Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

MIHAI NEAMȚU „Suntem chemați să facem istorie, ca primă generație a mileniului III, formată în libertate”

Vicepreşedinte și purtător de cuvânt al PMP

Apreciat la debutul său eseistic drept un „Prâslea al teologiei românești”, Mihai Neam­țu este autor titrat cu titluri acade­mice la Kings College Londra și, totodată, o voce im­portantă a politicii românești. A ucenicit pe lân­gă poetul Ioan Alexandru, a recitat din poezia în­chi­sorilor comuniste, a apărat „Referendumul pen­tru familie” și, în prezent, îl susține cu ardoare pe Theodor Paleologu, cu care este coleg de partid la PMP, pentru funcția de președinte. Am discutat cu domnia sa despre criza guvernamentală a Româ­niei, dar și despre soluțiile care pot relansa încre­derea într-un viitor în mai bun.

„Tată, tu ce ai făcut pentru ca eu să rămân în România?”

– Domnule Mihai Neamțu, sunteți un inte­lec­tual de marcă al României, ați publicat deja peste zece cărți la edituri prestigioase, și ați predat în Statele Unite. De ce ați părăsit liniștea bibliotecii pentru a reveni în agitația lumii politice?

– Vă răspund abrupt: pentru că suntem chemați să facem istorie, ca primă generație a mileniului III formată în libertate. Pentru părinții mei și pen­tru profesorii noștri, pariul a fost să reziste la bar­ba­ria comunismului. Cum? Prin cultură și spiri­tua­litate. Pentru cei care s-au școlit după 1989, pro­iec­tul neo-pașoptist, dacă vreți, este ieșirea din să­răcie, dar și salvarea identității naționale, într-un context marcat de globalizare. Dacă te emoționează poezia lui Eminescu, dacă formele abstracte ale lui Brân­cuși te fascinează, dacă Rapsodia Română a lui Enes­cu te mișcă sau chiar îți smulge o lacrimă, atunci ai o relație specială cu acest pământ. Creștini fiind, desigur, trebuie să ascultăm și șoapta veș­niciei, nu doar vuietul istoriei. Nu vom agonisi, totuși, Împărăția cerurilor dacă vom fi nepăsători față de suferința semenilor noștri. Fac politică, așa­dar, pentru că n-aș vrea să-mi văd copilul plecat definitiv dintr-o țară pe care n-am făcut efortul s-o primenesc. Când va împlini optsprezece ani, Maria îmi va pune întrebarea: „Tată, tu ce ai făcut pentru ca eu să rămân în România?”. Astăzi, majoritatea ti­­nerilor vor să plece. Iată de ce suntem obligați să ame­najăm un spațiu respirabil în cetate. Avem drep­tul să îmbătrânim alături de propriii noștri co­pii și nepoți. Cum putem face asta? Restaurând ie­rarhia meritului, atrăgând capital uman și financiar, făcând șosele rapide, construind spitale decente, înfrumusețând un cartier, un oraș, o țară. În ce mod obținem acest salt? Doar prin instrumente politice.

– Aţi ales să faceţi parte din PMP, perceput drept „partidul lui Băsescu”. Fostul preşedinte al României rămâne foarte controversat. Nu v-aţi gândit că aţi putea să vă stricaţi imaginea cu această asociere?

– Pentru a face politică mare, am intrat iniţial în Partidul Naţional Liberal, unde am primit in­vi­taţia de a construi o platformă conservatoare. S-a dovedit o promisiune vagă, incertă, poate chiar în­șelătoare. După „Referendumul pentru Familie”, ţinut anul trecut, unde ştiţi că m-am implicat foarte mult, mi-a fost transmis foarte clar că nu sunt pe gustul lui Klaus Iohannis şi că nu voi avea o carieră la vârful PNL. N-am putut susține un președinte ca­re a jignit creștinii. În aceeaşi perioadă, am pri­mit din partea președintelui Traian Băsescu, a lui Eu­­gen Tomac şi a altor lideri PMP, semnale că pro­filul meu este bine primit în partidul lor. Con­vin­gerile mele sunt creştin-democrate. Ca ardelean ai cărui strămoși au luptat în Primul Război Mondial, simt ca naturală obligația noastră față de Basarabia. Se impune unirea grabnică a Republicii Moldova cu patria mamă. Pentru că nu-mi place deloc cen­tra­lismul, etatismul și „pasteurizarea” culturilor loca­le, eu cred într-o Europă a naţiunilor suverane. Sper, deci, ca alegerea mea să inspire și alți oa­meni.

„Nu putem amâna rezolvarea problemelor ţării până la calendele greceşti”

– În momentul acesta, în România există o criză politică majoră. Guvernul PSD al Vioricăi Dăncilă a căzut, dar partidele care l-au răsturnat nu par să poată pune altul în loc. Cum vedeți ieşirea din criză?

– Politica este despre principii, dar și despre com­promis. Interesele ţării sunt mai importante de­cât ambițiile unor oameni sau ale unor grupuri de interese (le putem spune „găști” sau „mafii lo­cale”). Politicienii inflexibili azi sunt, de fapt, niște vectori ai egoismului electoral. Nu putem amâna rezolvarea problemelor ţării până la calendele gre­ceşti, doar pentru că Victor Ponta, Călin Popescu Tă­riceanu sau Kelemen Hunor au revenit la me­seria lor de șantajiști. Ce m-a şocat a fost să văd că pâ­nă și domnul Dan Barna, cunoscut pentru re­torica anti-PSD, a declarat că preferă să o mai aibă pe doamna Dăncilă la putere încă trei luni, doar pentru ca USR să câştige mai multe voturi la ale­gerile din 2020… Calculele politicianiste de acest fel, venite din partea unor tineri politicieni, mă deza­măgesc profund. Prefer responsabilitatea unor oameni hârşâiţi în tranziţie, fie ei de la PNL sau de la PMP, în locul oportunismului celor nou veniţi în peisaj. Vestea bună este că niciodată, în ultimii 30 de ani, noi nu am avut alegeri parlamentare anti­ci­pate, astfel încât, după o primă posibilă trântire a unui guvern liberal în parlament, o a doua ofertă va trece cu siguranţă. Nu vom avea alegeri antici­pa­te. Ni­ciun parlamentar nu vrea să-și piardă privilegiile.

„Suntem într-o zonă de deficit major. Ne-am putea transforma rapid într-o Grecie perdantă, deșertificată demografic și falimentară economic”

– Credeţi că PNL este pregătit să guverneze?

– Da, însă probabil că pentru un timp scurt, în­trucât Parlamentul nu-i va oferi un cec în alb. Noul guvern ar trebui validat cât mai repede, pentru că ţara are nevoie urgentă de un buget şi de ajustări fis­cale. Suntem într-o zonă de deficit major. Ne împrumutăm ca să plătim pensii nesimțite. Dacă aceste urgenţe nu sunt imediat rezolvate, eșecul ad­ministrativ ne-ar putea catapulta într-o zonă uriașă de risc. Ne-am putea transforma rapid într-o Grecie perdantă, deșertificată demografic și falimentară economic. Guvernarea, deci, trebuie asumată de cei responsabili. Evident, PNL-ul îşi poate alege câţiva parteneri, fie la guvernare, fie în parlament.

– Există posibilitatea ca, după căderea unui prim guvern cu un prim-ministru de la PNL, următorul să vină de la PMP?

– Orice este posibil, iar lucrul ăsta s-a văzut în trecut. Am văzut alianţe contra naturii şi cred că vom vedea mereu alăturări neobişnuite. Resetarea jocului politic se va face după alegerile din 2020. Până atunci e un soi de interimat costisitor pentru toate forţele politice. E jenant pentru PSD, întrucât au pierdut guvernarea și vor rata prezidenţialele. E jenant şi pentru PNL, pentru că, deşi se află pe un trend crescător, nu-şi va putea impune agenda de reforme. Doar între 2020-2024 vom avea un ciclu fără alegeri, neîntrerupt de turbulenţe elec­to­rale, în care vom putea să implementăm o serie de reforme absolut necesare. Transilvania e ruptă de Moldova și de Oltenia, ca ritm de dezvoltare eco­no­mică și demografică. Ne trebuie șosele și rețele feroviare de interconectare a regiunilor istorice. E ne­voie de o reformă teritorial-administrativă, des­pre care Traian Băsescu a vorbit la vremea res­pec­tivă – e absolut imperativă comasarea comunelor cu mai puţin de o mie de suflete. E nevoie, apoi, și de o li­be­ralizare a pieței medicale, prin care înţeleg mai mulţi furnizori de servicii de asigurări pentru pa­cienți. Susținem și introducerea unei competiţii pe piaţa educaţiei din ţara noastră. Toate aceste refor­me sunt necesare pentru ca România să devină un far de lumină și prosperitate în Europa de Est, un loc în care viaţa fericită, material și spiritual, să nu fie o himeră, ci o realitate.

„Exodul de creiere reprezintă o amenințare la adresa țării”

– Să înţeleg că sunteți optimist cu privire la viitorul României.

– Eu cred că românii sunt popor înzestrat cu foarte multe daruri şi nu o spun ca şi cum nemții, francezii ori polonezii n-ar fi. N-avem disciplina prusacă, dar suntem creativi. Știm și să muncim (dacă mă gândesc la succesele industriei auto). Am avut cândva o istorie a noastră interesantă în sport. Ro­mâ­nii sunt foarte buni în IT, o industrie care pro­duce astăzi mai mult decât agricultura mi­nis­trului Daea. Nu suntem mai proşti decât ame­ricanii, dar ceea ce cred că îi lipseşte unui român harnic în ţara lui este un context favorabil, un sistem ad­mi­nis­trativ orientat spre om, spre cetățean, spre contri­buabil. Comunismul ne-a tâmpit, pur și simplu. Ne este frică să dăm oamenilor deplina libertate de ini­țiativă. Punem mereu bariere birocratice. Folosim prea des expresii negative. Când cei patru milioane de români au ajuns în afara ţării, compatrioții noștri şi-au găsit acolo mai repede un rost decât aici, pen­tru că sistemul economic din SUA, Canada, Ma­rea Britanie sau Germania este mai transparent şi mai orientat către nevoile cetăţeanului, decât cel de aici, chemat să servească nevoile unei clici, ale unor partide bine înşurubate în sistemul bugetar şi ale unor personaje absolut detestabile, care riscă să facă puşcărie doar ca să rămână la putere. E o mare diferenţă de paradigmă politică. De aceea, tot spun că nu-i de ajuns să dărâmăm guvernul so­cialist. E ne­voie ca, pe lângă schimbarea gu­ver­nului, să schim­­­băm filosofia guvernamentală. Ce adu­ce dreap­­­ta, în locul stângii? Accentul pe res­pon­sabi­litatea in­dividuală, pe investiţii, mai de­grabă decât pe chel­tuieli. Dacă nu schimbăm pa­radigma, ţara va fi se­cătuită de resurse umane. Fără o in­ter­ven­ție rapidă, românii continuă să plece pe capete, iar eu cred că exodul de cre­iere reprezintă o ameninţare struc­turală la adresa ţării noastre.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian