Vârstele Vărsătorului

Nașterea

Cuvântul „obișnuit” nu are nimic în comun cu zodia Vărsătorului, deci și nașterea acestor micuți se petrece de regulă în circumstanțe sau în moduri surprinzătoare. Poate fi vorba despre o naștere îna­inte de termen, căci Vărsătorului îi place viteza; poa­te fi vorba despre ecografii care să indice o fe­tiță iar produsul finit să se dovedească a fi băiat… Ori­care ar fi scenariul venirii sale pe lume, el se des­fășoară după un tipar neobișnuit. Travaliul ma­mei poate prezenta ruperi de ritm, accelerări și pa­uze nespecifice. Femeile însărcinate care așteaptă venirea pe lume a unui Vărsător ar face bine dacă ar opta pentru o naștere naturală, deoarece una din­tre trăsăturile definitorii ale zodiei este mintea cla­ră. Dacă ar putea fi întrebat, pruncul Vărsător ar spune clar și răspicat că dorește să sosească pe acest pământ în deplină cunoștință de cauză, nu afectat de anestezia administrată mamei. Dat fiind rolul pe care îl va avea de jucat mai târziu, această con­știință trează de la prima răsuflare îi va fi de folos.

Femeia însărcinată care urmează să devină ma­ma unui Vărsător are de multe ori probleme legate de gambe. Pentru a preveni apariția varicelor, dar și a posibilelor luxații ale gleznei, ar fi indicat să poarte încălțăminte confortabilă. În cazul în care gambele se umflă, ar putea să învețe să doarmă cu picioarele urcate pe o pernă, ceea ce previne apa­riția inesteticelor și ades dureroaselor varice. In­som­niile pot fi de asemenea frecvente pe perioada sar­cinii, întețindu-se pe măsură ce aceasta pro­gre­sează. Există remedii naturiste care o pot ajuta pe mămica în devenire să doarmă, fără să afecteze bu­na stare a fătului. E de așteptat ca acesta din urmă să fie teribil de vioi, din momentul în care începe să miște, iar momentul și felul în care o face, să poată fi descifrat ca un comentariu la ceea ce se întâmplă atunci în viața mamei. Mai e posibil și ca prietenii mamei să joace un rol mai important decât familia în perioada nașterii Vărsătorului.

Sugarul

Cunoaștem, desigur, proverbul potrivit căruia, pentru fiecare cioară, puiul ei e porumbel. La drept vorbind, majoritatea pruncilor sunt drăgălași, fiecare în felul lui. Dar în cazul celor mai mulți sugari născuți sub semnul Vărsătorului, aprecierile sunt unanime. „Vai, ce copil frumos!” e o excla­ma­ție pe care părinții bebelușului o aud des, când ies cu el în lume, de la necunoscuți care nu au nici un interes să distribuie complimente gratuite. Ce anu­me generează această admirație spontană? În cercul zodiacal, Vărsătorul reprezintă omul armonios dez­voltat. Deci, e ușor să vedem în sugarul Vărsător un prototip al frumuseții umane. Nu este vorba des­pre o frumusețe frapantă, trăsăturile sale sunt de cele mai multe ori fine și simetrice, pielea delicată, iar impresia generală e una de puritate. Privirea însă, chiar și la doar câteva luni, e focalizată, prie­tenoasă și lucidă. Această calitate a privirii, îm­pre­ună cu regularitatea trăsăturilor, îi conferă acel aer profund uman, cu care ne e atât de ușor să ne iden­tificăm. Îl privim ca pe un „pui de om”, ca pe o matrice ideală, ne face să ne gândim că și noi am fost la rândul nos­tru la fel de inocenți și de prezenți ca această senină făptură.

Bebe Vărsător are obiceiul să se sprijine cu piciorușele pe marginea pă­tuțului sau a leagănului. Lăsați-l așa, e o nevoie a corpului, dat fiind că cir­culația venoasă, în special în gambe, trebuie sti­mulată. Poate să și doarmă așa, îi face bine. La fel de bine îi face masajul la picioare, cu atenție deo­sebită la glezne și gambe, de preferință după baia de seară. Este vorba despre un masaj ușor, nu apă­sat, efectuat doar în sus.

Vărsătorul este un semn fix, deci îi priește un program zilnic previzibil. Alăptatul la aceleași ore, de preferință în același loc, la fel, plimbările și baia. Într-un climat calm și ordonat, el se va simți cum nu se poate mai bine și nu va perturba decât mini­mal viața celor care-l îngrijesc.

Preșcolarul

E un copil liniștit și vioi, în același timp (nu mă întrebați cum face, dar reușește). Dacă părinții nu au decât un singur copil și acesta este un mic Vărsător, se prea poate să nu înțeleagă cum de se tot plâng alți părinți că e așa de greu să-și crească odrasla. Dacă ar face schimb, fie și pentru o zi, și-ar da seama cât noroc au. Sigur că da, Vărsătorul lor cel rezonabil face și el câte o criză, din când în când dar, pe de o parte, e ușor de înțeles ce a pro­vo­cat-o și de îndepărtat cauza, pe de altă parte, nu ține mult.

Face și năzdrăvănii, din cele mai surprinzătoare. De exemplu, o fetiță de doi ani s-a gândit să se joace de-a v-ați ascunselea cu părinții, care erau în bucătărie. S-a urcat binișor pe un fotoliu, așezat lângă o măsuță-veioză pe care se aflau câteva cărți mari și groase. S-a cocoțat pe cărți, de așa manieră încât era în pălăria ve­iozei, complet acoperită vederii. Părinții au intrat în cameră și au rămas surprinși că nu o văd. S-au apucat să o caute, nu era de găsit nicăieri. Într-un târziu, tatăl, ajuns în pragul disperării, s-a aruncat în fotoliu și și-a văzut, uimit, fiica, zâmbindu-i veselă, în abajur. Ușurat, a luat-o în brațe, dar a și certat-o puțin: „Ia spune, noi te-am strigat, tu de ce n-ai răspuns?”. „Că era de râs!” a răspuns cea mică, replică la care părinții n-au mai știut ce să spună.

Acesta este unul dintre cei mai sociabili copii, fără probleme de adaptare la grup, deci, cu cât este dat mai repede la grădiniță, cu atât mai bine. I se pa­re normal să-i lase pe ceilalți copii să se joace cu jucăriile lui, nu se supără prea tare nici dacă aceștia i le strică – mai mult se supără tata și mama, care tre­buie să le înlocuiască. A nu se înțelege însă că ro­lul Vărsătorului în grup ar fi unul pasiv. El ini­țiază prietenii sau jocuri, dar face și eforturi dezin­teresate pentru grup. O altă fetiță Vărsător rămânea în urmă să strângă jucăriile cu care se jucaseră toți ceilalți copii, doar pentru că înțelesese că respon­sa­bilitatea grupului era să strângă jucăriile înainte să înceapă lecția.

În anii de școală

Pe măsură ce crește, Vărsătorul nostru rămâne un „animal social”, dar devine din ce în ce mai selectiv. Motivul îl constituie inteligența sa cu totul aparte. Ce înseamnă „aparte”, putem înțelege dacă ne gândim că, printre altele, Vărsătorul guvernează aviația. În timp ce majoritatea oamenilor văd lu­cru­rile dintr-o perspectivă, ca să zicem așa, cu picioa­rele pe pământ, perspectiva lui e cea pe care o are din avion. O fi realitatea aceeași, dar felul în care ne poziționăm față de ea diferă, în funcție de pers­pectiva pe care o adoptăm. O persoană cu pers­pec­tivă pământească se poate enerva că a căzut inter­netul și să sune furios la firma de distribuție. Văr­sătorul, în schimb, se va uita mai întâi pe geam, să vadă dacă nu trece cumva un OZN, care provoacă asemenea tulburări. La școală, Vărsătorul va căuta să se împrietenească cu cei care au mintea suficient de deschisă încât să se uite și ei după OZN-uri, când cade rețeaua. Mai mult decât probabil, cel care a spus: „Mintea e ca o parașută – funcțio­nea­ză cel mai bine când este deschisă”, a fost un Văr­să­tor. Învățământul obișnuit ar putea să provoace probleme Vărsătorului, a cărui minte e croită după alt calapod decât cel al copiilor obișnuiți. De aceea, dacă aveți un copil Vărsător ar fi bine să faceți două lucruri. În primul rând, să îl puneți să facă niște teste de inteligență – s-ar putea ca re­zultatele să fie surprinzătoare, inclusiv pentru cei care efectuează testarea. În al doilea rând, să vă in­teresați asupra unor forme de învătământ alternativ, care nu supun copilul unui șablon, de natură să-i îngrădească dezvoltarea intelectuală.

În cazul în care vă dați seama că aveți un copil înzestrat cu o percepție mentală neobișnuită și nu aveți acces la vreo formă de învățământ alternativ, vedeți care dintre subiectele școlare îl pre­ocupă în mod deosebit și căutați-i un me­ditator bun, cu un ochi format pen­tru potențialul elevilor. Pentru a ilustra modul neo­bișnuit de gândire al Vărsă­torului, un astrolog scoțian spunea că, ascultând povestea cu Albă-ca-Zăpada, Vărsătorul e mai preocupat de natura otrăvii puse de mama vitregă în mărul cu bucluc, decât de revenirea sau nu la viață a protagonistei.

