Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Jurnal planetar

Foto: 123RF

METEOROLOGIE

Țăranii astronomi

De generații întregi, agricultorii din Anzii peru­vieni și bolivieni observă în luna iunie a fiecărui an strălucirea stelelor din constelația Pleiadelor, pentru a ști dacă precipitațiile vor fi abundente din octombrie până în mai – sezonul creșterii cartofilor. Dacă stelele sunt puțin vizibile, țăranii din Anzi amână data semă­nării, așteptându-se la o vară uscată, astfel încât cul­tu­rile să poată profita de ploile din toamnă. Niște cer­ce­tători de la uni­versitățile din California și Columbia au dovedit fundamentul științific al acestor practici cen­tenare. Ei au arătat că vederea slabă a constelației Pleia­delor ținea de prezența unor nori aflați la foarte mare înălțime în atmosferă, ei având legătură directă cu întoarcerea lui „El Niño”. Acest fenomen climate­ric, care pornește de la un curent de aer cald, revine în mod regulat pe coastele Americii de Sud, provocând o scă­dere a ploilor în Anzi, la câteva luni de la apariția sa. Mai e puțin până vom recunoaște că cititorii în stele erau niște veritabili cercetători.

ECOLOGIE

Broaștele – pe cale de dispariție

• De 20 de ani încoace, se înregistrează o scădere a populației de amfibieni de pe toate continentele lumii. Biologii încearcă să determine cauzele acestui dezastru, pentru a reuși să-l stopeze •

Oare ce decimează broaștele și șopârlele? Care este mis­teriosul fenomen responsabil de declinul global al populației amfibienilor, des­cen­denți direcți ai primelor vertebrate care au ieșit din apă și ale căror specii sunt vechi de mai multe sute de milioane de ani? În America, cinci specii sunt pe cale de dispariție. În Australia au dis­părut deja paisprezece, iar în Panama, Thailanda și Ama­zonia numărul lor nu a fost încă determinat.

Drama ecologică a fost descoperită de biologi în 1989. De-a lungul anchetei pe care au între­prins-o, lista fe­no­menelor responsabile de această hecatombă s-a mă­rit continuu. Primul factor incri­minat a fost distru­gerea habitatului natural. Multe specii de șopârle și de bros­cuțe au dispărut odată cu pădurile din America de Sud și din Thailanda.

Un alt vinovat incontestabil este poluarea. Pro­du­sele toxice deversate de om în sol, apă și atmosferă îi extermină pe amfi­bieni, aflați în contact direct cu aces­te medii.

În anul 1998, vina a fost dată pe diminuarea stra­­­­tu­lui de ozon. Andrew Blaustein, biolog la Uni­ver­si­tatea din Oregon (SUA), a demonstrat, într-ade­văr, res­pon­sa­bilitatea faimosei „găuri de ozon” în declinul po­pu­lației de Rana cascadae, o specie de broaște care trăiesc la alti­tudine. Razele ultra­viole­te, care traversează mai ușor stratul de ozon subțiat, distrug ochii batracienilor și de­teriorează grav ba­ga­jul genetic al ouălor, depo­zitate la supra­fața apei.

În luna februarie a anului trecut s-a găsit un nou vi­no­vat: un virus, de data aceasta prezent la o spe­cie de amfi­bieni pe cale de dispariție din Arizona (SUA). Ana­liza țesuturilor făcută cu microscopul electronic a rele­vat prezența unui virus ucigător, întâlnit la insecte. Cum a ajuns în trupul bietelor broaște e greu de spus. În orice caz, problema dispariției amfibienilor este deo­sebit de complexă și pentru că agresorii acționează ade­sea concomi­tent. Americanii au disponibilizat un fond de trei milioane dolari pentru cercetarea și elucidarea pro­blemei.

Misterul decli­nu­lui am­fibienilor este atât de com­plex în an­sam­blul său, încât este ne­cesar un nou tip de știin­­ță pentru a fi lă­murit. Astfel, eco­lo­gia va trebui în vii­tor să-și integreze știin­țele so­cia­le și umane. Într-ade­văr, dacă fac­to­rii res­pon­sabili de dispariția amfibie­ni­lor sunt nu­me­roși, prin­ci­palul vino­vat rămâne omul, care se află la ori­ginea acestor distrugeri eco­lo­gice, cărora – mai devreme sau mai târziu – le va cădea și el victimă.

Cel mai lung vierme din lume

Pe fundul Golfului Mexic trăiesc niște viermi submarini cu un metabolism uluitor: ei cresc încet-încet, timp de 170 până la 250 de ani (!), pentru a ajunge în final la dimen­siunea de doi metri, ceea ce-i transformă – conform studiului unei echipe de cercetători americani publicat în revista „Nature” – în cele mai lungi nevertebrate ma­rine cunoscute până în prezent.

­­

POLUARE

Orașele devin cuptoare

De trei ani, avioanele NASA survolează marile me­tro­pole americane pentru a studia „insulele de căldură” con­stituite de zonele urbane. În vreme ce arborii răcesc atmo­sfera, convertind lumina în energie primară (fotosinteza), imobilele stochează căldura soarelui și o eliberează în timpul nopții. Orașele în care copacii au fost tăiați se transformă astfel în adevărate cuptoa­re. Cercetătorii americani au descoperit diferențe de 16°C între orașul Atlanta, „răsfățat de be­ton”, și îm­pre­juri­mi­le sale. Acest sur­plus de căldură dă naștere unui consum sporit de aer condiționat, fa­vo­­ri­zea­ză formarea o­zo­­nu­lui (gaz toxic) și mo­difică climatul local, dând naș­tere fur­tunilor. Ame­ricanii au înce­put să ia măsuri le­gis­la­tive pentru a în­cerca să eva­cueze o parte din aceas­tă căl­dură. Statul Georgia impune deja plantarea masivă de copaci și con­struirea de acoperișuri și șosele care să re­flecte 60% din razele de soare. „În marile centre ur­ba­ne, absența zo­nelor verzi este egală cu asfixia”, aver­tizează experții americani.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian