Anchetă – Se poate conta pe tineri?

– Se spune tot mai des în ultima vreme că generația tânără își pierde identitatea și motivațiile morale, trăind doar cu gândul de a părăsi România și de a-și împlini destinul în altă parte, în țări „normale”, care să garanteze un viitor profesional. O generație tristă, alienată, nutrind doar speranța de a emigra. La scurtă vreme după alegerile din România, revista noastră a încercat să verifice aceste afirmații, realizând o scurtă anchetă printre studenții din București. „Se poate sau nu se poate conta pe generația tânără?” Vă lăsăm să trageți singuri concluzia, citind răspunsurile de mai jos –

SANDA ARONESCU (20 ani), Facultatea de Geografie

„Nu m-am gândit niciodată la plecarea din țară”

Când aud de politică, pun mâna pe telecomandă și schimb canalul. Așa că numele sonore ale po­li­ticienilor nu înseamnă mai nimic pentru mine. Ca și pentru mulți colegi de generație. Politica este în momentul actual un haos, un coș de vorbe cu di­chis, o colecție de personaje charis­­ma­tice sau du­bioase, dar toate pline de „avânt făptuitor”. La vot am mers nu din conștiință civi­că, ci mai mult de dragul experienței, și am pus ștam­pila pe numele candi­datului a că­rui campanie electo­rală mi-a părut cea mai reu­șită. A nu vota înseam­nă, totuși, a rata uni­ca șan­să care îți permite să-ți exprimi opțiunea, să par­ti­cipi la o de­cizie (generală). Aud mereu co­men­tarii ca­tas­trofice despre situația economică a Româ­niei. Mer­gând pe stradă, ob­serv însă că bună parte din popu­lație tră­iește decent. Cred că trebuie să renun­țăm la pre­judecățile conform cărora nu poți răz­bate prin tine însuți. Totul e să încerci. Și anume, nu o singură dată, ci de mai multe ori. Eu nu m-am gândit ni­ciodată serios la o plecare din țară și încă mai sper într-o redresare economică re­ală, vizibilă.

PUȘA CONDREA (21 ani), A.S.E.

„Tinerii așteaptă un lider care să le inspire încredere”

Bineînțeles că am fost la vot. Mentalitatea comodă a românului de a lăsa pe altul să acționeze în locul lui, de a arunca responsa­bilitatea pe umerii altuia, în spe­ranța că va ieși bine, mi se pare cât se poate de condam­nabilă. Nu cred că tinerii sunt indiferenți față de poli­tică, dar ei așteaptă să gă­sească un lider po­litic care să le in­spire încre­dere și onestitate. Pâ­nă acum, și din cauza presei (care mân­jește tot), nu se poa­­te spune că exis­tă un om in­tegru. Având un mini­mum de cu­noș­­tin­țe econo­mice, pot să afirm că sunt con­vinsă de redre­sa­rea, mai devre­me sau mai târziu, a economiei na­țio­­nale. Este un lucru verifi­cat de-a lungul întregii istorii. Ti­nerii ar trebui să fie mult mai uniți și mult mai orga­nizați (aso­ciații, ligi etc.) și cred că astfel ar putea in­fluența starea socio-politică a României.

EVA FRONIUS (20 ani), Finanțe-Contabilitate

„Ar trebui să încercăm să facem aici ceva, să vizăm doar în plan secund posibilitatea unei cariere în afară”

Am fost la vot, deși cred că politica României este direcționată din afară. Cred, to­tuși, că dacă be­ne­ficiezi de un drept, e bine să ți-l exerciți. Această unică șansă de a-ți spune părerea trebuie folo­sită, altfel nu vei avea drep­tul să critici ulterior. Exis­tă, într-adevăr, o anumită indi­fe­rență a tinerilor față de as­pec­tul politic și cred că din cauza faptului că aceștia au alte priorități, politica nu-i inte­re­sea­ză decât tangențial și, deo­camdată, nu au respon­sabilități so­ciale, familiale. Deși situația eco­nomică actu­ală este precară, cred că fap­tul de a nu putea face totul nu e o scuză pentru a nu face nimic. Ar trebui să încercăm să facem aici ceva și să vi­zăm doar în plan secund posibilitatea unei cariere „în afară”.

ANDREI RUSU (19 ani), Facultatea de Arhitectură

„Noi sun­tem, totuși, generația care ar trebui să profite de pe urma revoluției și a redobândirii libertății”

Consider că trăim într-o societate care îi obligă pe tineri să gândească foarte atent la viitorul pe care și-l modelează. Mai mult, aceștia nu au posi­bi­­litatea de a alege o facultate că­reia să i se dedice, trebuie să se adap­teze ofertelor de locuri de mun­că primite. Ast­fel, în concepția unui tânăr des­pre via­ță, despre ce cale trebuie să urmeze în viață, nu mai în­cape și politica. Viitorul Româ­niei nu mă lasă rece, dar în mă­sura în care ești tratat cu indi­fe­rență aici și trebuie să te lupți intens pentru a te afirma, pre­fer să ofer serviciile mele altor țări cu un viitor mai clar. De­zas­tru nu este în Ro­mânia, așa cum se afirmă în presă, totuși nu am nici un motiv să văd ceva pro­mițător în viitorul apropiat al țării. Am fost la vot, dar nu pen­tru că ar fi fost un act de lașitate ab­sența mea, ci pentru a-mi exer­cita un drept pen­tru care s-a lup­tat pe par­cursul isto­­riei. Dacă voi schimba ceva în pe­i­sajul politic, eco­no­mic, so­cial al ță­rii? S-ar pu­tea, dar în proporție de 30%. Noi sun­tem, totuși, ge­nerația ca­re ar trebui să pro­fite de pe urma revo­luției și a redobândirii libertății pe toate pla­nurile.

SOFIA LUPAN (23 ani), Sociologie

„Sper ca îvingătorul să nu ne spulbere speranțele și să nu-și bată joc de noi, amăgindu-ne inutil”

Cred că tinerii ar putea face mai mult. Am ajuns într-un moment în care se poate spune că s-a schim­bat o generație. Asta ne-ar da drep­tul să mai schimbăm câte ce­va și în peisajul actual so­cial și politic al României. Numai că, din păcate, noi tinerii nu prea suntem uniți. Fie­­care luptă pentru el, deși interesele sunt aceleași. Asta e o reacție a felului în care au fost tratați tinerii, în special studenții, de către Pu­tere. Febra ale­ge­rilor ne-a cuprins pe toți, dar câți dintre noi re­cunosc cinstit că există o apa­tie generală în ceea ce privește implicarea în tre­­bu­rile cetății? Nu-mi este indife­rent viitorul și, știind că votul meu contează, am fost să pun ștam­pila. Pentru o zi, am uitat cât de tare mă enervează politica românească. Sper ca învingătorul să nu ne spulbere speranțele și să nu-și bată joc de noi, amăgindu-ne inu­til.

MIRCEA NEGOIȚĂ (23 ani), Facultatea de Matematică

„Nu e chiar atât de negru dracul”

Mi-am îndeplinit, cu convingere, dreptul și da­toria de a vota. Să lipsesc ar însemna că sunt indi­ferent la destinul țării. De altfel, îi acuz pe cei care stau comozi în fotoliu, urmărind alegerile la tele­vizor, iar apoi se plâng de rezultat.

Este o vorbă populară care zice: „Nu e chiar atât de negru dracul”. Cine zice că nu s-a făcut nimic în Ro­mânia în ultimii zece ani nu știe ce spune. S-au făcut multe, dar mai încet, și lucrurile realizate au rămas în umbră. Totuși, mi se pare că acum, în anul 2019, chiar există multe împliniri și suntem pe o pistă bună. Nu mă refer aici la politică ci, mai degrabă, la aspectul social econo­mic după care îți dai seama dacă o țară „merge bine”. Pe stra­da mea s-au terminat anul acesta trei blo­curi noi. În București s-au pus coșuri de gunoi, s-au în­locuit și moder­ni­zat stațiile de tramvai. În Ciș­migiu am văzut câini vagabonzi cas­trați, cu zgardă de gât, iar chioș­­cu­rile oribile de la fiecare colț de stradă au dispă­rut. Ră­mâ­ne nerezolvată problema stu­denților dar, ori­cum, nu putem să ne prefacem orbi la toate acestea. Mai târziu nu înseamnă niciodată. România își va câș­tiga poziția pe care a avut-o cândva, între cele două răz­boaie mondiale.