Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

TIA ȘERBĂNESCU: „PSD a lăsat țara într-un dezastru la cheie, iar PNL are o misiune aproape imposibilă”

Analiza lunii octombrie

„Atmosfera campaniei prezidențiale a fost de băltire”

– La ora interviului nostru mai sunt câteva zile până la primul tur al alegerilor pre­zi­dențiale. Cum apreciați că s-a desfășurat cam­pania electorală care tocmai se încheie? A schim­bat ea clasamentul de start al candidaților?

– Să spunem că și alegerile prezidențiale, ca și restul scrutinelor, s-au deteriorat de la o ediție la alta. Atmosfera generală a campaniei a fost una de băltire, lipsită de dezbateri pe fond, de susținerea inteligentă și atractivă a ideilor din programele candidaților, de mișcări publice spectaculoase și cu miez. Dacă nu am urmări un calendar politic, nici n-am băga de seamă că a avut loc o campanie. Cei mai mulți comentatori au reproșat absența dezbaterilor dintre candidați – care mai mult au monologat, în siguranță, în întâlniri cu susținătorii proprii și în studiouri de televiziune prietene. Dar nu e o pierdere prea mare, pentru că, având în vedere cine se „luptă” pentru funcția supremă în stat, ne-am fi plictisit îngrozitor, oricum.

A fost limpede de la început că bătălia se va purta numai între președintele Klaus Iohannis, care și-a menținut tot timpul campaniei un avan­taj uriaș față de contracandidații săi, și Vio­rica Dăncilă, ca reprezentant al PSD și, până mai ieri, și prim-ministru. Toate mesajele lor au fost de unu la unu, foc încrucișat peste capetele ce­lorlalți candidați, uneori și peste capul elec­toratului. Dăncilă nu a reușit, totuși, să-și asigure poziția de finalistă, asta și pentru că a plecat de la o cotă foarte joasă în sondajele de opinie. Ast­fel că ea își dispută locul doi cu Dan Barna (USR) și Mircea Diaconu (ALDE-Pro Româ­nia). Aceștia trei sunt dați cam la egalitate de către sondajele de opinie. În vreme ce Iohannis este creditat cu o medie de 40% din voturi, cei­lalți sunt undeva la plus-minus 15% fiecare. Bi­neînțeles că sondajele trebuie privite cu preca­uție, pentru că depinde cine le face, la comanda și, deci, cu plata cui… Și, de asemenea, contează și ce prestație au până la final toți actorii politici. Dar cred că nu sunt de așteptat schimbări majore în acest tablou.

Pe de altă parte, „savoarea” campaniei, atâta câtă a fost, au făcut-o – nu principalii actanți, ci can­didații ciudați, care s-au dedat la tot felul de de­clarații menite să atragă atenția, scamatorii și ipos­taze prin care voiau să-și arate, chipurile, la­tura umană. Cel mai bine i-a reușit lui Ale­xandru Cumpănașu, care a apărut în studioul TVR, tră­gând cu o pușcă în baloane. A fost ceva de bâlci sinistru. Mai ales că mesajele lui obișnuite sunt de tipul: „vă distrug, vă calc în picioare”. Ceea ce repune pe tapet ideea de a li se cere candi­da­ților o demnitate publică, un certificat de sănă­tate mintală, înainte de a fi admiși în cursă.

„Ar fi de dorit să ne alegem președintele din primul tur. Am economisi bani, nervi și timp”

– De ce credeți că nici unul dintre cei trei candidați care se bat pentru un loc în finala cu Klaus Iohannis nu a reușit să se detașeze sem­nificativ de „pluton”?

– Dan Barna promitea să o facă, însă a comis câteva greșeli, cum este refuzul inițial de a sus­ține învestirea noului guvern, condus de Ludovic Orban, liderul PNL. A spus atunci că „nu e menirea USR să scoată țara din criză”. Păi de ce te numești atunci Uniunea Salvați România? Nu e trea­ba ta să salvezi țara de la rău? A mai fost și re­­acția neconvingătoare a lui Barna, la inves­ti­gația realizată de Rise Project, asupra ingine­riilor lui financiare cu fonduri europene în pro­iecte care vizau persoanele cu dizabilități. Chiar așa, să profiți, împreună cu familia și cu prietenii tăi, de pe urma handicapaților? Cam urât. Las că a devenit ilar, când s-a supărat pe unii candidați, că nu-i fac lui loc să intre în turul doi al ale­ge­rilor. Că ce să vezi, finala ideală ar fi fost Io­hannis – Barna, iar oamenii ăștia, ca Theodor Paleologu, îi stau în drum… Toate astea i-au mân­­cat din procentaj lui Barna. În ce-l privește pe Mircea Diaconu, el n-a făcut nimic, chiar nu pu­tem spune că a avut campanie. De altfel, el dacă nu are un text bun, de preferință din Cara­giale, e pe dinafară, nu știe ce rol să joace, nu mai are nici o replică, nici un gând… Spune ba­nalități de clasa a VII-a. Dăncilă s-a străduit, dar n-avea mai mult de unde da. Deși a dat! A golit fondul de rezervă al guvernului, care era pentru calamități. A împărțit banii primarilor PSD, pe care ea însăși îi consideră, probabil, ca­lamități. A dat posturi. L-a numit consul pe pur­tătorul ei de cuvânt, Nelu Barbu, pe care, de alt­fel, nu prea l-a auzit nimeni vorbind. Pesemne că în viziunea Dăncilei, asta trebuie să facă un pur­tător de cuvânt, să tacă. A numit-o consul la Sa­lonic pe Andreea Cosma, din clanul Cosma de la Ploiești, cea care avea relații dubioase cu procu­rorul Portocală. În paralel, Viorica Dăncilă a încercat să întindă criza guvernamentală cât mai mult, ca să o prindă primul tur al alegerilor în funcția de prim-ministru, chit că era demisă de Parlament. S-o fi gândit că dacă la momentul alegerilor nu mai e premier, nu o mai votează nici pesediștii. Nu i-a ieșit nici asta. PNL și pre­șe­­din­tele Klaus Iohannis au jucat bine până la ca­păt și, după ce pe 10 Octombrie au reușit să trea­că moțiunea de cenzură împotriva Cabi­ne­tului Dăncilă, iată că pe 4 Noiembrie, au izbutit să obțină și votul de învestitură în Parlament, pen­­tru Cabinetul Or­ban. Una peste alta, după o ase­menea campanie, parcă ne-am dori să se termine totul, în turul întâi al alegerilor pre­zi­den­ți­ale. Am face economie de bani, de nervi și de timp.

„Există riscul ca, într-un an de opoziție, PSD să renască din cenușa adversarului”

– Atât demiterea Cabinetului Dăncilă, cât și învestirea Cabinetului Orban au fost realizate cu emoții până în ultima clipă. De ce?

– Pentru că PNL nu are un număr confortabil de parlamentari și a fost silit la negocieri dure și intense. Dacă moțiunea pentru demiterea Vioricăi Dăncilă a trecut, pentru numirea lui Ludovic Or­ban, liberalii nu s-au înțeles cu partidul lui Victor Ponta nici până în ultimul ceas. A fost nevoie ca unii membrii din Pro România și PSD să-și tră­deze partidele, ca să fie obținute voturile necesare. Bineînțeles, oamenii ăia au fost excluși, ceea ce a provocat mare deranj în organizații, pentru că erau figuri notabile la ei. Lasă că și celelalte partide, USR, PMP, ALDE și UDMR, care au votat guver­nul, au pus atâtea condiții care se băteau cap în cap, încât puțin a lipsit ca Dăncilă să nu rămână în funcție până la primăvară. Într-un final, PNL a semnat acorduri cu toți, dar și-a făcut fărâme pro­gramul de guvernare. Drept este că Orban pusese și el în program tot felul de lucruri, autostrăzi, locuri de muncă…, de ziceai că stă zece ani la gu­ver­nare, nu un singur an. Or, guvernul lui este unul cu termen redus, până în alegerile parlamen­tare de anul viitor. Și unul de sacrificiu, aș zice.

– În tot cazul, guvernul Orban și-a intrat în pâi­ne deja, iar greutățile de-abia de acum în­cep…

– Da, acest Cabinet are o susținere foarte șu­bredă în Parlament, care poate dispărea oricând, dacă supără pe cineva. Pe de altă parte, moște­ni­rea de la Dăncilă este una dificilă. PSD spune că Dăncilă a lăsat țara la cheie, dar PNL și Opoziția reclamă că a lăsat un dezastru. Probabil că ade­vărul e undeva la mijloc: este un dezastru la cheie. Va fi foarte greu pentru Ludovic Orban să gu­ver­ne­ze, cu ochii pe bombele cu efect întârziat pla­sa­te pe sub scaune de către Dăncilă și cu condi­țio­nările la care îl supun celelalte partide care i-au dat votul de învestitură. Mai mult, va trebui să răs­pun­dă și cerințelor venite din partea Comisiei Eu­ropene. Noi suntem restanți la multe capitole, mai ales în privința Justiției, după cum o reflectă Ra­por­tul MCV, cel mai critic din toți anii de până acum.

În guvernul condus de Orban sunt însă câteva nume cu experiență, Predoiu, Turcan, Aurescu, Ciucă. Să sperăm că se vor descurca bine. Altfel, există riscul să pățească precum Cabinetul Cioloș, ca într-un an de zile de opoziție, PSD să-și adune ră­mășițele pământești, să renască din cenușa ad­ver­­sarului și să învingă PNL în ale­gerile din Noiembrie 2020. E o mi­si­une grea, aproape imposibilă, dar PNL a vrut-o și s-a grăbit să o obțină.

Claudiu Tarziu

Claudiu Târziu (n. 1973, Bacău) a absolvit Facultatea de Drept la Iași și Facultatea de Comunicare și Relații Publice la Bucu­rești. Debut în presă: 1992. A fondat și a condus șapte publicații locale sau centrale, între care cea mai longevivă a fost revista „Rost” (2002-2012). A fost jurnalist de investigații la cinci cotidiane naționale, iar din 2006 este redactor la „Formula AS”. A publicat volumele: „Maria Ploae – viața pe scene” (Ed. UCIN, București, 2014) și „Cei 13 care m-au salvat” (Ed. Rost, București, 2018).

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian