Roșcata

Când a intrat pentru prima dată la noi în curte, a pășit sfioasă, temătoare. Ochii ei mari și blânzi ne priveau mirați și curioși să știe cine suntem și de ce se află la noi. Ne-a plăcut de cum am văzut-o. Era mare, frumoasă, cu părul roș­cat, iar în jurul gâtului părul avea o culoare au­rie. Parcă era din pluș. Am botezat-o Roșcata. Fu­se­se cum­­pă­rată din târg și a mers 7 km pe jos. Era obo­sită, dar nu voia nimic de mâncare. A băut puțină apă și tot pri­vea curioasă în jurul ei. Nici nu voia să stea jos, deși abia își trăgea sufletul. Mă uitam la ea și mă întrebam cum au putut foștii stăpâni să o vân­dă. Și în același timp mă bucuram că am luat așa o văcuță fru­moa­să și mândră. Am început să-i vorbesc blând, iar ea mă as­culta și mă privea de parcă înțe­legea tot ce-i spuneam. După un timp, li­niștită de vorbele mele, s-a așezat jos și a în­ceput să rumege, ur­mărindu-ne toate miș­cările.

Simțea că ne bucurăm că-i a noastră, iar noi eram și mai mulțumiți că aveam o vacă de lapte așa de fru­moa­să. De atunci, Roșcata face parte din fa­milie. Peste câteva luni, ne-a răsplătit cu un vițeluș la fel de fru­mos, iar noi am înțeles (pentru a câta oară?) că și ani­malele, ca și oamenii, au nevoie de căldură su­fle­tească și dragoste, iar un pic de mân­gâiere și o vorbă bună fac mai mult decât orice pe lume. V-am scris cele de mai sus pentru că așa am sim­țit și, mai ales, pentru că despre animale mari s-a scris mai puțin în revistă. Dar și ele pot fi la fel de tan­dre și iubitoare ca pisicile sau câinii.

Noi suntem o familie care a locuit în București aproape 30 de ani, dar o întâm­plare nefericită ne-a făcut să pierdem casa. Așa, ne-am mutat la țară, unde trebuie să muncim din zori și până-n noapte, dar nu regretăm întorsătura destinului: am re­des­co­perit natura cu tot ce are mai frumos, am pătruns în magica lume a animalelor, despre care nu știam mai nimic, am găsit aerul curat și liniștea care numai într-un sat pot fi.

Dar să las la o parte romantismul (de care nu mă pot vindeca) și să vă urez sănătate, felicitări pentru tot ceea ce faceți, iar Dum­nezeu să vă ocrotească și să vă călăuzească așa cum o face întotdeauna cu toți oamenii cu suflet mare și nobil! Cu stimă,

LENUȚA O. – jud. Vrancea