Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Cinci lucruri care ne-au plăcut la FILIT

Sala Teatrului Național din Iași plină ochi

Festivalul Internațional de Literatură de la Iași

– Desfășurată la Iași, între 2 și 6 octombrie, cea de-a șaptea ediție a Festivalului Internațional de Literatură și Traducere a numărat 300 de invitați din toată lumea, 130 de evenimente desfășurate în paralel și peste 30.000 de participanți –

1. Orașul

…pentru că Iașiului îi stă nemaipomenit de bine în octombrie, sub haina de frunze aurii risipite pe străzi. Și pentru că, deși în timpul festivalului a plouat încât invitații să se zgribulească sub pelerine, vinul fiert și bucuria reîntâlnirii au ținut tuturor de cald. A ieșit și soarele timid de câteva ori, s-a prelins pe străduțele șerpuite, printre case vechi, înghesuite pe coline, și s-a odihnit o vreme pe turlele Bisericii Trei Ierarhi și pe pereții îngăl­be­niți de vreme ai Pa­latului Cultu­rii. Librăriile și-au așteptat clien­ții, an­ticariatele și-au scos cărțile la vedere, cafe­ne­lele și-au deschis porțile și au ofe­­rit redu­ceri, târgurile de tru­fan­dale au ieșit în stradă, astfel ca lumea venită la Iași pentru FILIT să se bucure de toate. Nici n-ar fi putut exista un oraș mai bine ales pentru un festi­val de li­teratură. Ieșit al doilea după Bucu­­rești, în topul celor mai ac­tivi cititori, Iașiul e și ora­șul unde se cumpără ce­le mai mul­te cărți. La Iași, rit­mul e altul. Tim­pul are pur și simplu răb­dare. Așa se face că bucuria FILIT-ului s-a simțit nu doar în cortul de festival special amenajat în Piața Unirii, ci și în forfota ceai­năriilor, în foșnetul cărților proaspăt cum­părate și-n chi­co­titul vesel al ce­lor revăzuți de curând.

2. Invitații

Mihail Șîșkin , favorit la Premiul Nobel

…pentru că ei sunt motivul prin­cipal pentru care publicul vine de peste tot din România la FILIT, și pentru că organi­zatorii se întrec an de an să pună în cata­logul de festival nume dintre cele mai grele de pe sce­na lite­rară contemporană. La Iași, și-au dat mâna cei mai impor­tanți scriitori români ai momen­tului, ală­turi de ex­cepționali traducători, de edi­tori și ma­nageri cul­turali și de scri­itori sosiți din Serbia, Bel­gia, Spa­nia, Franța, Slovenia, Rusia și Is­landa, SUA și Re­pu­blica Moldova, Olanda, Irak, Bosnia și Herțe­go­vina.

Elegant, purtând parcă pecetea familiei nobile în care s-a născut, francezul Lionel Duroy a povestit liceenilor de la Alecart despre cum “Jurnalul” lui Mi­hail Sebastian e atât de prezent și viu în propriul său roman. “Eugenia”, o poveste de dragoste răvă­și­toare, plasată în România anilor ‘30-‘40, și care re­a­duce în atenție îngrozitoarele imagini ale pogro­mului de la Iași și cumplitul destin al evreilor din România.

Vândută în peste 5 milioane de exemplare și tradusă în 25 de limbi, spanioloaica Maria Dueñas, autoarea celebrului roman “Iubirile croitoresei” a vor­bit pe scena Teatrului Național din Iași despre cum succesul a luat-o cu totul prin surprindere și a obli­gat-o să renunțe la catedra de lingvistică pe care o ținea la Universitatea din Murcia, despre cum ni­ciodată nu și-a propus să se ocupe doar de literatură, despre cum propriii săi copii nu-i citesc cărțile, dar sunt încântați să aibă o mamă scriitoare.

Seara cea mai așteptată la FILIT a fost, de de­parte, cea dedicată marelui romancier american Ri­chard Ford, laureat al premiului Pulitzer. Moderată cu abilitate și umor de Marius Chivu, discuția ne-a dezvăluit un scriitor deopotrivă sentimental și ironic, căruia nu-i lipsește nici empatia, nici spiritul caustic. La cei 75 de ani, marele maestru al prozei americane n-a ezitat să mărturisească că e dislexic, că a citit prima carte serioasă abia la 19 ani, că moartea tatălui său, la frageda vârstă de 16 ani, a fost “un act elibe­rator, care a făcut ca lumea să pară mai deschisă” și că-i datorează pe de-a-ntregul longeviva sa carieră soției sale, Kristina, prima și ultima iubire. “Mereu am văzut căsătoria ca fiind ceva pentru totdeauna”, a mai adăugat el cu reli­gio­zitate. În spatele acestei fide­lități, se ascunde însă un autor original și tem­pe­ramental, ca­re, supă­rat pe o cronică proas­tă sem­nată de Alice Hoffman, i-a tri­mis acesteia prin poștă pro­priul ei roman găurit de-un glonț.

La Iași a fost prezent și Mihail Șîșkin, autorul cele­brului “Scrisorar”, care l-a fă­cut unul dintre cei mai iubiți scri­itori con­tem­porani și unul dintre cei mai pro­babili candi­dați ai litera­turii ruse la pre­miul Nobel. Considerat de mulți drept favorit al premiu­lui care va fi anunțat chiar săptă­­mâna aceasta de Aca­de­mia Sue­de­ză, Șîșkin a simțit nevoia să declare ironic că “No­belul e o ma­ladie a litera­turii universale”. Mol­com la vorbă, ca rușii adevă­rați, și neiertător ca toți cei care tră­iesc sub regimuri opresive, Șîșkin a vorbit pe scena Tea­trului Național și despre ne­ajun­surile re­gi­mului Putin, des­pre nepu­tința de a face com­pro­misuri și despre suc­cesul ciudat pe care îl are, care l-a făcut să fie tradus în 35 de limbi, dar care nu îl și “vinde” suficient.

Au fost prezenți la FILIT și Mathias Enard, la­ureat al pre­miului Goncourt, Herman Koch, unul din cei mai populari scriitori olandezi, și is­landezul Sjón (al cărui in­terviu îl puteți citi în pa­gina alăturată).

3. Scrisorile către Julien Ospitalierul

…pentru că Emil Brumaru, poetul străfulgerat mereu de trăiri erotice, a fost marele ab­sent al FILIT-ului de anul acesta și pentru că, fără plimbările lui, străzile Iașiului nu vor mai fi niciodată la fel. Dis­părut dintre noi în luna ianuarie a acestui an, poetul Emil Brumaru a fost omagiat cu o ex­poziție de artă plastică ce a reunit artiști consacrați, alături de ti­nere talente, de la Sorin Ilfo­veanu și Suzana Dan, pâ­nă la Anca Boeriu, Joela Vișniec și Felix Af­tene. În pete de culoare, colaje, picturi, litografii sau insta­lații metalice, artiștii au încercat să arate cum re­zonează fiecare cu spiritul ludic și efervescent, cu liris­­mul și pictu­ralitatea din versurile celui mai năs­truș­nic, erotic și revărsat poet ro­mân. Așe­zate sub mâna curatorului Dragoș Pă­trașcu, artist și profesor la Facultatea de Ar­te din Iași, “Scrisorile către Julien Os­pita­lierul” și-au așteptat cuminți privitorii, în sala mare a cortului FILIT, acolo unde în penultima seară de festival a avut loc și marea desfășurare de poezie.

4. Noaptea Albă a Poeziei

Romancierul american Richard Ford

…pentru că de șapte ani încoace nu există în România un eveniment poetic mai impresionant și mai exploziv, care să adune laolaltă voci de peste tot din lume, într-o lectură maraton, care durează, cum ne-am obișnuit deja, până a doua zi, în zori. I-am ascultat acolo pe Dan Coman și pe Angela Ma­rinescu, pe Andrei Pintea și pe Robert Șerban, pe Vic­tor Țvetov și pe Matei Vișniec, pe Ștefan Mana­sia și pe Svetlana Cârstean. Blândă sau răvășitoare, percutantă sau plină de tandrețe, cu rimă sau cu vers alb, abia șoptită sau țipată cu furie, poezia citită de cei 69 de poeți invitați a plutit câteva ore bune peste capetele celor câteva sute de ieșeni sosiți s-o asculte, s-a strecurat afară, în fața cortului FILIT, unde i-a zăpăcit cu vraja ei pe toți cei care-și așteptau rândul și-și încălzeau degetele pe cănile de cafea și și-a luat zborul peste clădiri, învelind orașul cu catifeaua ei. La Iași, am aflat că poezia e încă vie și chiar mai mult de-atât. Că, uneori, când nimic nu te mai ajută să înaintezi, îți poate ieși în întâmpinare ca un hap prețios, ca o licoare magică, dătătoare de viață și vin­decare.

5. Organizarea

…pentru că și anul acesta, echipa festivalului s-a întrecut pe sine să pună la dispoziția invitaților, a jurnaliștilor și a publicului, tot ce a fost nevoie pentru ca experiența literaturii să curgă lin. Am parti­cipat la multe festivaluri la viața mea și întâmplarea face să fi fost prezentă și la ediția cu nu­mărul 1. M-am bucurat să descopăr un festival care crește an de an cât alții în șapte și care reușește, aparent fără nicio sforțare, să adauge la aura lui și mai multă lumină.

*

Literatura nu moare

Cu ce imagini rămân după trei zile de FILIT? Zeci de tineri nerăbdători cu cărți în mână, sala îm­brăcată în aur și catifea roșie a Teatrului Național plină ochi, ropotele de aplauze și acordurile ultimei piese cântate de trupa ieșeană Fine It’s Pink, în penultima seară de festival, mirosul vinului fiert și scâr­țâitul stiloului la autografe, îmbrățișările căldu­roase, dezvăluirile care ne-au emoționat, glumele care au făcut sala să se cutremure de râs, zâmbetele complice. Dar mai ales, bucuria oricărui iubitor de literatură că la Iași, pentru câteva zile, ești din nou “acasă, printre ai tăi”.

Dia Radu

De la mamă, a moștenit visătoria, de la tată – spiritul critic și limba ascuțită. Plăcerea de-a scotoci în sufletul omului e însă a ei. S-ar fi făcut cu bucurie psihanalist, astrolog sau țesătoare, dacă dragostea de cărți n-ar fi împins-o spre Facultatea de Litere. De atunci, a trădat literatura pentru jurnalism și un viitor la catedră pentru plăcerea de-a fi pe teren. A lucrat ca documentarist cu presa occidentală (TF1, Radio France Culture, Le Monde), a publicat reportaje și cronici în revista „Esquire” și, de două decenii, este editor cultural la revista „Formula AS”. Între timp, le-a împăcat pe toate. Când nu se pierde cu ochii la ceru-nstelat și la legea morală, îi scormonește pe ceilalți cu întrebări și țese povești despre România de azi. Dia Radu este autoarea volumului în dialog „Lumea în Si Bemol, Dan Grigore de vorbă cu Dia Radu”, apărut în 2016, la Editura Polirom, și a volumului „Divanul Imaginar, Lumea românească în 18 interviuri”, apărut în 2017, la Editura Trei.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian