrijiți-vă corpul și, desigur, mintea. Mergeți la restaurant sau la cinema. Toate acestea vă întineresc rapid cu mulți ani de zile.
Sfatul meu
Purtați culori și materiale în care vă simțiți bine. Mie îmi plac albastrul și verdele. Dar depinde un pic și de starea de spirit. Uneori, simt nevoia, pur și simplu, de galben, portocaliu sau bordo. Dacă simțiți tristețe, este important să nu alegeți haine gri sau negre. Combateți această stare. Chiar și atunci când sunteți bolnavi, puteți purta o pijama deschisă la culoare, iar asta vă va face să vă simțiți imediat puțin mai bine.
2. Prietenii și timpul liber
Prietenii buni și cunoscuții sunt foarte importanți la bătrânețe. Încercați să faceți cunoștință și cu câțiva oameni mai tineri și să păstrați legătura cu ei. În acest fel, vă mențineți optimiști.
Întâlnesc mereu oameni care nu mai au aproape deloc contact cu semenii lor. Până și pe vecin îl salută doar în treacăt. Și apoi îi aud spunând: „Vecinii mei sunt groaznici, doamna este rea de gură, soțul ei este neîngrijit”… Pur și simplu, îi vorbesc de rău pe ceilalți oameni pentru a-și justifica propria singurătate.
Fiecare om are defectele și asperitățile lui, iar noi nu facem excepție. Fiecare are nevoie să fie privit cu bunăvoință. În orice caz, eu nu sunt deloc de acord cu obiceiul de a vorbi urât despre ceilalți. Nu aduce absolut nimic bun.
Viața este mai frumoasă alături de prieteni și cunoscuți. O discuție plăcută la o ceașcă de cafea face fiecare zi mai agreabilă. Dar trebuie să depuneți și dvs. un efort și nu vă puteți aștepta ca ceilalți să vină de la sine către dvs.
Hobby-uri și grupuri cu interese similare
În plus, este bine să ne găsim un hobby sau să ne interesăm de anumite subiecte. În acest fel, găsim repede oameni cu care putem schimba idei și alături de care ne putem bucura de viață. De exemplu, puteți merge cu bicicleta împreună cu amicii. Chiar și o partidă de cărți poate deveni momentul culminant al zilei sau al săptămânii. Mulți oameni se reunesc în grupuri de lucru dedicate naturii și merg împreună în drumeții pentru a culege plante medicinale. Nu încercați să le faceți pe toate deodată. Pentru început, ați putea să vă salutați prietenește vecina și să schimbați câteva vorbe cu ea. Mai târziu, o puteți invita la o cafea. Am constatat în repetate rânduri că înfiriparea unei prietenii cere timp. Dacă suntem prea insistenți, riscăm să obținem efectul opus.
Cu cât îmbătrânim, cu atât mai lent se desfășoară unele lucruri. De aceea, este important să investim din timp efort în privința prieteniilor și a hobby-urilor. Încercați să nu vă neglijați, ci să vă propuneți anumite activități pentru săptămâna în curs și să le puneți apoi în practică. Fie că este vorba despre participarea la o prelegere sau despre o ieșire la cinematograf. Dacă acest lucru nu mai este posibil atât de des, pentru că, de exemplu, nu vă mai este ușor să vă deplasați pe jos, mergeți, totuși, din când în când la cumpărături, sau faceți măcar o scurtă plimbare și contemplați natura. Este firesc ca, la bătrânețe, să nu mai putem face totul ca în tinerețe, dar, în schimb, putem savura lucrurile într-o mai mare măsură.
Îndeletniciri care ne fac plăcere
• Plimbări în natură.
• Grădinărit.
• Plante pe balcon.
• Animale de casă.
• Mersul la cinema.
• Culegerea de plante medicinale.
• Înotul, mersul cu bicicleta
• Participarea la activități bisericești. Mersul în pelerinaje.
• Participarea la cercuri de lucru manual sau la alte activități planificate în localitatea unde trăiți.
3. Rugăciunea ca sursă de putere
A cere și a mulțumi fac parte din viață. În cazul meu, nu trece nicio zi fără o rugăciune. Aceasta mă poartă prin fiecare anotimp și mă ajută în toate problemele. Rugăciunea poate, de asemenea, să aline și să ofere încredere. Eu mă rog întotdeauna înainte de masă. De ani de zile este aceeași rugăciune: „Vino, Doamne Iisuse, fii oaspetele nostru și binecuvântează ceea ce ne-ai dăruit”. Înainte de masă, fiul meu respectă întotdeauna un ritual pe care îl găsesc foarte frumos. Își pune ambele mâini în jurul farfuriei și al paharului, se conectează cu inima și îi transmite hranei energia acesteia. Rugăciunea mea preferată este „Tatăl nostru”. Mă ajută chiar și în cele mai dificile situații. În acel moment, ne putem, pur și simplu, reculege, iar după rugăciune, lucrurile nu mai par chiar atât de grave ca înainte. O rugăciune trebuie să vină din inimă, altfel nu poate să aibă efect. Dacă nu facem decât să o recităm mecanic, nu poate avea niciun efect.
O altă rugăciune frumoasă este aceasta: „Doamne, atotputernic și bun, binecuvântează familia mea, rudele și prietenii mei și dăruiește-le bucurie și vindecare”. Am întâlnit mereu oameni care nu găseau nicio cale către rugăciune. Însă au urmat sfaturile mele, iar rugăciunile i-au ajutat.
Puterea la bătrânețe
Odată cu înaintarea în vârstă, totul devine mai anevoios, iar noi înșine devenim mai lenți. Este absolut normal. Totuși, am constatat că ne putem asigura cu ușurință un plus de energie. Înconjurați-vă de lucruri pe care le găsiți frumoase. Un buchet de flori, un tablou plăcut vederii sau o muzică vioaie. Fiți săritori și oferiți, din când în când, câte o mică atenție. Bucuria celorlalți ne dă putere și încredere. Păstrați mediul în care trăiți curat și ordonat. Același lucru este valabil și pentru corpul dvs. Dacă nu vă mai puteți îngriji singuri de igiena corporală, lăsați-vă ajutați.
Sfatul meu
În situațiile dificile, rugați-vă spunând de mai multe ori la rând: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine păcătosul!”. Repetați rugăciunea până când simțiți o ușurare. Concentrați-vă asupra cuvintelor și a sensului lor. Participați și cu inima la rugăciune.
4. Aveți răbdare și acceptați destinul
Omului răbdător lucrurile îi vin de la sine, cel nerăbdător le îndepărtează. Dar nu confundați răbdarea cu pasivitatea și cu așteptarea prea îndelungată. Acționați la timp.
Nu este întotdeauna ușor să facem față evenimentelor care se abat, uneori, asupra noastră. Mai ales atunci când cineva apropiat se îmbolnăvește grav sau când suntem noi înșine supuși unor mari încercări.
O boală vrea să-i transmită omului ceva. Întoarceți-vă privirea spre interior. Aveți răbdare, dacă sensul nu se dezvăluie imediat. Uneori, corpul are nevoie doar de o scurtă pauză de odihnă, iar alteori, de una mai lungă.
Înainte de toate, nu vă grăbiți să renunțați și aveți grijă de dumneavoastră. Corpul, mintea și sufletul au nevoie de timp pentru a se vindeca. Experiența mi-a arătat în repetate rânduri, că vindecarea unei boli durează exact la fel de mult cât a fost nevoie pentru a ne îmbolnăvi.
Dacă ați ales pentru dumneavoastră o anumită plantă medicinală sau o anumită metodă de tratament, încercați-o o vreme, pentru a vedea dacă este cea potrivită. Dacă nu vă ajută, treceți la următoarea. Trebuie să identificăm cauza problemei de sănătate. În acest sens, ne pot ajuta și discuțiile cu specialiști în medicina naturistă sau cu un medic de încredere.
Presimțirile
Ca fată sau tânără femeie, nu prea îmi ascultam intuiția. Aveam adesea un sentiment bun sau rău în legătură cu un lucru care era de făcut, dar nu țineam cont de el. Astăzi lucrurile stau altfel. Privesc presimțirile ca pe un indiciu sau un avertisment. De exemplu, am căzut pe scări. Am știut dinainte că se va întâmpla, dar am ignorat acel sentiment și mi-am spus: nu se va întâmpla nimic! Și, bineînțeles, am căzut și am avut de tras cu săptămânile din cauza asta. Astăzi, îmi ascult vocea interioară. Sigur că nu e cazul să dăm curs oricărui sentiment, ci trebuie să învățăm cu grijă căror avertismente să le dăm ascultare și cărora nu.
Aveți încredere în îngerul dumneavoastră păzitor sau într-un spirit bun, alături de care vă puteți simți în siguranță.
5. Căsnicia și relația de cuplu
O relație bună de cuplu necesită efort și timp, dar ne oferă în schimb o mulțime de compensații. După părerea mea, omul nu este făcut să stea singur pe termen lung.
Am fost căsătorită cu soțul meu 47 de ani și am trecut împreună prin multe perioade bune și rele. Soțul meu a murit în anul 2001 și, totuși, mi se întâmplă uneori și astăzi să-l aud. Când ți-ai petrecut atâția ani cu cineva, se dezvoltă de regulă o legătură strânsă. Nu este întotdeauna ușor să menții o căsnicie sau o relație de cuplu bună. Găsiți lucruri care să vă placă amândurora, de exemplu, să urmăriți un film la televizor, să vă plimbați cu bicicleta, să mergeți la concerte sau să petreceți mult timp împreună seara, discutând despre una și alta. Mai ales când trăim de mult timp într-un cuplu, trebuie să depunem un efort deosebit, în privința modului în care relaționăm. Fiecare cunoaște foarte bine slăbiciunile celuilalt și îl poate pune ușor „la pământ”. Acesta este un lucru de care ar trebui întotdeauna să ne ferim. Nu ne-am dori nici noi să fim tratați astfel. Dimpotrivă: slăbiciunile ar trebui trecute cu vederea și aduse în discuție doar atunci când se agravează. Când are loc o ceartă, este important ca seara să ne urăm, totuși, noapte bună.
Nu este nimic grav nici dacă dormim uneori în altă cameră, pentru că ne dorim să fim singuri. Din când în când, ne este chiar foarte util să ne distanțăm puțin și să ne bucurăm apoi cu atât mai mult de prezența celuilalt. Eu îmi spun mereu patru lucruri atunci când situația devine dificilă: lasă lucrurile să treacă, fii mai scumpă la vedere, așteaptă și roagă-te. Mai presus de orice, trebuie să ne ferim să-l considerăm pe celălalt proprietatea noastră. Din contră: dacă respectăm dorințele partenerului nostru, se dezvoltă, adesea, o legătură deosebit de profundă.
Despărțirea
Dacă partenerul dorește să se despartă de dumneavoastră, vă recomand să vă detașați puțin și să vă ascultați vocea interioară. Nu reacționați cu disperare. În această situație, nu prea are rost să-l copleșiți pe celălalt cu reproșuri și rugăminți. Adesea, procedând astfel, nu facem decât să-l îndepărtăm. Acordați-vă timp. Poate că veți vedea și la dumneavoastră anumite lucruri pe care ar trebui să le schimbați. În orice caz, timpul este de ajutor. Nu numai celălalt are ocazia să se gândească încă o dată la toate, ci și dumneavoastră. Cu timpul, privim lucrurile altfel. Iar odată cu înțelegerea vine și schimbarea. Este important să nu purtăm ranchiună, ci să ne putem ierta pe noi înșine și pe celălalt, atunci când o relație se destramă. Dacă legătura rezistă, ea devine și mai strânsă după o confruntare dificilă.
Sfatul meu
Dacă vă place să lucrați de mână, practicați acest hobby. Tricotați un pulover frumos pentru partenerul dumneavoastră, tiviți cu o broderie o batistă fină sau împletiți un covor. Acest lucru liniștește extraordinar și ne oferă timpul de a reflecta, pentru a putea acționa apoi cu chibzuință. Tocmai atunci când suntem foarte nerăbdători ar trebui să lucrăm de mână.
6. Copiii și nepoții
Fiți un exemplu pentru copiii și nepoții dumneavoastră. Îngăduiți-le să facă și greșeli. Desigur, asupra greșelilor grave e cazul să le atrageți atenția la timp.
În trecut, nu aveam prea mult timp pentru copiii noștri. Nici nu era ceva obișnuit. Cei mici se jucau pe stradă și pe pajiști, împreună cu toți ceilalți copii din sat, și veneau acasă la masă, bineînțeles, seara. Astăzi, întâlnesc mereu situații în care un copil nu poate face nici măcar un pas fără să fie supravegheat. Nu cred că este bine. La fel de greșit mi se pare când cineva nu-și face suficient timp pentru copiii săi. Profesia joacă, firește, un rol important, dar copiii nu trebuie neglijați din această cauză.
