Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

ALIN TĂNASE (GREENPEACE ROMÂNIA): „Comisia Europeană amenință România cu sancționare, din cauza poluării”

La început de an, s-a confirmat ceea ce cu to­ții bănuiam sau resimțeam de mult timp. Bucureștenii sunt gazați, otrăviți zi de zi, noapte de noapte, cu un aer tot mai poluat, mai periculos. Autoritățile nu doar că nu au mișcat ani de zile un deget, dar au fost foarte preocupate cu ascunderea cifrelor și protejarea marilor polua­tori. Cumpărate pe bani grei, stațiile oficiale de mo­ni­torizare a calității aerului, fie sunt defecte, fie func­­ționează cu întreruperi, fie sunt dinadins am­pla­­sate în spații verzi, astfel încât să ofere infor­mații trunchiate. Când o rețea independentă de mo­nitorizare a dezvăluit, în noaptea de 4 ianuarie, o creștere de șapte ori a nivelului maxim admis de particule de praf, opinia publică a fost șocată, iar lu­crurile au început să se agite la nivel înalt. I-am so­licitat lui Alin Tănase, coordonator de campanii ecologice al „Greenpeace România”, să ne explice cum s-a ajuns aici și ce soluții am putea găsi.

Praf de România

– Cum este posibil ca în 2020 să nu avem încă în Capitală un sistem funcțional de monitorizare a aerului? Ce înseamnă aceste rețele „inde­pen­dente”? Câtă încredere putem avea în măsură­torile lor?

– Mentalitatea autorităților a fost până acum următoarea: dacă nu măsori calitatea aerului și nu ai date despre poluare, asta înseamnă că nu există poluare și că nu trebuie să faci nimic în privința asta. Or, există date, statistici, despre impactul grav al poluării asupra sănătății, așa că aceas­tă păcăleală periculoasă trebuie oprită imediat. Greenpeace România a pornit în 2017 o campanie numită „Praf de Ro­mânia”, „înarmând” voluntarii din ța­ră cu 40 de aparate de măsurat calitatea ae­rului. Apa­ra­tele folosite de rețelele inde­pen­dente sunt mai per­formante, dar tre­buie știut că nici ele, nici aparatele rețe­lei oficiale, care costă zeci de mii de eu­ro, nu sunt exac­te 100%, au marje de eroa­re. Totuși, dacă re­țeaua oficială ( calitateaaer.ro) de­clară o valoare de 4 ori mai mare față de nivelul maxim, iar cele independente (airly.eu și aerlive.ro) de 7 ori, asta înseamnă că pro­­blema există și este foarte gravă. Re­țeaua independentă nu este recunoscută de auto­rități, pentru că ar avea criterii diferite de monitorizare, iar rețeaua noastră oficială nu este re­cunoscută de Comisia Europeană, care spune că nu respectă normele europene și nu transmite date corecte. Nu doar că funcționează cu întreruperi, dar aceste stații sunt greșit amplasate, multe din ele printre perdele de copaci, astfel încât indicatorii de poluare să fie cât mai mici. Este motivul pentru care Comi­sia Europeană amenință statul român cu in­fringement-ul (sancționarea).

Mașinile, tartorii răului

– Care sunt principalii poluatori din București și din marile orașe ale României?

– Centralele termice de la marginea orașelor, șan­tierele nesigilate corespunzător, gropile de gu­noi, din care multe ard deșeuri ilegal sau au autori­za­țiile expirate și, poate pe primul loc, transportul urban. În București și Ilfov sunt înmatriculate 1.600.000 de autoturisme, iar un procent de 46-50% din deplasările zilnice sunt realizate cu ma­șina per­sonală, ceea ce are un impact negativ uriaș asupra calității aerului.

– Cine ar trebui să ne protejeze? Care sunt instituțiile statului ce ar trebui să gestioneze pro­blema poluării între noi, cetățenii, și marii polua­tori?

– Ministerul Mediului, primăriile, Garda de Mediu. Ministerul trebuie să pună presiune pe primari să ia măsuri pentru reducerea poluării în orașele lor. Ar face bine să ușureze procesul de accesare a fondurilor, se vorbește de un total de peste 10 milioane de euro destinați programelor de îmbunătățire a calității aerului, care nu au fost accesate de către primării. Daca va veni sancțiunea de la Comisia Europeană, va fi plătită de la bugetul statului, deci de noi toți.

Bucureștiul, pe ultimele locuri din Europa la spațiu verde

Groapa de gunoi Glina (Foto: Agerpres)

– A făcut ceva Primăria Bucureștiului, pentru reducerea poluării?

