Acum câteva luni, când România se afla baricadată în case 23 de ore pe zi, Poliția se înstăpânise peste bulevardele și străzile din țară. În puținele minute în care ieșeai din casă după cumpărături, cu „declarația” la buzunar, erai literalmente orbit de girofarurile mașinilor de Poliție, care se în vârteau hipnotic, nimeni nu știe cu ce misiuni secrete – într-o țară, de altfel, absolut pustie. Dacă întârziai 10 minute la țigară, în fața blocului, ori dacă, uituc, nu completaseşi bine „declarația”, primeai amenzi de mii de lei. Că amenzile respective, date cu o imputabilă larghețe de organele de ordine, au fost ulterior anulate de Curtea Constituțională, e cu totul altă discuție: problema era felul în care Poliția înțelegea să își facă treaba, derapajul ei aproape natural spre dictatura forței. În plină stare de urgență, Poliția Română își trăia, în sfârșit, plenar, adevărata vocație!
A trecut starea de urgență, amenzile cele grase au fost șterse, iar Poliția a dispărut, pur și simplu, din peisaj. De la excesul de zel din timpul stării de urgență, s-a trecut la un „jemanfișism” tipic mediului public de la noi. Absență totală! Polițiștii au revenit „la ale lor”: la vânatul cu radare a șoferilor grăbiți, la oprirea mașinilor în trafic!
Într-un moment în care euforia relaxării riscă să ne întoarcă (așa cum se întâmplă deja în Barcelona și în alte zone din Occident) la restricții mai dure, într-un moment în care guvernanții par neputincioși să articuleze un discurs cordial, de convingere, iar nu de amenințare, Poliția ar putea juca rolul de tampon între autorități și populație. Adică, să facă ceea ce vedem că fac forțele de ordine în țările civilizate, Italia, Spania, Anglia, unde sunt prezente peste tot și intervin, cu discreție și cu bun-simț, acolo unde recomandările de protecție sunt încălcate. Li se adresează civilizat oamenilor, le recomandă să păstreze distanța sau le atrag atenția patronilor de restaurante, plaje sau terase să respecte recomandările sanitare. Doar o prezență activă, preventivă și empatică. Ar fi prea mult pentru Poliția Română? Dar pentru jandarmii care – că tot vine iarăși ziua de 10 august – stau și lenevesc de luni bune pe salarii întregi, în așteptarea bine-meritatei pensionări? Când e vorba să caftească protestatari pașnici, sunt primii la apel, când ar putea să pună un pic de ordine în zonele scăpate de sub control, nu mai e treaba lor. Ei se pricep doar la împărțit de pumni și amenzi, nu la relațiile cu oamenii. Dacă Poliția nu se trezește măcar în al 12-lea ceas, ar putea ieși serios șifonată după criza sanitară.