Când copiii ajung la o anumită vârstă, între 16 și 22 de ani, părăsesc casa părintească, iar după părerea mea, așa și trebuie să se petreacă lucrurile. Dacă s-a construit o legătură bună, se întorc cu plăcere. Adesea, își aduc apoi propriii copii. Ca bunici, lucrurile sunt mai ușoare decât ca părinți. Nu mai suntem responsabili pentru educație. Înainte de toate, abțineți-vă să interveniți. Copiii dumneavoastră sunt cei responsabili pentru nepoți. Nu dați sfaturi nesolicitate. Nu vă vorbiți de rău ginerii sau nurorile. Observ mereu această greșeală. Prin aceasta, vă îndepărtați copiii de casă. Aici se aplică același principiu: priviți totul cu bunăvoință.
Fiți un model
La vârsta dumneavoastră puteți fi un sprijin pentru întreaga familie. Puteți contribui la păstrarea armoniei prin experiența de viață pe care o aveți. Faceți-vă timp și petreceți orele alături de familia dumneavoastră, în pace și cu bucurie. Și nu așteptați prea multe de la ceilalți. Întâlnesc mereu oameni în vârstă care se simt dați la o parte. „Fiica mea nu mă vizitează aproape niciodată”, îi aud spunând. Ar trebui să acceptați acest lucru. Dacă îi mai faceți și reproșuri, ea va veni cu și mai puțină plăcere și chiar mai rar. Oamenii petrec timp cu alți oameni pentru că le face plăcere. Dacă ținem cont de acest lucru, copiii și nepoții vin cu plăcere la noi acasă și se simt înțeleși.
7. Ultimul drum
Nu știm ce urmează după viața pământească. Sunt însă convinsă că putem privi cu încredere spre ceea ce va veni. Suntem ocrotiți cu grijă de sus. Cu cât îmbătrânim, cu atât crește probabilitatea să ne confruntăm cu realitatea morții și cu pierderea prietenilor și a partenerului. Este ceva absolut firesc. Din păcate, în societatea noastră, trecem adesea moartea sub tăcere, nu vrem să vorbim despre ea sau să ne gândim la ea. În alte culturi, oamenilor le este mai ușor, deoarece moartea este uneori chiar celebrată, iar celui decedat i se oferă totul, cu dragoste, în ultima sa călătorie.
Eu nu mă tem de moarte. Poate că în ultimele minute chiar avem parte de încă o experiență importantă. Bineînțeles că nici eu nu știu unde mergem după moarte, dar aceasta face parte din natura lucrurilor. În plus, am o credință puternică în Dumnezeu, și din acest motiv, știu că nu trebuie să-mi fac griji.
Când a murit soțul meu, am fost tot timpul lângă el. Am avut impresia că în ultimele minute a văzut o lumină în locul în care se ducea. Era liniștit și plin de încredere. Sunt foarte fericită că am putut să-l însoțesc până în acel prag.
Când ne moare cineva drag, ar trebui să ne luăm rămas-bun de la acesta. Fie că este vorba despre însoțirea sa pe ultimul drum, până la locul de veci, fie chiar despre priveghi – acesta e un lucru pe care trebuie să-l decidă fiecare pentru sine. Permiteți-vă, de asemenea, să jeliți. Timpul vă va ajuta să treceți peste această suferință. Aveți încredere și rugați-vă. Pe unii îi ajută să viziteze cu regularitate mormântul. La început veți merge acolo mai des, iar cu timpul, mai rar. Și e bine așa, pentru că, atâta timp cât trăiți, trebuie să luați parte la viață. Nu vă refugiați în propria durere, ci căutați oameni care au trecut prin același lucru. Dacă vă interesați în comunitatea dumneavoastră, veți găsi, cu siguranță, și grupuri de discuții în care se oferă sprijin în perioada de doliu. Acolo primiți ajutor și încurajare și puteți depăși această pierdere.
Sfatul meu
Din experiența mea, este foarte important să ne împăcăm la bătrânețe cu oamenii cu care suntem încă certați sau față de care mai avem încă resentimente. Dacă nu doriți să vorbiți direct cu acea persoană, cereți-vă iertare în gând și iertați-i, la rândul dumneavoastră, comportamentul. După aceea, vă veți simți inima mai ușoară. În acest fel, putem pleca fără aceste „poveri”, atunci când Dumnezeu ne cheamă la El.
