Vârstele Scorpionului

Nașterea

Pruncii născuți sub semnul Scorpionului fac trecerea către viață urmând două scenarii diferite. Dacă ne gândim că una dintre planetele care gu­ver­nează Scorpionul este Marte, supranumit și micul malefic, cel care se repede cu capul înainte în orice aventură, înțelegem de ce mulți dintre nativii aces­tei zodii vin pe lume fără preaviz, în urma unui tra­valiu scurt, dar traumatic. Micuții sunt energici și vioi de îndată ce se nasc, dar mama se simte, ade­sea, mai multă vreme sleită după naștere, decât alte mămici. Al doilea stăpân al Scorpionului, Pluton, stăpânește în mitologie lumea subpă­mân­teană a um­brelor. Grecii, cei care au conceput cea mai com­plexă și sofisticată mitologie europeană, nu se îndoiau de reîncarnare. Ei spuneau că tărâmul lui Pluton/Hades era înconjurat de râuri. Sufletele care părăseau lumea pământească traversau râul Styx, într-o luntre, pentru a ajunge în noul lor sălaș, în timp ce acelea care se reîntorceau pe pământ trebu­iau să treacă peste râul Lethe, nume care în­seamnă în greacă “uitare”. Legați prin energia lor de acest tărâm al umbrelor, unii Scorpioni le pro­voa­că mari emo­ții părinților, deoarece par să nu fie prea hotă­râți să revină pe lumea aceasta. În acest caz, atât mama, cât și copilul pot fi în pericol, ne­cesitând intervenții medicale de urgență, de regulă, după un tra­valiu îndelungat, laborios. În această situație, amândoi se recuperează mai greu. Există însă și un câștig, și anume, că energia amândurora se rege­nerează complet după peripețiile trăite îm­preună, iar legătura între mamă și nou-născut e imediată și profundă. Iar în pofida faptului că au traversat râul Uitării, micii Scorpioni marcați de ener­gia lui Plu­ton au o privire pătrunzătoare și în­țeleaptă, care pare să spună că ei își aduc aminte de unde au venit.

Sugarul

Indiferent dacă a ajuns pe lume în stilul marțian sau cel plutonian, micuțul Scorpion va da dovadă de o energie surprinzătoare. De ce surprinzătoare? Pentru că știe să o concentreze acolo unde vrea el. De timpuriu își controlează trupul, iar dacă refuză biberonul și mama insistă, s-ar putea trezi că cel mic îl proiecteză pe jos. Da, Marte și Pluton împre­ună generează această forță neașteptată, într-un corp atât de mic. Pentru că este un semn fix, îi place rutina și nu va distruge nervii părinților, trezindu-i de cinci ori pe noapte. Cu puțină răbdare din partea lor, a bunicilor sau a bonei, el se va acomoda cu un program previzibil și, deci, comod pentru toată lu­mea. Așa-zisul “alăptat la cerere” (de parcă cineva înțelege exact ce “cere” un bebeluș), nu va face de­cât să-l transforme într-un copil nervos, cu crize de plâns, pentru că, la fel ca toate zodiile fixe, el are ne­voie de un program ordonat, stabil. Dacă are no­roc să fie alăptat de mamă, ea va trebui să fie atentă, să nu mănânce alimente care-l pot constipa pe copil, pentru că această tendință există la prun­cii Scorpioni și trebuie prevenită sau com­bătută de îndată ce apare. În caz contrar, s-ar pu­tea să sufere repercusiunile la vârstă adul­tă.

Sugarul Scorpion își exercită încă din fragedă pruncie (la propriu) puterea emoțională asupra celor din jur. O face fie prin gângureli, fie prin țipete, fie prin piriviri galeșe… nu vă închipuiți că i le puteți decripta pe toate, căci arse­nalul său de mic-mare manipulator e unul redutabil. Nici nu v-ați prins bine de o schemă, că vine cu alta. Problema e că are într-adevăr ne­voie de o legătură emoțională mai intensă decât alți bebeluși. Cuvântul “intens” înseamnă pentru el să fii prezent. Degeaba îl ții în brațe două ore, fiind cu mintea la serialul pe care-l urmărești pe Netflix, El pre­feră să-l ții în brațe zece minute, dar să interac­ționezi cu el, nu să fii cu atenția în altă parte.

Preșcolarul

Majoritatea copiilor ajunși la această vârstă sunt încântați la ideea că se vor duce la grădiniță, să se joace cu “ceilalți copii”. Nu este neapărat cazul Scorpionului, care nu prea se consideră un copil, cel puțin nu unul ca toți ceilalți. Instinctiv, el pre­feră să cerceteze înainte, terenul și persoanele, mici și mari, cu care urmează să interacționeze. Chiar dacă îi plac jocurile de grup, nu se va alătura celor­lalți, decât dacă e sigur că stăpânește regulile. Va sta puțin deoparte. Nu ostentativ și nu din ti­mi­ditate. Ci ca un observator. Pentru că, prin natura lui, înțelege rostul regulilor, le va respecta fără pro­bleme, în măsura în care i se explică de ce anume au fost create. Dar dacă vreuna i se pare stu­pidă, nu i se va supune, în ruptul ca­pului. Și atunci va face una din­tre crizele sale, pe care toată lu­mea le va ține minte o bună bu­cată de vreme. Un mic Scorpion în criză e imposibil de ignorat. Și nici nu se liniștește ușor. Îi trebuie timp ca să își revină și să se reintegreze în activitățile de grup și nu ar trebui să fie forțat să o facă decât atunci când se simte în stare să se autocontroleze.

În anii de școală

Scorpionul nu face nimic cu ju­mătate de măsură. Când se implică, duce lucrurile până la ca­păt – la subiectele care îl pasionează, nu se mulțu­mește să fie bun, ci, de obicei, excelează. La alți școlari, capacitatea de-a se concentra constituie o pro­­blemă frecventă. La Scorpion, dim­potrivă, părinții trebuie să intervină uneori ca să-l determine să-și scoată nasul din cărțile sau de pe site-urile pe care le investighează, ca să-și facă o documentare care nu arareori îi uimește pe profesori. Dar și când nu se implică, când un subiect nu-l atrage sau un profesor nu știe să-i trezească interesul, îl va ignora într-un stil apoape sfidător, un fel de “na, te oblig să-mi dai notă de trecere, dar să știi că nu dau doi bani, nici pe materia pe care nu știi să mi-o faci atrăgătoare, nici pe tine.” Atunci când Scorpionul elev începe să tragă tare la o materie care până atunci nu l-a interesat, acest lucru se întâmplă, de cele mai multe ori, pentru că s-a schimbat profe­so­rul. La fel, dacă își pierde subit pofta de-a aprofun­da un subiect care obișnuia să-l pasioneze. Pentru Scorpion, felul în care interacționează cu perso­na­litatea profesorului are adesea mai multă importan­ță decât subiectul în sine. Această atitudine se regăsește la toate semnele de apă (deci și la Raci și Pești), dar la Scorpion poate îmbrăca forme viru­lente, din acelea care necesită convocarea părinților la direcțiune. În astfel de situații, Scorpionul n-ar trebui nici apărat, nici acuzat, pentru că este (în majoritatea cazurilor) perfect capabil să se descurce singur. Își asumă faptele, dar le și argumentează. Cu argumente ade­sea mai pertinente decât cele ale acuzatorilor săi. Nu arareori, reușește să întoarcă rezoluția con­flictului în favoarea sa și nu se teme să-i confrunte pe cei aflați în poziții de autoritate, chiar dacă știe că vor fi consecințe neplăcute. Sub o formă sau alta, Scorpionul iese în evidență, datorită caracterului său puternic și al capacității sale remarcabile de muncă.

Un adolescent atipic

După cum se menționează în literatura de specialitate, maniera clasică sub care se manifestă faza adolescentină este vorbitul în gura mare, gesturile dezordonate, însoțite de chi­coteli frec­ven­te, o revărsare de emoticoane pe rețe­lele de socia­lizare și o nevoie acută de popularitate, pentru care prețul este adesea mai mare decât face. Nici din acest punct de vedere Scorpionul adoles­cent nu corespunde portretului standard. El își câștigă popularitatea și statutul social atât de important la această vârstă, procedând pe dos decât marea masă adolescentină. Abordează un aer misterios, are gesturi reținute și începe să deprindă arta de a pune întrebări și de a asculta. Întrebările sunt bine gândite și-l ajută să înțeleagă ce are în cap persoana cu care discută. Ulterior, va ști să se folosească de ceea ce a aflat. Știind ce are în minte mai fiecare din anturajul lui, Scorpionul va ieși triumfător în majoritatea situațiilor conflictuale și va ști exact de ce context să se folosească pentru a-și pune calitățile în valoare.

Despre magnetismul zodiei gu­vernate de Marte și Pluton s-a scris abundent. El există dintru în­ceput. Dar odată cu trezirea interesului pentru sexul opus, atractivitatea Scorpionilor crește expo­nențial. E foarte greu de ex­plicat în ce fel își exercită fascinația. Poate fi vorba de o anumită calitate a unei priviri fugitive. Poate fi contrastul între exu­beranța celorlalți și stăpânirea sa de sine. Sau poate fi vorba despre alt contrast: pe când majoritatea adolescenților se stră­duiesc să primească atenție, junele Scorpion învață să și-o folosească pe a sa. Evident, asta îi dă un atu, atunci când dorește să im­presioneze.

În adolescentul Scorpion, uneori stângaci, dar întodeauna atent și concentrat, se întrezărește deja adul­tul, care va fi responsabil de mâ­nuirea unei forțe interioare neobiș­nuite.

Pentru că tendința naturală a Scorpionului este să se stăpânească pentru a stăpâni, în sufletul lui se adună de multe ori tensiuni greu de suportat. De aceea, este bine ca pă­rinții și apropiații să îl încu­rajeze să se deschidă, să vorbească despre trăirile sale, să le aducă la lumină și să găsească supape pen­tru canalizarea lor.

Tânărul adult

Din punct de vedere emoțional, putem spune că Scorpionul se naște adult. Este dotat cu un radar antiminciună și antifals. Are un fel de-al șaselea simț, care pornește alarma de îndată ce ceva nu este în ordine. Ajuns la vârsta majoratului, știe despre el că este înzestrat cu un acut simț al observației și că are nevoie să-și exprime puterea în lume. Primul răspuns pe care ar trebui să-l caute ar fi dacă el însuși mânuiește acea putere care i s-a dat sau dacă puterea îl mânuiește pe el. Pentru că, sub o formă sau altă, acea forță interioară grozavă de care dispune Scorpionul trebuie să-și găsească expresia în lume. În caz contrar, există riscul pro­nunțat ca ea să se întoarcă împotriva lui. Al doilea răspuns pe care trebuie să-l descopere este dacă aspiră la o putere care se manifestă pe față sau într-ascuns. Deci, tânărul Scorpion are de ales: să se orienteze către zonele vizibile ale puterii, cum ar fi magis­tratura, sistemul bancar, poliția, medicina (unde poate excela, mai ales în chirurgie, psihiatrie și sto­matologie) sau către cele oculte, spionajul, socie­tățile și serviciile secrete, unde se concen­trează pârghiile puterii. Dar pentru a-și putea exercita pute­rea, explicit ori implicit, este nevoie de auto­control. Aici, tânărul Scorpion are din nou de în­vățat sau de umblat la acordul fin. Cei mai mulți reprezentanți ai zodiei au tendința de-a se controla excesiv, motiv pentru care atunci când cade celebra picătură care umple paharul, se poate ajunge la izbucniri similare cu crizele din copilăria mică. Aceste momente ar trebui prevenite, pentru că la vârsta asta, reacțiile sale pot deveni inclusiv fizice și pot pune capăt unei cariere sau unor relații importante din viața Scorpionului. Modalitatea cea mai la îndemână de-a preveni explozia, din mo­mentul în care autocontrolul cedează, este spor­tul. Sunt de preferat sporturile care necesită mult efort fizic, alături de inteligență și concentrare, ca de exem­plu rugby, arte marțiale, pentatlon, atletism de performanță. De cel mai mare folos le sunt priete­niile apropiate, cu oameni față de care să-și poată destăinui trăirile intense, fără teama de-a fi judecați. Unii Scorpioni nu reușesc însă să se deschidă și de aceea le-ar face bine să stea de vorbă cu un tera­peut… Ocazie cu care s-ar putea să descopere că aceasta este pro­fesia căreia dorește să i se dedice și el.

În floarea vârstei

O zicală înțeleaptă spune că oamenii se împart în trei categorii: cei care învață din experiența alto­ra, cei care învață din propria lor experiență și, în fine, cei care nu sunt în stare să învețe nici măcar din experiența proprie. În mod cert, Scorpionul este înzestrat cu capacitatea de-a învăța din experiența altora, are acel simț al observației dublat de nevoia de a cerceta lucrurile în profunzime. Aceste însușiri îl fac să înțeleagă cu adevărat care sunt consecințele unor greșeli și să ia cuvenitele măsuri de precauție. Și iată un paradox tipic Scorpionilor: emoțiile lor nu devin mai mol­come, odată cu vârsta, ci dim­po­trivă, se pot inten­sifica, dar dincolo de învol­bu­ratele lor sentimente, există undeva și o insulă de calm glacial. Scor­pionul care a dobândit accesul conștient la acest centru de comandă mental nu are cum să comită greșeli majore. Aceas­tă capacitate, odată dobândită, îl face să fie realmente în control asupra vieții lui, asta până la temuta criză de la mijlocul vieții, care are loc în medie între 42 și 45 de ani. Cunoaștem simptomele: bărbații încep să se ducă obsesiv la sală, își cum­pără o mașină sport decapotabilă și se lan­sează într-o aventură cu o fată cu 20 de ani mai tânără. La femei, simptomele sunt mai puțin dure, dar și aici se poate face obser­vată o nevoie acută de a-și recâștiga tine­rețea, purtând îmbrăcăminte exa­gerat de provocatoare și de tinerească, asortată cu un machiaj pe măsură și flirturi (mă­car virtuale) cu diverși juni. Dar nu toți Scorpionii acțio­nează la fel. În timp ce Scorpionul care a învățat să fie la cârma sentimentelor sale nu simte nevoia de astfel de surogate, ci începe să se întrebe ce altceva interesant ar mai putea înfăptui pe lumea asta la mijlocul vieții, Scorpionul care nu a făcut niciun efort în direcția cunoașterii de sine și nu a devenit capabil să se distanțeze, cât de cât, de pro­pria subiectivitate poate cădea lesne pradă unor pasiuni nefericite, cum ar fi o aventură cu cineva complet nepotrivit, ori unui viciu care să-i confere o falsă senzație de putere: jocuri de noroc, alcool sau spor­turi extreme. Nici această a doua categorie de Scor­pion nu e în mod necesar pierdută pentru so­cietate decât în măsura în care-și dă frâu liber por­nirii autodistructive. Dacă e vorba doar de aceas­tă fază de tranziție, de la mijlocul vieții, el se va putea re­compune la finele ei, că nu degeaba are ca simbol esoteric pasărea Phoenix, cea care re­naște din pro­pria cenușă. Tocmai în această perioa­dă, el poate ajunge în vârful piramidei în profesia lui, sau se poate orienta către o direcție cu totul no­uă în viață, inclusiv din punct de vedere relațional. În deplină cunoștință de cauză, asumându-și alege­rile.

La vârsta senectuții

Intensa pasionalitate care însoțește viața Scor­pionului ca un laitmotiv și din pricina căreia el traversează, adesea, suferințe profunde, produce în timp, două tipologii diferite. Scor­pionii care nu au reușit să guste, cât de cât, din ameți­toarea cupă a puterii, se pot transforma în persoane ci­nice, dure, înecându-se cu propria otravă (pe ei și, într-o mă­sură oarecare, și pe cei din jur). Sigur că da, și aceștia le pot fi de folos generațiilor mai tinere, pentru că nimeni nu se pricepe mai bine ca ei să înțepe balonul roz umplut cu false așteptări. Ba­lonul face “Puffff!” și lasă în urmă un gol. Pentru ca viața lor să lase în urmă ceva util, ar fi bine să se întrebe cu ce ar fi putut să umple ei aceste frus­trări, în ce alte direcții ar fi putut să-și îndrepte redutabila energie.

Cel de-al doilea soi de Scorpion, cel care a reu­șit să-și descopere și să-și direcționeze voința și puterea, poate ajunge un real model pentru cei mai ti­neri decât el. Poate fi vorba despre un profesor uni­versitar care și-a dedicat viața cercetării și care continuă să-și inspire studenții, poate fi vorba des­pre un om politic care a ajuns să înțeleagă că e mai important ce lași în urmă, decât ce câștigi pe mo­ment sau un mare sportiv care să inspire generații întregi prin recordurile sale. Sau poate fi un simplu bunic care n-a trăit degeaba și a cărui claritate mentală, însoțită adesea și de o remarcabilă formă fizică, îi învață pe nepoți și pe strănepoți (pe care îi apucă, fiindcă face parte dintre zodiile longevive) cum să pună în aplicare lecțiile de viață care i-au fost de folos.

Pentru că moartea și renașterea sunt no­țiu­­nile care definesc Scorpionul, viața lor decurge cumva altfel decât viața altor oameni. Ei trăiesc mai multe vieți de-a lungul unei singure existențe. Extrag ceea ce era de păstrat din episodul care s-a încheiat, pe care-l folosesc apoi ca bază pe care își cons­truiesc noul seg­ment de viață. Aceste momente de trans­­­formare sunt asemenea unor pro­cese de iniție­re, care, dacă sunt conștien­tizate, transformă Scor­pionii din această categorie mai rară în adevărați maeștri spirituali. Aceștia reușesc să pășească dincolo de barierele vârstei, câștigând o ti­ne­rețe a spiritului care le lipsește mul­tor oameni tineri din punct de vedere bio­logic. La noi, un exemplu ar fi dis­tin­sul profesor dr. Constantin Dumi­tru-Dul­can.