Filmul ce pare că se repetă

Nimeni n-ar trebui să se aștepte la minuni de la un guvern de tranziție. Căderea cabinetului PSD condus de Viorica Dăncilă a fost, oricum, o „minune”, în con­textul deținerii de către gruparea politică de stânga a majorității relative în Parlamentul României. Alun­garea de la putere a mafiei instaurate de cel mai nociv partid din epoca postcomunistă s-a făcut de către o alianță temporară a tuturor celorlalte forțe politice aflate pe scena publică. Viorica Dăncilă n-ar fi fost clintită din fruntea execu­ti­vului dacă nu survenea tră­da­rea formațiunii PSD-iste de către aliatul ei (până acum) fidel, ALDE, și dacă UDMR-ul – care se orientează întotdeauna după cum bate vântul – nu s-ar fi decis să sprijine, în interes propriu, moțiunea de cen­zură inițiată de PNL. Cabinetul Dăncilă nu s-ar fi pră­bușit nici în această situație, dacă unii dintre parla­mentarii din propriul ei partid nu s-ar fi decis să voteze, aparent peste noapte, împotriva lui. Parlamentarii PSD-iști care au părăsit barca în ultimul minut aveau deja colacul de salvare asigurat în Pro România, partid de aceeași orientare ideologică cu PSD-ul, din care, de altfel, s-a desprins. Gruparea condusă de Victor Ponta, fostul lider al „marelui PSD”, s-a constituit tocmai pentru a salva această formațiune de consecințele de­zas­trului în care guvernarea ei a împins țara. Sem­nalul dat de electorat la alegerile pentru Parlamentul Euro­pei, din 26 mai a.c., indicau – fără putință de tă­gadă – că trendul popularității PSD-iste era cel al unei căderi accelerate. În zadar au încercat cele trei guverne ale partidului girat de Dragnea să-și mențină supre­mația, prin continuarea politicii de mituire (extrem de costi­sitoare pentru stat) a populației și prin „ocuparea” cu rubedenii și clienți a instituțiilor publice, pentru că, din ce în ce mai maturizat, electoratul a trecut la amen­darea lui. PSD-ul era condam­nat și, aproape firesc, destui dintre mulții săi parlamentari au început să-și gândeas­că viitorul pe alte coordonate.

Moțiunea de cenzură a fost inițiată de PNL și, în mod normal, câștigătorul a trebuit să preia ștafeta guvernării. PNL-ul și USR-PLUS (formațiune prepon­derent de centru-dreapta) nu au, însă, un suficient număr de parlamentari pentru asigurarea trecerii prin camerele legislative a deciziilor și inițiativelor prin care să se asigure, dacă nu repararea gravelor disfunc­țio­nalități induse statului de guvernarea PSD-ist – ALDE-istă, cel puțin stoparea blocajelor administrative și a risipei haotice a banului public. Guvernul de tranziție, condus de liderul PNL, Ludovic Orban, are ne­voie, fie și pentru aceste minime obiective de efi­cientizare a administrației, prin reintroducerea ordinii în haos, și pentru redresarea independenței Justiției de sprijinul consensual al celorlalte formațiuni care au asigurat succesul moțiunii de cenzură. USR-PLUS, Pro România, ALDE și UDMR sunt, desigur, de acord ca o serie de aberații legislative și atitudini stupid-națio­naliste, antieuropene, ale defunctelor cabinete PSD-iste să fie înlăturate. Dar, dincolo de numitorul comun anti-PSD-ist, fiecare dintre ele are propriile „ținte” și pro­priile metode prin care urmăresc să le atingă. Prin Dan Barna, USR-PLUS vrea, de pildă, alegeri antici­pate, pentru a concretiza valul revoltei cetățenești împotriva pervertitei clase politice. Victor Ponta și partidul său, Pro România, vor, dimpotrivă, să lungească tranziția, pentru a pregăti în liniște preluarea „bazei PSD”-iste, după eliminarea Vioricăi Dăncilă și a colaboratorilor ei „dragniști”. Versatilul lider al Pro România bate, deja, foarte departe, spre parlamentarele și preziden­țialele din 2024. ALDE, cu un Popescu-Tăriceanu oscilând între „mândrie și prejudecată”, caută să-și valorifice, pentru a supraviețui, potențialul de șantaj, punând condiții ce, practic, blochează tentativele unui guvern PNL de a elimina modificările aduse codurilor Justiției, pentru a-și apăra demnitarii suspecți de multe nereguli. UDMR-ul își susține interesele, respingând alegerile locale în două tururi de scrutin, care i-ar putea amenința dominația din ținuturile în care maghiarii nu sunt majoritari.

Guvernul PNL se regăsește, astfel, încorsetat de „aliații conjuncturali” cu care a răsturnat cabinetul Dăncilă. Nici unul dintre proiectele lui nu vor putea fi realizate fără acordul partidelor care… nu se pun de acord. În plus, liderul său va fi supus unor presiuni inimaginabile din partea baronilor și clientelei PNL-iste, nerăbdători să ajungă la ciolan. USR-PLUS are dreptate să solicite „anticipatele”, deși misiunea este (aproape) imposibilă. PNL-ul riscă, în contextul dat, „să repete filmul guvernării Cioloș”, care a relansat PSD-ul. Pe margine, Viorica Dăncilă și PSD-ul său rânjesc deja.