• Tot mai multă lume suferă de malabsorbție a lactozei și fructozei, de boala celiacă, precum și de simptome cauzate de alimentele bogate în histamină. Iată o privire de ansamblu •
Alergie sau intoleranță?

Simptomele alergiilor și intoleranțelor alimentare sunt, de regulă, foarte asemănătoare, însă cele două se deosebesc, în realitate, prin câteva aspecte:
✔ Intoleranțele alimentare nu declanșează reacții ale sistemului imunitar.
✔ În cazul unei alergii, chiar și cele mai mici cantități de alimente pot provoca reacții severe, în timp ce în cazul unei intoleranțe, manifestările apar, de obicei, abia după consumul unei cantități mai mari.
✔ În cazul alergiilor, simptomele apar, de obicei, destul de repede, în timp ce, în cazul intoleranțelor, ele se manifestă adesea cu întârziere. Acest lucru îngreunează, în multe situații, stabilirea diagnosticului.
Se poate rezolva problema ținând dietă?
Când persoanele afectate încearcă să-și amintească ce alimente tolerează și care dintre ele le provoacă simptome, ajung adesea să facă experimente obositoare. Uneori, de teama manifestărilor neplăcute, își restrâng meniul la numai câteva alimente, ceea ce poate duce la carențe nutriționale.
Sfat: Un jurnal alimentar ajută la clarificarea situației. Îl puteți ține mai ușor sub forma unui tabel.
Intoleranța la fructoză
În cazul intoleranței la fructoză, zahărul din fructe și alcoolii zaharici pot provoca reacții de intoleranță, deoarece absorbția fructozei în intestin este împiedicată. Intoleranța la fructoză se suprapune adesea cu o intoleranță la lactoză. În schimb, intoleranța ereditară la fructoză este o boală metabolică genetică rară, care poate afecta ficatul și rinichii.
Este posibil ca eventualele modificări ale stării psihice, care pot culmina cu o depresie, să fie cauzate de un deficit de serotonină (așa-numitul „hormon al fericirii”). În intestinul subțire, fructoza neabsorbită se leagă de aminoacidul triptofan, care se găsește și el în alimente. Acest proces perturbă absorbția acestui aminoacid, care este un element de bază pentru sinteza serotoninei.
Intoleranța la gluten
În cazul bolii celiace, este necesară o dietă fără gluten pe tot parcursul vieții. Persoanele afectate nu tolerează grâul, secara, orzul și nici ovăzul, dacă acesta nu este certificat ca fiind fără gluten. Dacă expunerea la gluten continuă o perioadă mai îndelungată, deteriorarea mucoasei intestinului subțire poate deveni atât de pronunțată, încât organismul să nu mai poată primi suficiente vitamine (acid folic, vitaminele K și D) și minerale (fier, calciu, fosfor, zinc, magneziu). În cele din urmă, poate fi periclitat și aportul de energie, aminoacizi și acizi grași esențiali. De aceea, un obiectiv important al terapiei este asigurarea unui aport suficient de substanțe nutritive indispensabile vieții. În acest sens, pot fi de ajutor băuturile fermentate fără gluten. Sunt permise făina de mei, orez și porumb, precum și cartofii. În cazul respectării stricte a unei diete fără gluten, simptomele se atenuează, de regulă, în decurs de o lună.
Intoleranța la lactoză
În acest caz, enzima numită lactază lipsește sau este prezentă în cantitate insuficientă. Prin urmare, lactoza nu poate fi descompusă în zaharurile simple din care este alcătuită, nu poate fi metabolizată și provoacă balonare și diaree. Problemele legate de digestia proteinelor din lapte sunt complet altceva. În acest caz, enzimele suplimentare (proteazele) pot ajuta la descompunerea proteinelor din lapte.
Dacă intoleranța la lactoză nu este determinată genetic, ci este provocată de afecțiuni intestinale care implică lezarea mucoasei intestinale, activitatea lactazei se poate restabili după ameliorarea afecțiunii primare.
Intoleranța la histamină
O sensibilitate la histamină nu presupune neapărat existența unei intoleranțe la histamină. Aceasta poate avea cauze diferite, cum ar fi deficitul sau funcționarea defectuoasă a enzimei numite diaminoxidază (DAO). Enzima descompune încă din intestinul subțire histamina provenită din alimente. Pentru a face acest lucru, are nevoie de cupru, vitamina C și vitamina B6. Producerea și activitatea DAO pot fi afectate de lezarea celulelor intestinale, ca urmare a afecțiunilor gastrointestinale, de defecte genetice, de prezența unor substanțe inhibitoare în intestin sau de deficitul micronutrienților necesari.
Aceleași simptome sunt provocate și de afecțiunile care perturbă eliberarea histaminei (de exemplu, mastocitoza) sau de intoxicația cu histamină. Aceasta din urmă apare atunci când în intestin ajunge o cantitate prea mare de histamină, de exemplu, prin consumul de alimente alterate.
Microbiomul
O altă complicație care poate să apară în cazul intoleranțelor este dezechilibrul florei bacteriene prezente în intestinul subțire. Disbioza provoacă inflamații cronice și o stimulare continuă a sistemului imunitar. Dacă microbiomul prezintă un deficit major, regenerarea acestuia prin repopularea intestinului cu bacterii sau introducerea unor specii noi durează câteva luni.
Obiceiurile alimentare restrictive duc la reducerea numărului de bacterii benefice din intestin. Astfel, se creează un dezechilibru între bacteriile nepatogene și cele patogene, care provoacă modificări ale tranzitului intestinal, alergii și o stare permanentă de balonare.
Rețete cu orez pentru intoleranțe alimentare
Orezul constituie hrana de bază pentru milioane de oameni bolnavi de intoleranțe alimentare. Pentru unele țări din Asia de Sud-Est (China, Japonia, Filipine, India, Vietnam, Indonezia etc.), Africa, America Latină, „pâinea” este asigurată prin orez. Pentru restul țărilor, el reprezintă un aliment de „completare”. Deosebit de apreciat sub aspectul gustului și al valorii nutritive, orezul este folosit în numeroase și variate preparate culinare.
Budincă de orez cu fructe
Ingrediente: 3/4 pahar orez, 250 g fructe (vișine, căpșune sau zmeură), 3 ouă, 2 linguri unt, 3 linguri zahăr, un vârf de cuțit sare.
Se alege și se spală orezul, apoi se fierbe, se strecoară, se spală cu apă rece și se lasă în strecurătoare să se scurgă bine. Se pune într-un castron și se amestecă cu fructele bine scurse de apă, untul puțin încălzit, sarea, zahărul, vanilia, iar la sfârșit ouăle bine bătute. Se coace într-o formă unsă și presărată cu pesmet, la foc potrivit, până se rumenește. Se servește pudrată cu zahăr vanilat sau cu sos de vișine, de căpșune sau de zmeură.
Budincă de orez cu mere
Ingrediente: 1 ceașcă de orez, 500 g mere, 2 linguri de unt topit, 4 linguri de zahăr, 1 lingură de pesmet, 1 praf de sare.
Se curăță merele, se taie felii și se înăbușă într-o cratiță cu puțin unt și zahăr, după gust. Nu se țin să scadă prea mult. Cojile spălate se fierb și se strecoară zeama. Se alege orezul, se spală și se fierbe cu 2 cești din zeama strecurată. Când este aproape fiert, se pun un praf de sare și 2 linguri de zahăr. Se dă la o parte. Se ia o cratiță, se unge cu unt, se presară pesmet și se așează rânduri, alternând, de orez și de mere. Primul și ultimul rând trebuie să fie de orez. Se coace la cuptor, la foc potrivit, până se rumenește. Se dă la o parte, până pierde puțin din fierbințeală, fără să se răcească de tot, se răstoarnă și se servește cu sos de vin sau orice sirop.
Baghete de orez
Ingrediente: 150 g orez, 100 ml lapte, 100 g zahăr tos, sare, 1 plic zahăr vanilat. Pentru prăjit: făină, ou, pesmet, ulei sau untură.
Orezul se pune în cratiță împreună cu laptele clocotit, zahărul și sarea necesară. Se fierbe la foc potrivit. După fierbere se adaugă vanilia și, pe o planșetă presărată cu făină, se așează în grosime de două degete. După câteva ore de răcire, se taie cu cuțitul forme de baghete (sau pătrate). Se trec prin făină, ou și pesmet și se prăjesc pe toate părțile. Se servesc presărate cu zahăr pudră, sirop la alegerea gospodinei, gem sau dulceață, după gust.