În adolescență

Vărsătorul, care e un observator atent, își dă seama cam prin pubertate că vine o vreme în viața oricărei ființe, când parcă o ia razna. Desigur, fe­nomentul îl intrigă și, pentru că nimeni nu se pre­gătește mai asiduu pentru viitor decât prietenul Vărsător, acesta începe și își face temele. Va cerceta ce fac hormonii, ce se întâmplă cu creierul și cu inima în această perioadă a vieții… și, totuși, când va ajunge să o trăiască pe viu, va constata, cu ui­mire, și nu rareori cu revoltă, că în ciuda tuturor acestor valoroase informații, nu poate face față trans­formărilor, rămânând întotdeauna sub control, așa cum și-ar dori. Vedeți dumneavoastră, bunul cel mai de preț al Vărsătorului este mintea și tot ce o obturează îi provoacă o stare de panică.

Psihologia, un domeniu vărsătorian, a dovedit însă veridicitatea zicalei: „De ce ți-e frică, nu scapi!”, iar adolescența este perioada de viață când Vărsătorul descoperă acest adevăr. Pentru că ener­gia sa este înrudită cu cea a fulgerului, i se întâmplă să facă vreo pasiune, evident fulgerătoare, pe care să o trăiască din plin, fiindcă, deh, cine se poate opune unei asemenea încărcături electrice?! Dar după nu prea mult timp, mintea Vărsătorului iese la suprafață speriată și zice: „Ce Dumnezeu se întâmplă aici? Ce e cu aceste emoții puternice și obositoare? Hai, gata!”, și se opune pasiunii. Dar tocmai fiindcă minții îi este frică de pasiune, nu va scăpa de ea, căci aceasta va reveni în forță. Greu să gă­sești un echilibru între minte și emoții, dar nici­când mai greu ca-n adolescență. Unii dintre Văr­să­tori au însă un statut privilegiat. Aceștia nu sunt lo­viți, din când în când, de câte-o dragoste cu năbă­dăi, ci trăiesc un fenomen rar: dragostea la prima vedere. Aceste iubiri adolescentine pot dura o viață dacă cei doi rămân împreună. Dar chiar dacă desti­nul are alte planuri pentru Vărsător, el nu-și va uita – și nu-și va renega vreodată – prima iubire. Va pune urgent și radical la punct pe oricine va încerca să-i dea jos de pe piedestal acea iubire unică.

Tânărul adult

Multe sunt adevărurile paradoxale pe care le în­truchipează Vărsătorul. Unul dintre acestea este nevoia sa de implicare în viața de grup, în colec­ti­vitate, care coexistă cu un grad de independență in­dividuală ce crește odată cu vârsta. Oare cum se explică această contradicție? Am văzut deja că tendința naturală a Vărsătorului este să își dezvolte cu precădere mintea, adesea în detrimentul vieții emo­ționale. Dintre toate semnele zodiacale, Vărsă­to­rul este cel mai de-sine-stătător. Independența sa este una psihologică. Vărsătorul tipic trăiește o viață plină de preocupări interesante, care nu doar că nu necesită neapărat o completare printr-un par­tener, ci pe care viața de cuplu de zi cu zi îl poate sufoca. (Excepția o constituie, evident, Vărsătorul norocos, care și-a descoperit perechea în prima tinerețe). De aceea, Vărsătorii care aleg totuși să se căsătorească încep, adesea, prin a lega o prietenie sinceră, care cu timpul poate duce la o afecțiune trainică, bazată pe valori și interese comune și care poate lesne dura o viață întreagă. Legăturile cele mai frecvente și, nu de puțin ori, cele mai solide, sunt pentru Vărsător cele de prietenie, ceea ce i-a adus zodiei porecla de „semnul prieteniei”. Aici întâlnim însă alt paradox: Vărsătorul, care e alături de prietenii săi în încercările prin care trec cu vorba și cu fapta, are obiceiul de-a se retrage în cochilia lui atunci când trece el însuși prin momente grele. Se străduiește să le rezolve singur, pentru a nu se transforma într-o povară pentru ceilalți și se dă la fund dintr-odată. Desigur că, neștiind ce se petrece cu el, prietenii vor fi mai întâi contrariați, încercând să dea de el, apoi se vor simți respinși, văzând că nu vine nicio reacție la mesajele lor și, în final, se pot supăra de-a binelea pe Vărsătorul care, în min­tea lor, le-a tras clapa. Când Vărsătorul și-a rezolvat problema, în tăcere și însingurare, cum îi e în fire s-o facă și reapare în mijlocul grupului, nu e repri­mit cu urale, ci cu reproș. Însă acum, că situația prin care a trecut e în­che­iată, Vărsătorul se simte liber să vorbească despre ea, recâști­gând poate într-o măsură și mai mare afecțiunea prietenilor.

În floarea vârstei

Pentru că în traiectoria sa cerească, Uranus, planeta gu­vernatoare a Vărsătorului, ter­mi­nă de parcurs un sfert din cercul zodiacal, când Vărsăto­rul începe al patrulea deceniu de viață (efectul e cel mai puter­nic resimțit în jurul vârstei de 42 de ani), acest moment co­in­cide cu revelații profunde, și de multe ori, cu o reorientare radicală a direcției în viață. Cu­noscut și sub numele de „pla­neta divorțurilor”, Uranus poa­te constata pe ne­așteptate (cum îi e felul) că relația de cuplu nu mai duce nicăieri și, în consecință, se străduiește să o schimbe. Cum asta e cam greu de făcut într-un cu­plu rutinat, aceste eforturi, oricât de bine intențio­nate ar fi, pot duce la rupere. Alți Vărsători pot face o pasiune de tip ado­lescentin pentru o persoană ne­potrivită, dar care să fie de o tipologie complet dife­ri­tă de fostul/a par­tener/ă. Aceste relații intem­pes­tive, chiar dacă nu țin, au darul de a-l propulsa pe Văr­sător într-o nouă perioadă a existenței, oferin­du-i ceea ce își dorește el cel mai mult: o perspec­tivă nouă, inedită, asupra lumii și a lui însuși, pers­pec­tivă pe care o va aprofunda în această perioadă a existenței.

Pentru că Vărsătorul e unul dintre cele mai ori­ginale și inventive zodii, la această importantă răs­cru­ce din viața sa, el va putea face o invenție ori o ino­vație, menită să-i schimbe destinul. Ori poate să-și dea seama că lucrând ani în șir într-o meserie, a do­bândit niște calități pe care nu le poate pune în apli­­care la serviciu. Și în acest caz, acum se poate pro­du­ce o schimbare de direcție, uneori de-a drep­tul dra­matică, de multe ori provocată de unul sau mai mulți prieteni. Mai mult decât orice, Vărsătorul are ne­voie de o cauză, un ideal pentru care să lupte. Acesta este și motivul pentru care, la această vârstă, are loc de multe ori și o schimbare a anturajului său social.

La vârsta senectuții

Există două moduri tradiționale prin care este reprezentat, simbolic, semnul Vărsătorului. Și aici des­coperim un paradox. În anumite tradiții, Văr­să­torul este reprezentat sub forma unui efeb care ține pe umăr o amforă, din care se revarsă cunoașterea superioară asupra umanității. În altele, un bătrân cu trăsături nobile este cel care care ține pe umeri amfora. Care imagine este validă? Ambele. Tânărul cel frumos exprimă aspirația spre mai bine, pe care Vărsătorul încearcă să o răspândească în lume, cu energie tinerească. Bătrânul cel distins dar autoritar reprezintă faptul că Vărsătorul știe cum vor arăta lucrurile în viitor, un viitor în care experiența adu­nată în stadiul de efeb va fi confirmată, va atinge o formă concretă.

S-a tot spus și s-a tot scris că Vărsătorul trăiește azi într-o paradigmă în care omenirea va trăi peste sute de ani. Probabil că din acest motiv, de abia atunci când ajunge la senectute, Vărsătorul începe să vadă primele semne ale viziunii sale venite din cer, „din avion”, înfăptuindu-se. A fost nevoie ca tâ­nărul înzestrat cu cunoaștere superioară să se înlănțuiască de un arbore vechi de sute de ani, din pă­durea tropicală, care era sortită securii, de dragul ba­nilor, pentru ca decenii mai târ­ziu, să apară par­tide ecologice.

Efebul mai are o semnificație, și anume – că tine­rețea cea năvalnică nu procedează cu moderație și do­reș­te ca îmbu­nă­tă­țirile pe care le gân­dește pentru fra­ții săi, oamenii, să se realizeze cât de curând, fie și cu prețul unor revoluții sângeroase. Înfăți­șarea bă­trânului vorbește în schimb despre sa­tisfacția pe care o poate atinge cel care știe să proce­deze cu cum­pă­tare, pen­tru a aduce schimbări la fel de ra­di­cale. El a înțeles că speranța, o calitate de fond a zodiei, asociată cu luciditatea și strălucirea min­ții, pot să facă din el însuși un simbol care să-i inspire pe alții, că nu trebuie să îndemne la re­voluții, care, așa cum o arată și ter­me­nul, înseamnă „rotație com­ple­tă a unei roți în jurul axei sale”, adică reîntoarcerea în punctul de pornire. Vărsătorul vârst­­nic caută în sine acel punct, din care miș­ca­rea de revoluție se trans­formă într-un salt, iar rotirea repetitivă devine o spirală a evoluției.