Când vii la guvernare după un executiv precum cel al Vioricăi Dăncilă sunt zero șanse să nu te remarci cât de cât. Guvernul Ludovic Orban a avut această șansă, iar asta a fost, poate, parte din calculul pe care și l-a făcut PNL-ul când, spre deosebire de cei din USR-PLUS, au hotărât să forțeze preluarea guvernării cu un an înainte de alegerile parlamentare. Iar Guvernul Orban este, categoric, altceva decât ce am avut în ultima parte a mandatului Vioricăi Dăncilă. Orban – el însuși o surpriză, față de imaginea pe care o lăsase în ultimii ani – s-a înconjurat de câțiva oameni care chiar își stăpânesc domeniile pe care le conduc, comunică deschis, ies la televizor fără crispare, sunt combativi, cei mai mulți par puși pe fapte mari. Inspirat de stilul flamboaiant al lui Rareș Bogdan, capul-tractor de la europarlamentare, PNL a promis multe,înainte să pună mâna pe guvernare. Știm bine cât de greu a fost dat jos Guvernul Dăncilă, ce trădări monumentale au fost la mijloc, știm bine cât de greu a trecut Guvernul Orban la votul de învestitură (aici abilitățile de om politic ale lui Ludovic Orban nu pot fi trecute cu vederea). Numai că, toată această sforțare – salutară, de altfel, dincolo de interesele politice ale PNL – de a scoate România de sub domnia aripii Dăncilă a PSD-ului are și ea costurile ei, vizibile pe zi ce trece. Cei mai mulți dintre trădătorii lui Dăncilă, traseiști cu ștate vechi în politica românească, au ajuns deja în tabăra PNL… Pe de altă parte, fragilitatea majorității din spatele Guvernului Orban se vede deja în felul în care sunt atacate unele dintre temele mari, pe care noul executiv era chemat să le rezolve. Cel mai adesea, Orban și miniștrii lui ne spun că își doresc schimbarea, dar că nu prea pot să o facă. E evidentă rezistența sistemului, în multe domenii, s-a văzut în cazul pacientei arse la Spitalul Floreasca, se vede în Ministerul de Interne, unde oameni cu probleme nu sunt deranjați de pe fotoliile pe care stau, se vede și în Educație, se vede și în războiul dintre Ministrul de Interne, Marcel Vela, și secretarul de stat, Raed Arafat. E reconfortant faptul că, de săptămâni bune, nu mai trebuie să stăm cu ochii pe Palatul Victoria, așteptând din moment în moment o mare catastrofă. Pe de altă parte, pe zi ce trece, devine tot mai clar că PNL nu poate să atace standardele pe care singur și le-a impus fără să aibă în spate o majoritate solidă. Lumea e dispusă să înțeleagă micile compromisuri ale politicii, dar nu poate face asta la infinit. În contextul convulsiilor din USR și PLUS, PNL e azi într-o poziție mai bună ca oricând pentru a forța anticipatele. E un mecanism complicat în spate, dar dacă chiar vrea să guverneze, PNL nu mai poate sta prea mult în situația de acum. Artificiul comparației cu Guvernul Dăncilă a ținut cât a ținut, lumea vrea măsuri concrete, iar unele dintre acestea cer legitimitate electorală, nu mai pot fi negociate pe două posturi călduțe în conducerea partidului.
