Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Intoleranțele alimentare

• Tot mai multă lume suferă de malabsorbție a lactozei și fructozei, de boala celiacă, precum și de simptome cauzate de alimentele bogate în histamină. Iată o privire de ansamblu •

Alergie sau intoleranță?

Foto: Shutterstock – 3

Simptomele alergiilor și intoleranțelor alimen­tare sunt, de regulă, foarte asemănătoare, însă cele două se deosebesc, în realitate, prin câteva aspecte:

✔ Intoleranțele alimentare nu declanșează re­acții ale sistemului imunitar.

✔    În cazul unei alergii, chiar și cele mai mici cantități de alimente pot provoca reacții severe, în timp ce în cazul unei intoleranțe, manifestările apar, de obicei, abia după consumul unei cantități mai mari.

✔    În cazul alergiilor, simptomele apar, de obi­cei, destul de repede, în timp ce, în cazul into­le­ranțelor, ele se manifestă adesea cu întârziere. Acest lucru îngreunează, în multe situații, stabili­rea diagnosticului.

Se poate rezolva problema ținând dietă?   

Când persoanele afectate încearcă să-și amin­tească ce alimente tolerează și care dintre ele le pro­voacă simptome, ajung adesea să facă expe­rimente obositoare. Uneori, de teama manifes­tă­rilor neplăcute, își restrâng meniul la numai câteva ali­mente, ceea ce poate duce la carențe nutri­ționale.

Sfat: Un jurnal alimentar ajută la clarificarea situației. Îl puteți ține mai ușor sub forma unui tabel.

Intoleranța la fructoză

În cazul intoleranței la fructoză, zahărul din fructe și alcoolii zaharici pot provoca reacții de intoleranță, deoa­re­ce absorbția fructozei în in­testin este împiedicată. Into­leranța la fructoză se su­pra­pune adesea cu o intoleranță la lactoză. În schimb, intoleranța ereditară la fructoză este o boală metabolică genetică rară, care poate afecta ficatul și rinichii.

Este posibil ca eventualele modificări ale stării psihice, care pot culmina cu o depresie, să fie cau­zate de un deficit de serotonină (așa-numitul „hor­mon al fericirii”). În intestinul subțire, fruc­toza neabsorbită se leagă de aminoacidul triptofan, care se găsește și el în alimente. Acest proces perturbă absorbția acestui aminoacid, care este un element de bază pentru sinteza serotoninei.

Intoleranța la gluten

În cazul bolii celiace, este nece­sară o dietă fără gluten pe tot parcursul vieții. Persoanele afec­tate nu tolerează grâul, secara, orzul și nici ovăzul, dacă acesta nu este certi­ficat ca fiind fără gluten. Dacă expu­nerea la gluten conti­nuă o perioadă mai înde­lungată, deteriorarea mucoasei intestinului subțire poate deveni atât de pronunțată, încât or­ganismul să nu mai poată primi suficiente vitamine (acid folic, vitaminele K și D) și minerale (fier, calciu, fosfor, zinc, magneziu). În cele din urmă, poate fi periclitat și aportul de ener­gie, aminoacizi și acizi grași esențiali. De aceea, un obiectiv im­portant al terapiei este asigurarea unui aport sufi­cient de substanțe nutritive indis­pen­sabile vieții. În acest sens, pot fi de ajutor bău­turile fermentate fără gluten. Sunt permise făina de mei, orez și po­rumb, precum și cartofii. În cazul res­pectării stricte a unei diete fără gluten, simp­tomele se atenuează, de regulă, în decurs de o lună.

Intoleranța la lactoză

În acest caz, enzima numită lactază lipsește sau este prezentă în cantitate insuficientă. Prin urmare, lactoza nu poate fi descompusă în zaharurile sim­ple din care este alcătuită, nu poate fi meta­bolizată și provoacă balonare și diaree. Problemele legate de digestia proteinelor din lapte sunt complet alt­ceva. În acest caz, enzimele supli­mentare (pro­teazele) pot ajuta la descompunerea proteinelor din lapte.

Dacă intoleranța la lac­toză nu este determinată ge­ne­tic, ci este provocată de afec­țiuni intestinale care im­plică lezarea mucoasei in­testinale, activitatea lacta­zei se poate restabili după ame­liorarea afecțiunii pri­mare.

Intoleranța la histamină

O sensibilitate la his­tamină nu presupune nea­părat existența unei in­toleranțe la histamină. A­ceasta poate avea cauze di­ferite, cum ar fi deficitul sau funcționarea defec­tuoasă a enzi­mei nu­­mite diaminoxidază (DAO). Enzima des­com­pune încă din intestinul subțire histamina provenită din alimente. Pentru a face acest lucru, are nevoie de cupru, vitamina C și vitamina B6. Producerea și activitatea DAO pot fi afectate de lezarea celulelor intestinale, ca urmare a afec­țiunilor gastroin­testinale, de defecte gene­tice, de prezența unor substanțe inhibitoare în intestin sau de deficitul micronutrienților necesari.

Aceleași simptome sunt provocate și de afec­țiunile care perturbă eliberarea histaminei (de exemplu, mastocitoza) sau de intoxicația cu his­ta­mină. Aceasta din urmă apare atunci când în in­testin ajunge o cantitate prea mare de histamină, de exemplu, prin consumul de alimente alterate.

Microbiomul

O altă complicație care poate să apară în cazul intoleranțelor este dezechilibrul florei bacteriene prezente în intestinul subțire. Disbioza provoacă inflamații cronice și o stimulare continuă a siste­mului imunitar. Dacă microbiomul prezintă un deficit major, regenerarea acestuia prin repopu­larea intestinului cu bacterii sau introducerea unor specii noi durează câteva luni.

Obiceiurile alimentare restrictive duc la redu­cerea numărului de bacterii benefice din intes­tin. Astfel, se creează un dezechilibru între bacte­riile nepatogene și cele patogene, care provoacă modi­ficări ale tranzitului intestinal, alergii și o stare permanentă de balonare.

Rețete cu orez pentru intoleranțe alimentare

Orezul constituie hrana de bază pentru milioane de oameni bolnavi de intoleranțe alimentare. Pentru unele țări din Asia de Sud-Est (China, Japonia, Filipine, India, Vietnam, Indonezia etc.), Africa, America Latină, „pâinea” este asigurată prin orez. Pentru restul țărilor, el reprezintă un aliment de „completare”. Deosebit de apreciat sub as­pectul gustului și al valorii nutritive, orezul este folosit în numeroase și variate preparate culinare.

Budincă de orez cu fructe

Ingrediente: 3/4 pahar orez, 250 g fructe (vișine, căpșune sau zmeură), 3 ouă, 2 linguri unt, 3 linguri zahăr, un vârf de cuțit sare.

Se alege și se spală orezul, apoi se fierbe, se strecoară, se spală cu apă rece și se lasă în strecu­rătoare să se scurgă bine. Se pune într-un castron și se amestecă cu fructele bine scurse de apă, untul puțin încălzit, sarea, zahărul, vanilia, iar la sfârșit ouăle bine bătute. Se coace într-o for­mă unsă și pre­sărată cu pesmet, la foc potrivit, pâ­nă se rume­nește. Se servește pudrată cu zahăr vanilat sau cu sos de vișine, de căpșune sau de zmeură.

Budincă de orez cu mere

Ingrediente: 1 ceașcă de orez, 500 g mere, 2 linguri de unt topit, 4 linguri de zahăr, 1 lingură de pesmet, 1 praf de sare.

Se curăță merele, se taie felii și se înăbușă într-o cratiță cu puțin unt și zahăr, după gust. Nu se țin să scadă prea mult. Cojile spălate se fierb și se strecoară zeama. Se alege orezul, se spală și se fierbe cu 2 cești din zeama strecurată. Când este aproape fiert, se pun un praf de sare și 2 linguri de zahăr. Se dă la o parte. Se ia o cratiță, se unge cu unt, se presară pesmet și se așează rânduri, alternând, de orez și de mere. Primul și ultimul rând trebuie să fie de orez. Se coace la cuptor, la foc potrivit, până se rumenește. Se dă la o parte, până pierde puțin din fierbințeală, fără să se ră­cească de tot, se răstoarnă și se servește cu sos de vin sau orice sirop.

Baghete de orez

Ingrediente: 150 g orez, 100 ml lapte, 100 g zahăr tos, sare, 1 plic zahăr va­ni­lat. Pentru pră­jit: făină, ou, pesmet, ulei sau untură.

Orezul se pune în cratiță împreună cu laptele clocotit, zahărul și sarea necesară. Se fierbe la foc potrivit. După fier­be­re se adaugă vanilia și, pe o planșetă presărată cu făină, se așează în grosime de două degete. După câteva ore de răcire, se taie cu cuțitul forme de baghete (sau pătrate). Se trec prin făină, ou și pesmet și se prăjesc pe toate părțile. Se ser­vesc presărate cu zahăr pudră, sirop la alegerea gospodinei, gem sau dulceață, după gust.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.