Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

SOS: „Școală românească pentru copiii din Poroșcovo”

Un grup de eleve, alături de Natalia Volosin, studentă în România

Stimată doamnă director Sânziana Pop,

Cu crescândă prețuire vă adresez din nou ru­gămintea de a binevoi să primiți în paginile săptă­mânalului modestul meu material despre proiectul Școală pentru volohi, care cuprinde un apel de suflet adresat românilor ce vor să ajute cauzei pentru emanciparea etniei volohe din Ucraina.

Reînoiesc același sentiment de respect ce vi-l port,

Nicolae Butan

Românii volohi din Ucraina

În primăvara anului 2016, „Formula AS” pu­blica în premieră un inedit și amplu reportaj despre exis­tența unui grup etnic de sorginte dacică, în partea de nord-vest a regiunii Trans­carpatia-Ucrai­na, care păstrează, cu prețul unor mari sacrificii, graiul vechi românesc, por­tul și obiceiurile noastre.

Pe un areal relativ extins, această popu­­lație cu­prinde în jur de treizeci de așezări, între care se de­­tașează Po­roș­covo, cu circa 2000 de locuitori, din­tre aceș­tia, peste 1000 sunt copii.

Despre originea, evoluția și situa­ția actua­lă a acestei populații au scris istorici și cerce­tători, înce­pând cu ultimul dece­niu al seco­lului al XX-lea, de la care aflăm că acești volohi (denumire dată vlahi­lor de către slovaci) sunt români care vorbesc o lim­bă ve­che româ­nească, ameste­cată, desigur, cu alte gra­iuri, pe care ei s-au străduit să o păzească și să o păstreze. Băieși sau rudari (du­pă meseriile ce le-au practicat, dar care azi nu mai au căutare), ei sunt români de-ai noș­tri, năpăstuiți și vitregiți de soartă, dar care și-au păstrat limba în chip miraculos, tră­ind rupți de lume, fără școală, bi­se­rică, dispensar, după legea lor strămoșească. Păs­trarea cu orice preț a originii lor le-a adus însă nu­mai suferință, fiind mar­ginalizați, apăsați, ținuți în­tr-o ignoranță cvasi­totală de societatea ucraineană.

Întâmplarea fericită, produsă la începutul anilor 2000, când, prin demersul revistei „Formula AS”, românii au aflat de existența lor și ei au aflat că există o țară România și oameni pe care ei îi înțeleg și cu care pot conversa, a constituit cel mai mare eveniment din viața lor, și care se va dovedi în viitor o bornă istorică de la care au pornit eman­ciparea și dezvoltarea lor ca etnici români, alături de populația românească care viețuiește în Ucraina de azi. Deo­cam­dată, acest deziderat este foarte îndepărtat. Psi­hologia lor îi arată ca niște oameni sub vremi, împă­cați cu soarta lor de robi săraci, lipsiți de proprietate și confortul minim, posesori doar ai brațelor de muncă pe care o prestează la cei cu stare, pentru a-și duce traiul de pe o zi pe alta. Este foarte greu să le schimbi mentalitatea. Copiii, însă, îndru­mați într-un proces continuu, vor fi pregă­tiți să înceapă și un alt mod de viață decât ce văd la părinții lor.

În prezent, situația lor este, însă, dramatică. În­tr-o proporție covârșitoare, ei nu reușesc să încheie ciclul școlar de 9 clase, care deschide calea spre școlile de meserii și spre uni­versități. Apoi, cei care finalizează ciclul gimnazial nu posedă cunoștințele necesare pentru a reuși mai departe. Dezinteresul este comun – elev, profesor. Copilul voloh ocupă locu­rile din spatele clasei, nu e provocat să răspundă niciodată, chiar dacă el dorește, nu e luat în seamă. De aici vine dezin­te­resul părintelui care vede că, în loc să mun­cească, copilul lui „pierde tim­pul” la școală. Acesta este cercul vicios, puter­nic înrădă­cinat, din care noi trebuie să-i ajutăm să iasă. Ce este de făcut?

În primul rând să continuăm să ajutăm copiii care vor și pot să urmeze ciclurile șco­lare la școala generală sau la liceul din Solot­vino, ambele cu limba de predare română, după fina­lizarea cărora pot urma o școală de meserii sau o facultate. Pre­gă­tirea la aceste unități presupune dislocarea copii­lor din localitatea de domiciliu, din Poroșcovo. Aici intervine ajutorul nostru: să finan­țăm costurile oca­zio­nate de cazare și hrană.

Când am demarat acest proiect, în urmă cu trei ani, nu știam în ce mă bag. Pe parcurs, văzând mul­tiple­le constrângeri și obs­tacole, care pe mulți din cei cu care am por­nit la drum i-au făcut să abandoneze, am avut mari îndoieli de reu­șită, dar am perseverat, am găsit în­țe­legere la oa­meni cu suflet mare și, încet, în­cet, am re­ușit, lună de lună, să adu­năm suma necesară plăților, numai și numai cu apor­tul dez­in­teresat al aces­tor ro­mâni, care din puținul lor au donat și nu au pri­vit înapoi. Acum am în­țeles și eu para­bola spusă de Mân­tuitorul Iisus Hris­tos, cu privire la bogăție, potrivit căreia greu vor intra bogații în împă­ră­ția lui Dum­nezeu.

Dar proiectul nostru este viabil. Dovadă e fap­tul că în această vară, am ob­ținut noi, toți con­tri­butorii, un prim re­zultat dătător de spe­ranță pentru copii și pentru părinții lor. Voi detalia.

Prima studentă volohă în România

Natalia Volosin, prima volohă studentă în România

În anul școlar 2018/2019, am avut trei eleve la Liceul românesc „Mihai Emi­nescu” din Solotvino, Ucraina, în clasele a VIII-a, a IX-a și a XI-a. Eleva Natalia Volosin, din clasa a XI-a, a absolvit liceul, a pro­movat bacalau­reatul și a luat exa­menul la Universitatea din Ora­dea, în domeniul de studii Să­nă­tate, specializarea Asistență medicală ge­nerală. Iată că un copil dintre ro­mânii vo­lohi din Poroșcovo face stu­dii univer­si­tare ca bursier al sta­tului român, fără pla­ta taxelor, și cu bursă individuală, o finanțare de care beneficiază până la fina­lizarea studiilor. Să ne bucurăm de acest prim succes și să cre­dem că vor ur­ma și altele, dacă ne vom im­plica în conti­nuare și vom susține financiar acest proiect.

În anul școlar 2019/2020 avem în con­tinuare două eleve în clasa a IX-a și una în clasa a X-a la li­ceul din Solotvino, pentru care trebuie să asi­gurăm finanțarea cu suma totală de 20 mii de lei.

În al doilea rând, în paralel cu școla­ri­zarea de care am vorbit mai înainte și pentru a califica copiii capabili să acceadă la studiile liceale, îi vom pregăti la Centrul social din Poroșcovo, care urmează să se deschidă în această toamnă, unde în prim plan vor sta cursurile de limba ucraineană și română, cu profesori calificați, în care vor fi cuprinși, în pa­ralel, părinți și copii.

Întreaga această acțiune de construire, dotare, or­ganizare și toate celelalte necesare funcționării cen­trului cad în sarcina Asociației Dor de Vatră, per­­soană de contact, Ioana Horvat, tel. 0765/72.32.32, e-mail: [email protected], aso­ciație la care părintele Eftimie Mitra este cola­borator permanent și care s-a dedicat în totalitate realizării acestui centru social. (Amănunte pot fi găsite pe pagina de web VOLOHII: români uitați de lume în vestul Ucrainei.)

Pentru dotarea cu mobilier mic pentru nivelul grădiniță și clasele începătoare a Centrului social din Poroșcovo facem apel la instituțiile și per­soa­nele care dețin astfel de mo­bilier, pe care nu-l mai utili­zează, ca să-l do­neze Cen­tru­lui social din Po­roș­covo. (Per­soana de con­tact es­te părintele EF­TI­MIE MITRA, Schitul Sfinții Ro­mâni, Gră­diș­tea de Munte, jud. Hu­ne­doara, tele­fon 0737/64.82.49.)

Soliditatea și reușita pro­iec­tului „Școală pentru copiii din Po­roș­covo” depind în cea mai mare mă­sură de resursele financiare aduse de noi în de­rularea acestui pro­iect. Pentru aceasta, fac apel la bu­nătatea și mărinimia specifică ro­mâ­nilor, care niciodată nu au ră­mas nepăsători la necazurile și sufe­rințele semenilor. La urma urmelor, o faptă creș­­ti­neas­că ca aceasta nu rămâne nerăs­plă­tită, rea­mintindu-ne mereu în­demnul mo­nahului de la Rohia, părintele Nicolae Steinhardt, potrivit căruia mai fericit este cel ce dă decât cel ce ia.

Într-o etapă viitoare, ne gândim să abor­dăm po­sibilitatea ca cei care în­cheie ciclul școlar de 10 ani să poată urma o școală profesională în Ro­mâ­nia, cres­când astfel numărul copiilor calificați într-o meserie.

Îi rugăm pe donatorii care vor să ajute să depună sumele de bani în cont bancar IBAN RO24RNCB 0803037676310004 la B.C.R., Sucur­sala Alba Iulia, titular Butan Nicolae, tel. 0741/07.45.04 sau cu mandat poștal pe adresa Bu­tan Nicolae, Post Restant Oficiul Poștal nr. 1, muni­cipiul Alba Iulia, jud. Alba.

Aducem mulțumiri tuturor și în mod special pă­rintelui Eftimie Mitra, dr. Ioan Botoș din Apșa de Jos și domnului Chiș Va­sile din Sighet pentru con­tribuția hotă­râtoare în derularea acestui proiect.

Alba Iulia, 8 septembrie 2019

NICOLAE BUTAN

Dragi și stimați cititori ai revistei „Formula AS”,

Nădăjduim din suflet ca dragul dvs. de-a face bine să-și arate puterea și în cazul copiilor români din Ucraina. În sensul acesta, vă propunem ca vreme de două luni, donațiile către Fundația de cultură „Formula AS”, pentru „Cazurile de extremă urgență”, să fie direcționate către proiectul „Școala românească din Poroșcovo”. Binele pe care-l veți face nu va sprijini, în cazul acesta, doar deznădejdea și sărăcia, ci viitorul unor copii reîntorși, prin luminile școlii, la obârșia lor. Vine Crăciunul! Darul dvs. îi va spori strălucirea înmiit.

Vă mulțumim,

Sânziana Pop

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian