Genocidul roz bombon

„I-am ignorant pe oameni… am crezut că suntem votați pe viață”, a recunoscut, cu jumătate de an în ur­mă, primarul primului sector al Capitalei. Un alt fel de a spune „credeam că nu vom da socoteală nimănui, că putem face orice vrem”. Aroganța, sfidarea și opa­ci­tatea rămân atributele Primăriei Municipiului Bucu­rești. De 30 de ani, Primăria Capitalei a însemnat, pen­tru fiecare administrație, o oportunitate pentru afaceri și „tunuri”, în timp ce bucureștenii primeau vorbe și praf în ochi. Praful a trecut de ochi, a ajuns înăuntru și ucide. Există studii despre boli grave cauzate de po­luare, despre speranța de viață redusă cu patru ani a bucureștenilor, față de ceilalți români. Recent, doamna primar general a postat un video în care, elegantă, cu un aer victorios, spune că fix cu un an în urmă, a primit de la Institutul de Sănătate Publică un raport detaliat, ce demonstrează răspicat, fără echivoc, legătura dintre poluarea bucureșteană și boli mortale. Nu este oare o crimă să ții la sertar, departe de ochii publicului, un asemenea document? Să refuzi populației posibilitatea de a se proteja și să ignori recomandările? Dacă este atât de deschisă și transparentă precum susține, de ce nu face public, doamna primăriță a Capitalei, acest raport? Dar tot doamna primar ne liniștește. Raportul e întocmit pentru perioada 2010-2017, iar din 2018, a luat măsuri, ce au îmbunătățit calitatea aerului. Adică, a cumpărat 400 de autobuze diesel. În capitale precum Roma, ce monitorizează cu adevărat calitatea aerului, automobilele diesel au restricție de a circula în zilele cu poluare ridicată! Unde sunt pistele de biciclete, pen­tru care PMB nu a accesat milioanele de euro, dispo­nibile de la Ministerul Mediului? Unde sunt îmbună­tățirile aduse transportului în comun de suprafață, care rămâne, în continuare, o alternativă slinoasă? Unde-i un autobuz electric, măcar unul, pe străzile unei capi­tale atât de poluate, încât Comisia Europeană își ex­pri­mă fățiș indignarea? Unde-i un panou cu datele reale ale calității aerului? Câteva măsuri vor fi luate chiar in preajma alegerilor, prilej de mare laudă. Aerul otrăvit nu se vede. Turcoazul celor 400 de autobuze poate fi admirat zilnic, asemenea jeturilor siclam, roz, ce țâșnesc pe ritmul muzicii anilor ‘80, la fân­tânile de la Unirii, marea realizare a actualei administrații. Răs­pun­sul PMB la poluarea care ucide? O pleașcă uriașă de becuri de Crăciun, un buget exorbitant pentru târ­guri, festivaluri, iepurași de Paști, pentru că astea se văd și dau bine la electorat. Primăria nu doar că nu a fă­cut nimic pentru reducerea poluării, dar a înăsprit-o prin reducerea spațiului verde, prin ciuntirea parcurilor, hăcuirea bezmetică a mii de copaci care, după ce au fost „toaletați”, s-au uscat. Iar poluarea cauzată de tra­fi­c ar putea fi blândă, față de genocidul chimic pornit de la gropile de gunoi din jurul Bucureștiului, ce ard ilegal deșeuri periculoase. Edilii Capitalei nu și-au protejat cu nimic locuitorii, dar au o soluție! Cons­trui­rea unui mare incinerator chiar în centrul orașului! Cele mai fragile ținte în fața poluării sunt copiii. Con­tează asta, acum, când afacerile merg strașnic? Să ple­căm cu toții din oraș, dacă nu ne place aerul de aici, așa cum l-a sfătuit doamna primar pe Ministrul Mediu­lui? Bucureștenii nu au fost apărați de autorități, ci expuși, prin rea voință și ignoranță, unui pericol ac­cen­tuat. Anul trecut, pentru prima oară, numărul dece­selor la nivel mondial, cauzate de poluare, l-a depășit pe cel provocat de fumat. La intrările în București, Primăria Capitalei ar trebui să scrie, sub numele ora­șului, ca pe pachetele de țigări. „Respirația în acest oraș dăunează grav sănătății!”. Și să-și adauge, cu mân­drie, sigla.

Iulian Ignat