– La presiunea C.E., a alcătuit, acum doi ani, un plan de îmbunătățire a calității aerului, ce conține idei bune și idei mai puțin inspirate. Una din aces­tea din urmă e lărgirea bulevardelor, astfel încât traficul să se fluidizeze, însă asta transmite oame­nilor mesajul: veniți cu cât mai multe mașini, că e loc. Însă planul, cu părțile lui bune și proaste, a ră­mas pe hârtie, nu a fost concretizat. Din zecile de kilo­metri de piste de biciclete propuse chiar de Primărie, pentru care există banii de la Minister, în 2019 nu s-a construit decât o continuare de 500 de metri a pistei de pe Calea Victoriei. De asemenea, primăria a cumpărat autobuze turcești poluante, iar pe străzile Capitalei nu circulă nici măcar un auto­buz electric! Multe autobuze folosesc combustibil Diesel, mai poluant decât benzina obișnuită. Clujul, pe de altă parte, este plin de autobuze elec­tri­ce, iar o serie de autorități, cum ar fi Poliția, și-au refăcut flota auto, cu pondere pe mașinile electrice. O mare tra­gedie e legată de copaci. În București, au dis­părut, în urma toaletărilor haotice, sute de ar­bori, iar Capitala noastră rămâne pe unul din ulti­mele lo­curi în Europa la procentul de spațiu verde dis­­ponibil fiecărul locuitor.

– Ce fac alte capitale europene împotriva poluării?

– Parisul are mai multe rețele de monitorizare, datele sunt prelucrate și, prin intermediul mass-me­dia, cetățenii sunt informați despre calitatea aerului de a doua zi. Condițiile atmosferice au un rol im­portant în indicele de poluare. În Bruxelles, dacă a do­ua zi se anunță un indice ridicat de poluare, trans­portul în comun devine gratuit, astfel încât oa­menii să-și lase mașinile acasă și să nu agraveze situația. Multe orașe europene înregistrează un pro­cent tot mai mic de deplasări cu mașinile personale în orașe, locuitorii sunt încurajați prin măsuri clare să folosească bicicletele, transportul în comun. Fără o rețea de piste, Bucureștiul rămâne un oraș foarte puțin prietenos, riscant pentru bicicliști. Am auzit acest discurs: nu construim piste pentru că nu sunt bicicliști în oraș. Fals! Dacă arăți oamenilor că au un mod sigur de a se deplasa pe biciclete, ei vor veni. În general, se vede o diferență clară între ora­șele din vest și cele din fostul bloc comunist. Aici ajung mașinile vechi, poluante, pe care vesti­cii nu le mai folosesc. În plus, în vest, energia pro­venită din cărbune tinde să dispară, în timp ce în est, continuă să aibă o pondere importantă. Însă alte capitale, precum Budapestea, au tot mai multe zone pietonale și zone cu emisii zero, în care nu sunt primite decât mașini electrice sau puțin po­luante. Taxele și măsurile luate în București față de mașinile poluante sunt binevenite, dar este nevoie de inițiative mai drastice. Ca să vă dați seama cât de jos ne aflăm, Agenția Europeană de Mediu strân­ge date în timp real despre calitatea aerului de pe tot continentul și le prezintă pe site-ul său. Bul­garia și Ungaria sunt pe hartă, România nu, pentru că Agenția nu are încredere în măsurătorile oferite de autoritățile noastre.

„Nici Ministerul Mediului, nici Primăria nu și-au făcut treaba până acum”

– Garda de Mediu ar putea fi un factor deter­minant în lupta împotriva poluarii, dacă și-ar face treaba…

– Agenția de Mediu este organismul ce emite autorizațiile, actele, iar Garda ar trebui să meargă pe teren, să verifice dacă lucrurile se desfășoară legal și să ia măsuri dacă se întâmplă astfel. O face însă foarte rar. Garda, la fel ca Primăria Municipiului București, are un laborator mobil propriu de măsurare a calității aerului, însă nu am știință ca el să fi apărut undeva în oraș. Nu știu nici de vreo situație în care a sancționat vreun mare poluator.

– De curând, primarul Bucureștiului i-a transmis ministrului Mediului că poate să plece din oraș, dacă nu-i convine ni­velul de poluare. Poate fi un mesaj către toți bucureștenii, cui nu-i place aici, să plece…

– Abia în an electoral, oamenii de stat își amintesc de problema poluării și o fo­losesc ca unealtă politică. Ei se ceartă și noi su­ferim. Nici Ministerul Mediului, nici Primăria nu și-au făcut treaba până acum. Iar această idee, de a pleca din oraș dacă nu ne place, nu-i o soluție. Trebuie să rămânem aici și să rezolvăm problema.

– Ce putem face fiecare din noi în această problemă atât de complicată?

– În primul rând, să ne gândim de două ori dacă trebuie neapărat să plecăm în fiecare zi de acasă cu mașina personală, sau am putea încerca o alter­na­tivă. Să mergem pe jos, cu bicicleta, cu transportul în comun. Apoi, am putea pune presiune pe auto­ri­tăți, am putea scrie, anunța Garda de Mediu. Nu reacționează la apeluri telefonice, are nevoie de atenționare scrisă, dar am observat că, cu cât mai mulți cetățeni ridică vocea asupra unei probleme, sunt șanse mai mari să o verifice. Și, în an elec­toral, cetățenii să ia în calcul și acest aspect când vo­tează și să-i taxeze pe primarii ce nu s-au ținut de cuvânt și nu au făcut mai nimic pentru comba­terea poluării.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian