Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Pe stradă cu „Formula AS” – „A venit toamna! Mai puneți murături?”

• La noi, la români, toamna e anotimpul „sfânt” de pus murături. Dacă tradiția se mai ține, am vrut să aflăm la piață, locul unde știrile circulă cu viteza luminii •

Vasile Dobre, 71 de ani, pensionar

„Maica mare, mamaia mea, făcea niște murături de scula și morții din groapă”

(Un domn mărunțel, cu ochi curioși, de copil, se plimbă cu mâinile la spate printre tarabe. Mă ia de braț: „Hai, că aici, la carmangerie, e un pic mai liniște”. Își trage sufletul, răspunde.)

Domnule dragă, eu staaaau și mă uit ca măgarul la poarta nouă și nu înțeleg cum, Doamne iartă-mă, după atâția și atâția ani, soția mea are încredere în mine să mă trimită în piață. Nu pricep, zău că nu! Mă ceartă mereu când vin acasă, ba că strugurii sunt stafidiți, ba că roșiile sunt prea moi, ba că mărarul e ofilit, ba că nu știu ce și nu știu cum, și a doua zi mă trimite iar. Acum, de exemplu, m-a trimis să iau castraveți și gogoșari, să-i pună la mu­rat. Și mi-a scris „castraveți cornișor”. Păi ve­deți dumneavoastră, nu, serios vă întreb, vedeți dum­nea­voastră în ditamai piața, să scrie undeva castra­veți cornișor? De unde să știu care-s ăia?! Și la go­go­șari mi-a zis să fie d-ăia mari, grena. Grena, auzi! Că roșii n-or fi buni… Și drept vă spun, nici nu-i ies cine știe ce murături. Dar nu-i zic, să nu se supere, că muncește săracaaaa, toata viața a mun­cit, și la serviciu ăla al ei, și acasă! Murăturile nu-i prea ies, e adevărat, că și eu am standarde înalte. Că maica mare, mamaia mea, Dumnezeu s-o ierte, făcea niște murături de scula și mortul din groapă, serios! Și făcea, nu știu dacă ai mâncat vreodată, facea pepenași murați, o minune! Țin minte ca și cum ieri a fost: pe mine mă trimitea în beci, să umblu la putină, și mereu mă atenționa să pun bine capacul la urmă. Și mi-era și urât în beciul ăla, că era mai întuneric, și mă gandeam că acolo trăiește un strigoi. Dar pe cuvânt că nu ieșeam până nu dădeam pe gât o cană mare de zeamă de murături! Iar pepenii ăștia murați cel mai mult îmi plăcea să-i mânânc cu mămăligă rece și cu carne de la gar­niță. Dumnezeu s-o ierte pe mama mare, că uite, am fost un copil fericit.

Medeea Chircă, 25 de ani, medic stomatolog

„Dacă explodează borcanul cu murături în cămară?!”

(O fată pe tocuri în piață, mai rar. Și nu orice fată pe tocuri, ci una care duce după ea vreo cinci kilo­grame de gogonele.)

Sincer, sincer, e primul an în care am curaj să pun murături singură, fără să fiu asistenta maică-mii. Asta, pentru că soțul meu adoră murăturile. E ple­cat câteva zile și m-am gândit să profit și să-i fac o surpriză. Am emoții, mai ales că eu nu sunt cine știe ce gospodină de felul meu. Nu știu ce-o să iasă, dar știu că o să caut tot internetul după rețete, și sigur o să primesc ajutor de la mama, prin tele­fon. Ieri, de exemplu, am cumpărat borcanele, azi am venit după gogonele. Acum căutam hrean, l-ai vazut pe undeva?! Recunosc, sunt agitată. Acum, că mai apar și în revistă, sunt și mai agitată. O să mă umplu de aroganțe de murătoreasă, hahaha! Dar e și foarte probabil să mă enervez un pic. M-a înnebunit mama, că nu e chiar așa simplu, că tre­buie un anumit tip de sare, că neapărat să pun bețe de mărar, și p-astea chiar nu le văd deloc la nicio ta­rabă, să nu uit de usturoi… Dar cel mai frică mi-e de partea finală: ce mă fac dacă fermentează prea mult sau dacă explodează borcanul în cămară?! Doamne ferește, să vezi atunci surpriză! Hehe, facem și ve­dem. Cel mai mult mi-ar plăcea să iasă mai bune decât cele ale mamei, asta chiar ar fi o reali­zare. E bine să fii optimist, nu?!

Grațiela Savu, 33 de ani, grefier

„Fetele Savu, reginele murăturilor!”

(E plină de energie, face sla­lom printre tarabe. Are mul­te plase după ea, părul scurt, e toată îmbrăcată-n verde.)

Of, m-ai găsit la fix. Încerc să mă liniștesc, să nu cumpăr toată piața. Așa-i tradiția la noi, murăturile și za­cus­ca le facem la mama și apoi împăr­țim borcane­le. Și nu orice bor­cane, pentru că noi, fetele din fa­milia Savu, punem etichetă specială pe fiecare, iar capacul îl îmbrăcăm cu pânză de iută și apoi facem și o fundiță dintr-o sforicică! Eeh, te-am impre­sionat, nu?! Cu zacusca am terminat, urmează vreo patru feluri de murături, că așa am pomenit de când am făcut ochi pe lumea asta și, crede-mă, nu e rău deloc. Mai întâi facem clasicele gogonele, dar în borcanul ăla nu-s doar gogonele, nu. Mama pune acolo și ardei cornul caprei și mor­covi, conopidă, varză roșie… „Murături imperiale” le zice. E o ne­bunie, înghit în sec numai când mă gândesc! Oricum, cea mai mare provocare pentru noi e să nu desfacem borcanul înainte, de pofticioși ce suntem. Într-un an, într-un singur an, nu ne-au ieșit conser­vele, din cauza sării, dar să știi că fetele Savu sunt reginele murăturilor, știe toată strada! Pe lângă go­gonele, mai facem gogoșari umpluți cu varză și vi­nete murate. Vinetele murate sunt o de­licatesă. Sunt încununarea ritualului nostru de toam­nă. Nu dau rețeta la ziar, să nu se supere mama!

Cătălina Matei, 42 de ani, agent imobiliar

„Câtă muncă și timp pierzi, și nici nu știi dacă-ți ies!”

(Se strecoară printre oameni, se oprește la o tarabă cu struguri, alege cu grijă ciorchine după ciorchine, nu pare s-o grăbească ceva. Răspunde ușor afectat, în timp ce alege mai departe stru­guri.)

Nu m-ați ales bine pe mine, nu știu mare lucru despre murături, nu mă pasionează. Rar, când ne apucă pofta, mergem la supermarket și cumpă­răm te miri ce. De obicei, când mă trezesc cum­părând murături, e înainte de Crăciun. Iau un borcan de castraveciori și unul de gogoșari, pentru salata boeuf. Ce rămâne ia drumul pribegiei, cam așa e în familia noastră. Acum câțiva ani, îl apu­case pe bărbati-miu să-mi zică să punem și noi mu­rături, cum fac toți! Bine că i-a venit mintea la cap. Nu prea merită, să știți. Păi, zău, câtă muncă și timp pierzi, și nici nu știi dacă-ți ies!? Astea din co­merț chiar sunt foarte bune și accesibile. Nu mai suntem pe vremea bunicii, să umplem cămara, când există atâtea posibilități. Și să fim serioși, nu ai spațiu de depozitare la bloc. Eu, de exemplu, nici două kilo­grame de ceapă n-am unde să le pun! Cu tim­pul pe care l-aș risipi în bucătărie îndesând castraveți în borcan și fierbând oțet, mai bine mă relaxez la un film, zău! Am învățat cu vre­mea să-mi do­zez altfel timpul și energia și am renunțat și la gătitul ăla mecanic. Mai coman­dăm mâncare, mai ieșim în oraș, ai de unde în zilele noastre. Doamne ferește, nu le condamn pe femeile care stau și-și dau duhul în bucătă­rie, dar na, fiecare alege pentru el. Eu poate sunt mai comodă, dar așa mi-e mie bine.

Gabriel Crișan, 39 de ani, inspector

„Numai să ne vezi cum fugim amândoi din bucătărie, râzând cu lacrimi!”

(Merge relaxat, cumpără gogonele și morcovi, glumește cu vânzătorul, trece mai departe zâm­bind.)

Foarte rar se întâmplă să treacă o săptămână fără să vin în piață. Mă relaxează. Iar acum, toam­na, îmi place cel mai mult. Totul e din belșug, e forfotă, miroase a toamnă, îmi merge la suflet! E și soția mea aici, s-a dus să caute un dovleac și tu­fănele; tufănelele sunt florile ei preferate. De aici, umplem portbagajul și mergem la căsuța noastră de la țară, acolo punem murăturile. Acum două săptămâni, am făcut zacusca, nu vrei să știi cum a ieșit vânăta aia coaptă pe foc de lemn, împreună cu ardeiul. Sunt niște ritualuri d-ale noastre, an de an punem zacuști, murături și dulcețuri. Suntem o echipă, sper să ne țină Dumnezeu obiceiul! Acum vrem să umplem o putinică cu gogonele și cono­pidă. Ne ajunge aproape tot anul. Punem și niște ardei iuți, că nouă ne place iute. După ce terminăm cu putinica, trecem la gogoșar murat. Un gogoșar murat mai special, pentru că trebuie copt înainte. De obicei, eu îl coc și, cât îl curăț, soția face sara­mura în care pune și un pic de miere. Și mai râdem, mai glumim, că oțetul ăla din saramură ne face să lăcrimăm. Numai să ne vezi cum fugim amândoi din bucătărie, râzând cu lacrimi! După jumătate de minut intrăm iar, și tot așa. Ai zice că ne prostim și ne batem joc de murături, dar chiar ne ies. Apoi ne încurajăm unul pe altul la curățatul usturoiului, asta e partea care ne place cel mai puțin. Să nu-i spuneți soției, dar abia aștept să facem un copil și să-l punem pe el să facă treaba asta, hahaha!

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian