Pentru oricine trăiește în București sau a trecut prin Capitală de mai multe ori în ultimii 10 ani, e cât se poate de vizibilă degradarea orașului, în timpul ultimului mandat administrativ. Întreaga istorie post-decembristă a Bucureștiului e un șir de mandate marcate, ba de incompetență, ba de corupție, ba de ambele, combinate. Dar parcă niciodată ele nu s-au lovit de o mai mare lipsă de viziune și de spirit gospodăresc, ca acum. De altfel, chiar primarul Bucureștiului, Gabriela Firea, a anunțat că orașul este în faliment, îngropat în datorii, un dezastru cu melodii vesele pe fundal, cu serbări fără noimă și fără sfârșit, plătite, generos, din bani publici. Că drămuirea bugetului e o catastrofă, nici nu mai trebuie demonstrat, dar unde nu există viziune, nu există nici îndreptări. Este exact cazul soluțiilor anunțate de Gabriela Firea, pentru un aer mai curat în centrul Bucureștiului. Fără să prezinte un studiu de impact, fără nicio consultare publică, primarul general a anunțat două măsuri care încearcă să îmbunătățească situația, dar care, în esență, sunt doar o altă expresie a improvizațiilor disperate și a lipsei de substanță a politicilor sale. Pe scurt: primărița anunță două taxe auto, una care descurajează circulația autoturismelor vechi în centrul orașului, și alta care descurajează circulația autoturismelor din restul țării și Europei pe teritoriul Capitalei.
În lumea civilizată e un principiu de bun simț atunci când iei măsuri restrictive, care vizează sute și sute de mii de oameni: întâi să oferi ceva, și abia apoi să ceri. În cazul Bucureștiului, întâi te asiguri că ai făcut totul pentru ca transportul în comun să funcționeze corect, optimizezi liniile de autobuz și troleibuz, inaugurezi magistralele de metrou, pe care tot promiți că le deschizi de 10 ani, faci benzi dedicate, construiești infrastructură pentru cei care vor să își lase mașina în afara Centrului și să circule cu bicicleta sau cu metroul prin oraș, și abia apoi vii și aplici taxe care să descurajeze autoturismul personal. Administrația Bucureștiului face exact pe dos: cere, iar de dat, nu dă nimic. Cât privește taxa pe tranzitarea Capitalei de către cetățenii din afara Bucureștiului, nu doar că e o prostie cât Casa Poporului (e plin orașul de mașini înmatriculate prin alte județe, ale unor oameni care trăiesc de ani de zile în București!), dar încalcă grav și normele europene și naționale. Cum să pui taxă de intrare în oraș, când tu nu ai, nici în 2019, o centură ocolitoare funcțională?! Și-apoi, cum ar fi ca această taxă să fie introdusă și de alte localități din România? Cât ar costa drumul dintre București și Brașov, dacă ar trebui să plătim câte 10 lei când traversăm fiecare localitate prin care trecem?
Romanian