– Guvernul trage cu pușca, în loc să caute soluții –
– Schimbările de climă, tăierile de păduri și gunoaiele menajere le-au schimbat viața și soarta urșilor din pădurile românești. Dacă adăugăm și faptul că hrănitorile și adăposturile pentru animale sălbatice au dispărut odată cu pădurarii, înțelegem de ce urșii au început să coboare din munți, apropiindu-se de orașe, unde hrana le este la îndemână tot timpul, variată și abundentă. Urșii par să se domesticească, asemenea câinilor și nu se mai sperie de om. E plină țara de alerte privind prezența lor în sate, pe șosele, la marginea orașelor. O problemă complexă, provocată de om, dar pentru care urșii vor plăti cu viața –
La sfârșit de iulie, în deplasarea revistei noastre „Pe Argeș în sus”, ne-am confruntat, la propriu, cu fenomenul acesta tot mai des întâlnit și tot mai greu de gestionat: apariția la drumul mare a urșilor. Situația e atât de gravă, încât autoritățile au decis închiderea Cetății Poienari, unul dintre cele mai vizitate obiective din județul Argeș, și izolarea accesului la „Statuia lui Prometeu” de la Vidraru, de teama întâlnirii turiștilor cu urșii ieșiți din păduri, în așteptarea „pomenilor” pe care turiștii le oferă cu încântare și drag. Să mângâi un ursuleț în timp ce mănâncă un covrig și să-ți faci un selfie cu el, succes garantat pe rețelele de socializare. Și în tot acest răstimp, sistemul Ro-Alert dădea zilnic trei-patru avertizări telefonice despre semnalarea unor urși în zona Transfăgărășanului și a comunei Arefu. O veritabilă „stare de urgență”, întâlnită frecvent și în alte zone din țară, dar care nu pare să îi sperie pe turiști.
În schimb, țăranii care au gospodării în astfel de zone montane sunt speriați de năvala urșilor, iar autoritățile locale nu pot să rezolve problema. „Eu ce să fac? Să îi arăt ursului ștampila de la primărie?!”, spune Gheorghe Stoican, primarul comunei Arefu. În fața acestei situații extrem de complicate, singura reacție a Ministerului Mediului a fost emiterea a unei așa-numite „cote de derogare” pentru împușcarea a 140 de urși! Fără plan coerent de rezolvare a problemei, fără soluții preventive, fără amenzi pentru turiștii care hrănesc urșii cu sandvișuri. Direct împușcarea urșilor!
Am vorbit despre acest fenomen scăpat de sub control cu doi respectați ecologiști specialiști din România: inginerul Pavel Prundurel, directorul Parcului Național Cozia, și Gabi Păun, președintele Asociației Agent Green, care derulează programe ce au legătură directă cu aceste probleme. I-am întrebat cum s-a ajuns aici și ce se poate face, pe termen scurt și mediu, pentru a rezolva problema. Altfel decât cu pușca, cum propune Ministerul Mediului.
Pavel Prundurel (Parcul Național Cozia)
„Dacă sunt prea mulți urși, să-i exportăm!”
– Sunteți un prieten vechi și devotat al pădurii și animalelor. Cum s-a ajuns la problema urșilor?
– Problema urșilor care au creat o mulțime de situații nedorite reprezintă măsura în care noi, oamenii, ne-am amestecat într-un mod greșit în lumea lor. Într-o perioadă foarte scurtă, am făcut modificări mari atât în societatea noastră, cât și în habitatele naturale care le-au fost hărăzite plantelor și animalelor sălbatice. Ca administrator al unui parc național, am constatat că, de cele mai multe ori, urșii vin din exterior în aria protejată pentru hrană, liniște, siguranță și împerechere. Foarte puține sunt cazurile în care animalele părăsesc aceste locuri, și atunci pentru scurt timp, atrase mai ales de hrana de pe terenurile agricole, în cea mai mare parte abandonate și nelucrate, sau atrase de abundența resturilor menajere din locurile de depozitare.
– Există soluții, altele decât decizia ca urșii să fie împușcați?
– Sunt optimist că, într-un viitor rezonabil, noi, românii, putem rezolva problema urșilor și mai ales a puilor de urși, dintre care unii sunt acuzați pe nedrept că fac rele. Dacă dorim cu adevărat să facem ceva, trebuie să le asigurăm urșilor hrana în habitatul lor natural. Urșii au nevoie de intimitate, de siguranță, de liniște într-un spațiu geografic mare. Să nu-i mai atragem cu gunoaie, peste tot, în țară. Dacă sunt prea mulți, să negociem exportul lor în alte țări, unde au dispărut cu desăvârșire. De asemenea, în cadrul unor programe legale, să sterilizăm o parte dintre urși. Din păcate, suntem pe cale să devenim lada de gunoi a Europei. În țara noastră au fost aduse din alte țări mii de tone de gunoaie. Ne-am transformat în slugi? Urșii reprezintă o mândrie a pădurilor românești. Ne câștigăm celebritate prin ei, România e apreciată tot mai mult drept „rai natural”. Problema lor trebuie rezolvată cu calm și cu… specialiști. Fără vânători însângerate.
Gabriel Păun (Agent Green)
„Ca să rezolvi problema trebuie să lucrezi cu mintea, nu cu glonțul”
– Sunteți un „dedicat” al naturii și animalelor, cunoscut și apreciat pentru campaniile dvs. de salvare a zonelor virgine din România. Cum apreciați problema aceasta a urșilor care, din glumă, se transformă în tragedie?
– Sunt trei mari probleme cu urșii în România: persecuția lor de către oameni, care e în toi, schimbările climatice și distrugerea habitatelor. Acești trei factori, împreună, pun în pericol viitorul speciei. Chiar dacă momentan avem un număr mare de urși, specia este în pericol, pentru că foarte mulți ani s-a practicat vânătoarea de trofee, care presupune eliminarea exemplarelor mari, care asigură o diversitate deosebită. Când ai scos masculii mari și ai lăsat pișpiricii slabi, ai o problemă! Deja nu mai avem urșii de altădată! Mai găsești exemplare mari, dar nu ca în anii ’80. Un singur ministru a pus capăt vânătorilor de trofee, d-na Cristiana Pașca Palmer, din Guvernul Cioloș. De atunci, ne lovim de tot felul de tertipuri ale autorităților guvernamentale, de a relegaliza vânătoarea de trofee. Anul acesta nu avem o cotă de vânătoare, avem o «cotă de derogare». Au numit-o altfel. A scăzut de la 600 și ceva de urși la 140, dar se pare că cei 140 de urși au fost deja împușcați și e nevoie de un nou ordin.
Distrugerea habitatului și schimbările climatice nu sunt o joacă. Ursul nu mai hibernează, există doar un somn de iarnă, nu mai sunt iernile de la începutul anilor ’80, nu mai e destul de frig, urșii sunt derutați de primăvara timpurie. Ministerul Mediului are autoritatea să facă ceva, dar, până la această oră, lipsește un plan național, o strategie de acțiune pentru a aborda integrat cele trei probleme, pe care ministerul le știe bine.
La distrugerea habitatului trebuie să se lucreze cu Ministerul Pădurilor și Apelor, care, mai nou, taie peste tot. Nici 1% din suprafața țării n-a mai rămas cruțată de drujbă, iar acest 1% este mult prea puțin pentru a asigura liniștea și pacea urșilor. Ei sunt obligați de zgomot și de intervențiile omului să se mute din locurile pe care le știau, locurile în care iernau, locurile în care umblau, locurile în care se împerecheau. Ele sunt acum de nerecunoscut, pentru că se taie foarte mult ilegal. Distrugerea habitatului urșilor este uriașă, inventarul forestier național cel mai recent a scos la iveală acest lucru, însă datele privind tăierile ilegale sunt ținute la secret. A ieșit însă public o statistică tragică, aș spune, anume, că mai avem doar 8% păduri seculare cu vârste medii de peste 120 de ani. E un stres fără precedent exercitat asupra pădurii, marile companii prelucrătoare sunt dispuse să taie până și ultimul arbore din pădurile primare rămase!
– Există soluții salvatoare?
– România nu e singura țară care se confruntă cu această problemă. Noi am ales un loc emblematic, celebrul Parc Yellowstone, și am dus acolo, anul trecut, reprezentanți ai autorităților din județele în care sunt semnalate cele mai multe astfel de probleme legate de păduri și vânat: Covasna și Harghita. Am vrut să vadă soluții care pot fi folosite și în România. Și au văzut cu toții acolo, în America, o societate care se confrunta acum 10-20 de ani cu aceleași probleme, cu care se confruntă și acum, dar care caută soluții când apar astfel de probleme. Nu scot imediat pușca, ca la noi! Există o platformă, comunități locale, ONG-uri, guvern local și federal – care caută soluții pentru animale, pentru gospodării, pentru culturile de câmp, pentru gropile de gunoi. În România, să fie clar, urșii sunt refugiați la munte. Muntele nu e habitatul lor natural, munții sunt doar o parte din acest habitat. Urșii sunt fericiți la câmpie, la deal, la podiș, în zone deschise. Este fals să se creadă că muntele este casa ursului. Muntele e singurul habitat care i-a mai rămas în România! În Yellowstone sunt văi unde li s-a deschis din nou teritoriu urșilor, iar gospodăriile sunt protejate cu gard electric. Foarte simplu: gard electric, între trei și cinci fire, nu unul, cum am văzut prin România. Avem, deci, gardul electric. Apoi, contează ca oamenii să fie educați cum să reacționeze dacă apare ursul. Li s-a dat spray cu piper, să aibă la nevoie, dacă se întâlnesc cu ursul, sunt învățați cum să se comporte ca să nu se transforme în pradă, ci să aibă control asupra situației. Mai e o problemă: în România, dacă moare un animal de fermă în câmp, sătenii noștri îl lasă acolo. Or, mirosul acela e foarte puternic, este o atracție pentru urs. Americanii fac tot ce pot ca să elimine astfel de momeli E un serviciu special care funcționează, iar animalele moarte sau lovite de mașini sunt duse la un fel de cimitir, și el împrejmuit electric.
Noi, la „Agent Green”, am creat acum o lună prima comunitate-model din România, în privința relației cu urșii. Am găsit un om din zonă care cunoaște problema și care are dorința să o rezolve, l-am angajat, a devenit ranger în Zăbala, județul Covasna, unde venea frecvent ursul la câmp, la porc, la găini. L-am dus și pe el la Yellowstone, și acum a devenit un fel de mentor al comunității, bate din ușă în ușă să culeagă date despre atacurile de urși. Din donații, le dăm oamenilor de lângă pădure garduri electrice. Omul nostru, Levente, a învățat cum se montează gardurile electrice și acum pune soluția în practică. Are casa lângă pădure, cotețul de găini e chiar acolo. Venea toată ziua bună ziua ursul și lua câte o găină. Ne-a spus că de când e gardul, doarme liniștit, s-a pișcat ursul o dată și nu mai vine, nu i-a mai luat nicio găină, copiii i se joacă liniștiți în curte. Deci, se poate: ideea e să vrei să rezolvi problema și să lucrezi cu mintea, nu cu glonțul. E un model pe care îl încurajăm. Nu zic că e perfect, Yellowstone nu e Covasna, ideea e să învățăm din mers. Acum, lumea chiar îl sună pe Levente când are o problemă cu ursul…