METEOROLOGIE
Țăranii astronomi
De generații întregi, agricultorii din Anzii peruvieni și bolivieni observă în luna iunie a fiecărui an strălucirea stelelor din constelația Pleiadelor, pentru a ști dacă precipitațiile vor fi abundente din octombrie până în mai – sezonul creșterii cartofilor. Dacă stelele sunt puțin vizibile, țăranii din Anzi amână data semănării, așteptându-se la o vară uscată, astfel încât culturile să poată profita de ploile din toamnă. Niște cercetători de la universitățile din California și Columbia au dovedit fundamentul științific al acestor practici centenare. Ei au arătat că vederea slabă a constelației Pleiadelor ținea de prezența unor nori aflați la foarte mare înălțime în atmosferă, ei având legătură directă cu întoarcerea lui „El Niño”. Acest fenomen climateric, care pornește de la un curent de aer cald, revine în mod regulat pe coastele Americii de Sud, provocând o scădere a ploilor în Anzi, la câteva luni de la apariția sa. Mai e puțin până vom recunoaște că cititorii în stele erau niște veritabili cercetători.
ECOLOGIE
Broaștele – pe cale de dispariție
• De 20 de ani încoace, se înregistrează o scădere a populației de amfibieni de pe toate continentele lumii. Biologii încearcă să determine cauzele acestui dezastru, pentru a reuși să-l stopeze •
Oare ce decimează broaștele și șopârlele? Care este misteriosul fenomen responsabil de declinul global al populației amfibienilor, descendenți direcți ai primelor vertebrate care au ieșit din apă și ale căror specii sunt vechi de mai multe sute de milioane de ani? În America, cinci specii sunt pe cale de dispariție. În Australia au dispărut deja paisprezece, iar în Panama, Thailanda și Amazonia numărul lor nu a fost încă determinat.
Drama ecologică a fost descoperită de biologi în 1989. De-a lungul anchetei pe care au întreprins-o, lista fenomenelor responsabile de această hecatombă s-a mărit continuu. Primul factor incriminat a fost distrugerea habitatului natural. Multe specii de șopârle și de broscuțe au dispărut odată cu pădurile din America de Sud și din Thailanda.
Un alt vinovat incontestabil este poluarea. Produsele toxice deversate de om în sol, apă și atmosferă îi extermină pe amfibieni, aflați în contact direct cu aceste medii.
În anul 1998, vina a fost dată pe diminuarea stratului de ozon. Andrew Blaustein, biolog la Universitatea din Oregon (SUA), a demonstrat, într-adevăr, responsabilitatea faimosei „găuri de ozon” în declinul populației de Rana cascadae, o specie de broaște care trăiesc la altitudine. Razele ultraviolete, care traversează mai ușor stratul de ozon subțiat, distrug ochii batracienilor și deteriorează grav bagajul genetic al ouălor, depozitate la suprafața apei.
În luna februarie a anului trecut s-a găsit un nou vinovat: un virus, de data aceasta prezent la o specie de amfibieni pe cale de dispariție din Arizona (SUA). Analiza țesuturilor făcută cu microscopul electronic a relevat prezența unui virus ucigător, întâlnit la insecte. Cum a ajuns în trupul bietelor broaște e greu de spus. În orice caz, problema dispariției amfibienilor este deosebit de complexă și pentru că agresorii acționează adesea concomitent. Americanii au disponibilizat un fond de trei milioane dolari pentru cercetarea și elucidarea problemei.
Misterul declinului amfibienilor este atât de complex în ansamblul său, încât este necesar un nou tip de știință pentru a fi lămurit. Astfel, ecologia va trebui în viitor să-și integreze științele sociale și umane. Într-adevăr, dacă factorii responsabili de dispariția amfibienilor sunt numeroși, principalul vinovat rămâne omul, care se află la originea acestor distrugeri ecologice, cărora – mai devreme sau mai târziu – le va cădea și el victimă.
Cel mai lung vierme din lume
Pe fundul Golfului Mexic trăiesc niște viermi submarini cu un metabolism uluitor: ei cresc încet-încet, timp de 170 până la 250 de ani (!), pentru a ajunge în final la dimensiunea de doi metri, ceea ce-i transformă – conform studiului unei echipe de cercetători americani publicat în revista „Nature” – în cele mai lungi nevertebrate marine cunoscute până în prezent.
POLUARE
Orașele devin cuptoare
De trei ani, avioanele NASA survolează marile metropole americane pentru a studia „insulele de căldură” constituite de zonele urbane. În vreme ce arborii răcesc atmosfera, convertind lumina în energie primară (fotosinteza), imobilele stochează căldura soarelui și o eliberează în timpul nopții. Orașele în care copacii au fost tăiați se transformă astfel în adevărate cuptoare. Cercetătorii americani au descoperit diferențe de 16°C între orașul Atlanta, „răsfățat de beton”, și împrejurimile sale. Acest surplus de căldură dă naștere unui consum sporit de aer condiționat, favorizează formarea ozonului (gaz toxic) și modifică climatul local, dând naștere furtunilor. Americanii au început să ia măsuri legislative pentru a încerca să evacueze o parte din această căldură. Statul Georgia impune deja plantarea masivă de copaci și construirea de acoperișuri și șosele care să reflecte 60% din razele de soare. „În marile centre urbane, absența zonelor verzi este egală cu asfixia”, avertizează experții americani.