Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

SELECȚIA”FORMULA AS”

* Min Jin Lee, „Pachinko”, tradu­ce­re și note de Cristina Nan, Editura Ne­mira (tel. 0372.11.86.85), 684 p.

Deși se vorbește mult de globalizare, se știe to­tuși foarte puțin despre ce a însemnat și în­seam­nă viața de zi cu zi a unor grupări etnice din zone diferite de lumea noastră. Minunea litera­turii e că ne poate transporta acolo, făcându-ne părtași la existența acestor „străini” cu care ne descoperim numitorul comun al sentimentelor, speranței, demnității. Min Jin Lee e o scriitoare ame­ricană de origine coreeană (născută la Seul) și romanul pe care vi-l recomand azi e povestea a patru generații de emigranți coreeni din Ja­po­nia, o saga de familie pe parcursul secolului 20. Si­tuarea între două imperii – cel chinez și cel ja­ponez – a marcat dramatic istoria coreenilor. La sfârșitul războiului nipono-chinez din 1894-95, Japonia instituie protectoratul asupra Coreei, pe care o anexează în 1910, iar după august 1945, trupe sovietice ocupă Nordul țării și trupe ame­ri­cane, Sudul. În 1948 peninsula se rupe în Re­publica prezidențială Coreea de Sud și Republica Populară Democrată Coreeană – o cumplită dic­tatură comunistă. Așa au rămas până azi. Aceste repere istorice și po­li­tice se străvăd în narațiune doar vag, subiectul fiind viața emigranților co­re­eni din Japonia, din 1910 până în 1989. Ceea ce nu știam și am aflat din roman e că japonezii îi consideră pe coreeni in­fe­riori din toate punctele de v­edere, că îi discri­mi­nea­ză le­gal și social în virtutea preju­de­cății că sunt ne­e­du­cați, leneși, murdari și hoți. Că îi dis­pre­țu­iesc și nu vor să aibă de a face cu ei decât ca forță de muncă ieftină, in­diferent de calitățile lor in­dividuale. Titlul misterios al ro­ma­nului desemnează sa­loa­­ne­le de jocuri meca­ni­ce, o afa­­cere din care se îmbo­gă­țesc, sub umbrela ma­­fiei (yacuza), unii coreeni din Japonia, pre­supuși gangsteri. Pa­chinko (un fel de flipper) poate avea și conotații simbolice, per­sonajele ro­manului fiind ca bilele împinse la voia hazar­dului de forțe exterioare sau precum cei ce, pier­zând, continuă să joace spe­rând în noroc. Poves­tea celor patru ge­nerații în­cepe în 1910, în­tr-o localitate core­ea­nă de pescari, unde copila Sun­ja își ajută mama să țină o mo­destă pensiune. Se­dusă de un călător ele­gant, Hansu, fata rămâne în­săr­ci­nată, dar refuză să-l ur­me­ze în Japonia pe se­du­cător, când află că acesta e însurat și are o fa­milie acolo. Nu vrea să devină o întreținută. No­ro­cul ei e un pastor protestant (n-am știut cât de mulți co­reeni sunt creștini), Isak, poposit la han foarte bol­nav, în drum spre Osaka, unde are un frate. Salvat de la moarte de îngrijirile mamei și fetei, Isak o ia de nevastă pe Sunja și devine ofi­cial tatăl co­pi­lului. Greutățile noii familii la Osaka sunt sporite de nașterea încă unui băiat și de atmosfera ostilă de acolo. Rămasă văduvă, Sun­ja muncește din greu pentru a-și crește fiii, dar are parte și de bucurii din partea lor. Cel mare, Noa, sprijinit din umbră de Hansu, despre care nu știe că e tatăl lui natural (revelație care va declanșa o tragedie) face studii superioare de engleză, iar cel mic, Mozasu, mai practic, devine pa­tron al unei rețele de pachinko. Fiul lui Mo­zasu, Solomon, va studia în America și se va în­toar­ce în Japonia ca funcționar de bancă dar, în ciuda faptului că e năs­cut, ca și tatăl său, la Osa­ka și educat în japoneză, va avea de suferit din pricina originii etnice. Pe toți acești coreeni din Japonia, discriminarea, în ciuda eforturilor de asimilare, îi face să se simtă exilați. Min Jin Lee e o foarte bună povestitoare care știe cum să te ți­nă aproape și să-ți arate o mul­țime de lucruri des­pre coreeni, despre faptul că onoarea lor constă în grija față de familie, că sunt părinți și fii extrem de devotați. Dar și că în această so­cietate de caste care e încă Japonia, reușita socială e o luptă acer­bă cu prejudecățile.

Nu există comentarii

Răspunde și tu

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian