Libidoul – cădere liberă

– De ce dispare dorința de dragoste? –

– Pornografia și rețelele online pentru aflarea de parteneri ar trebui, teoretic, să activeze sexualitatea, la începutul anilor 2020, și să-i dezin­hibe pe oameni. Studiile sociologilor arată însă exact invers: dorința de dragoste se topește ca gheața. Ce distruge oare atracția fizică? –

Bagheta magică menită să dezlănțuie pof­­tele sexuale ale femeilor are lun­gi­mea unui pix. Este vorba despre Vyleesi, un produs farmaceutic relativ nou, care este dis­tribuit pe piață ca un soi de viagra pentru sexul fru­mos. Cu ajutorul unui injector, femeile pot să-și pla­seze sub piele o doză, iar după 45 de minute, ar trebui să se instaleze efectul dorit: reanimarea unui libido intrat în comă. Din păcate, Vyleesi nu este o viagra în roz. Pentru că bărbații care ape­lează cu mi­lioanele la pastila albastră își doresc, realmente, să aibă o relație sexuală, doar că nu mai sunt în măsură să o facă, din punct de vedere fizic. „Do­rință fără pu­tirință” cum se spune în jargonul românilor.

O fantomă bântuie lumea

În limbaj de specialitate, această stare este nu­mită tul­burare hipoactivă a dorinței sexuale. Mai pe înțeles: sexul în doi și-a pierdut din atrac­tivitate. Pe două voci, medicii și psihologii afirmă că o fan­tomă bântuie lumea: lipsa apetenței sexuale (libi­dou). Dacă e să dăm crezare nenumăratelor studii sociologice, frecvența raporturilor sexuale scade de la an la an în lumea occidentală. Viața noastră su­feră aparent de un sindrom colectiv de tipul: „dragă-azi-nu-că-am-migrenă”.

Ce se întâmplă de fapt? Sau, mai bine zis, ce nu se mai întâmplă? Moravurile sunt mai permi­sive ca ori­când, libertatea individului e deja aproa­pe ne­țărmurită, prin urmare cum de se întâmplă că oa­menii nu mai au chef de dragoste? În urmă cu câ­teva decenii, sexul mai avea încă ceva misterios. Iar acum, într-o epocă în care aproape totul este per­mis, omul nu mai vrea sau nu mai poate să-și împli­neas­că fanteziile? Toleranța față de diversele orientări și practici sexuale se află la cele mai înalte cote. Un sin­gur lucru este tabu – să nu faci sex deloc. Și to­tuși, asta este pentru mulți realita­tea. De pildă, po­trivit unui studiu reprezentativ realizat de Uni­ver­sitatea din Leipzig, în 2005, erau ac­tivi din punct de vedere sexual 74% dintre cetă­țenii germani, pro­centul scăzând ulterior la 57%. Și cine „o” mai face totuși, o face tot mai rar.

Nimic nu mai merge…

Scăderea libidoului este o chestiune legată de vârstă, chiar dacă dintr-o perspectivă complet diferită decât cea la care ne-am putea aștepta. În mod surprinzător, cuplurilor aflate la vârsta de 60-70 de ani le merge mult mai bine în pat decât persoanelor sub 30 de ani. Aproape fiecare a doua femeie și aproape fiecare a treilea bărbat recunosc, în cadrul un sondaj realizat de site-ul de dating Elite Partner, că nu au mai făcut deloc sex în ultimele 12 luni. Doar una din opt persoane fără partener a spus că face sex de mai multe ori pe lună. Potrivit studiului Universității din Leipzig, circa 20% din rândul bărbaților și femeilor de sub 30 de ani trăiesc într-un celibat total. Nu se știe dacă acest lucru se în­tâmplă din proprie voință ori din lipsă de alter­native. Inclusiv adolescenții, care erau uneori dis­cre­ditați ca fiind generația porno, așteaptă tot mai mult până la primul contact sexual.

Dar cum se prezintă lucrurile prin dormitoarele altor națiuni? Madonna a purtat în anii ’80 un tricou inscripționat „Italienii o fac mai bine”. În vreme ce me­gastarul de 61 de ani face acum parte din cea mai activă ca­te­gorie de vârstă din punct de ve­dere sexual, libidoul amorezilor din țările sudice ale Europei se află în criză. Bărbați italieni vlă­guiți apelează tot mai des la doc­torii de specialitate. La cumpăna dintre milenii, britanicii încă se mai bucurau, în medie, de sex făcut de șase ori pe lună, rată care a scăzut acum sub cinci. În Suedia, de fertilitatea națională se ocupă însuși mi­nistrul Sănătății, dată fiind diminuarea raporturilor sexuale. După cum a titrat revista politică „The Atlantic”, chiar și americanii mai pudici din Sta­tele Unite au ajuns să se plângă de o „recesiune sexuală”.

De la o generație la alta, gradul de intimitate fizică scade. Statisticile indică în decursul ulti­melor trei decenii o scădere de circa 15% în ma­te­rie de viață sexuală. Mai ales membrii așa-nu­mitei generații Z, a celor născuți după 1997, sunt mai puțini activi din punct de vedere erotic sau trăiesc chiar într-o deplină abstinență.

Nu a trecut așa mult timp de când, grație serialelor de succes de tipul „Sex and the City” sau „Girls”, persoanele singure erau în­conjurate de o aură de promis­cuitate aventuroasă. Unora li se poate aplica acest model. Dar persoanele singure au, în ge­ne­ral, cu mult mai puține expe­rie­nțe erotice decât cele care tră­iesc într-o relație stabilă. Însin­gu­rarea care se manifestă în so­cie­tate se reflectă în mod du­reros în statisticile vizând viața sexuală. Numărul celor care trăiesc sin­guri crește constant.

Autoarea chineză de mare succes Mian Mian a publicat acum câțiva ani o carte intitulată „Panda Sex”. Ea portretizează viața mondenă strălucitoare din Shanghai a prietenilor ei. Petre­căreții amatori de cluburi, care sunt neîmpliniți din punct de vedere emoțional și reticenți în a se implica serios în relații, cad victimă „Virusului Panda”, așa cum numește Mian reducerea libidoului. Nostimii urși colorați în alb și negru sunt renumiți pentru lipsa apetenței sexuale și echipe întregi de cercetători se chinuie să salveze de extincție prin abstinență aceste animele cu libido scăzut.

Aplicațiile de întâlniri sexuale, ca Tinder, Lovoo, Bumble sau Grindr sunt pețitorii epocii virtuale. În zilele noastre, nici nu mai e necesar să-ți părăsești locuința pentru a programa o partidă fierbinte, în zona dorită a orașului.

Cercetătorii Universității tehnico-științifice a Norvegiei NTNU au întrebat circa 600 de studenți, ce experiențe au avut cu asemenea servicii. Studiul a arătat că ei nu au avut parte de mai multe aventuri de o noapte și de relații pasagere, decât co­legii lor care apelau la întâlnirile de modă ve­che, de prin baruri și cluburi. Aplicațiile schim­bă, așadar, mai degrabă ceva legat de modul de abor­dare, decât de frecvența contactelor erotice.

Rutină versus pasiune

Terapeutul Michael Mary știe ce și cum stau lucrurile în privința perechilor din Germania. Agenda cabinetului său din Hamburg este plină. Dacă autorul de besteller-uri este întrebat de ce concetățenii săi au tot mai rar parte de sex, el contracarează cu o întrebare: „Ah, dar ce, există cumva în această privință vreo linie directoare obligatorie?”

În viziunea lui Mary, discuția despre prea mult sau prea puțin sex ilustrează o evoluție în privința așteptărilor tot mai mari ale celor care intră într-o relație. În cartea sa „Trăiți iubirea pe care o aveți”, psihoterapeutul de cupluri, în vârstă de 66 de ani, numește această imagine ideală, în care aș­teptăm de la partener împlinirea tuturor dorințelor, „Totul cu unul/ Unul pentru tot­dea­u­na”. Această pretenție este însă imposibil de satisfăcut. Pe de o parte, pretindem ca relația să fie fiabilă și bazată pe parteneriat, dar pe de alta, dorim să fie totodată in­citantă și pasională. „Astfel, avem unele aș­tep­tări care sunt profund contrare”, constată Mary. Puterea erotică de atracție, explică el, servește depășirii barierelor dintre două persoane. De în­dată ce se instalează însă sentimentul de sigu­ranță în cuplu, pasiunea nu mai are nicio misiune strin­gentă de îndeplinit. Faptul că, după o vreme, cei doi nu mai sar una-două în pat, este previzibil și ab­solut normal. În plus, crede terapeutul, un parte­neriat care se bazează în mare măsură pe atracția erotică este relativ instabil.

Nu puțini dintre colegi lui Mary avertizează asupra efectului ero­dant pe care îl au por­no­grafia și mastur­ba­rea. Psihoterapeutul din Hamburg e de aceeași părere. „Întâi s-a spus că te­le­vizorul este de vină, că cu­plurile fac mai puțin sex, iar azi dăm vina pe Netflix și pe porno­gra­fia de pe inter­net. Aici se face în mod evident confuzie între cauză și efect. Aud adesea în timpul ședin­țelor de con­siliere că abia dacă mai există timp pentru sex sau că stresul este prea mare. Dar dacă apoi unul din­­tre parteneri se îndră­gostește de altcineva, brusc el are timp berechet, în ciuda eforturilor mari pe care le presupune o aventură”.

Studiul internațional „Se­xual Shifts” („Schim­bările sexuale”) a cercetat ce împiedică cuplurile să-și ofere plăcere în dormitor. Peste 70% dintre participanții la studiu au oferit drept motiv prin­cipal „oboseala”. De asemenea, o jumătate dintre cei chestionați au invocat obs­tacole gen „prea multă muncă” și „lipsa timpu­lui”, urmate de „co­pii”.

Super stimuli și criză de masculinitate

Se vorbește de zor despre influența negativă pe care o exercită problemele de zi cu zi, precum presiunea timpului, stresul, epuizarea și depresia (dar și antidepresivele). Un studiu american a ajuns într-un mod destul de întortocheat la con­cluzia că libidoul ar fi afectat de schimbările climatice și de încălzirea globală. El mai afirmă că un efect negativ asupra libidoului l-au avut și evoluțiile sociale, precum dezbaterile vizând orientarea sexuală, sau cele stârnite de mișcarea #MeToo și criza masculinității care a decurs de aici. Se speculează, de asemenea, dacă nu cumva utilizarea așa-numitor superstimuli precum ju­căriile sexuale de înaltă tehnologie n-ar putea determina o tocire a simțurilor. Principala inamică a libidoului este considerată industria porno­gra­fică, deși studiile în acest sens nu sunt conclu­dente. Cercetările întreprinse în SUA relevă, de pildă, un efect mai frecvent și mai nociv asupra relațiilor decât studiile din Germania. Potrivit unor cercetători americani, bărbații care se mastur­bează folosindu-se de materiale pornografice sunt tot mai puțin apți de relații sexuale normale. În plus, consumul regulat de pornografie ar predis­pu­ne la înșelarea partenerului.

Sunt filmele porno o formă educativă de televiziune?

Madita Oeming predă „Studii Pronografice”, la Institutul de studii americane din cadrul Uni­versității Paderborn. Împreună cu studenții ei, ea stu­diază în cadrul unui seminar genul filmului erotic explicit. Profesoara a auzit de nenumărate ori reproșul potrivit căruia filmele porno ruinează viața noastră relațională și sexuală. „Din această perspectivă, simplificăm în mod exagerat lu­cru­rile”, consideră ea. Până de curând, se vorbea de scenariul unui „tineret pornoficat, hipersexua­li­zat”. „Iar acum, în loc să răsuflăm cu toții ușurați, ne con­fruntăm cu un nou motiv de panică: ajutor, ti­nerii doar se uită la filme porno în loc să facă sex! Din câte se pare, societatea nu poate fi mul­țumită nicicum”.

Beate Martin, cercetător în cadrul Institutului pentru pedagogie sexuală din Koblenz cunoaște această prejudecată. Clișeul este însă departe de adevăr. „Vedem în prezent adolescenți al căror com­­portament demonstrează un grad ridicat de educație și respon­sa­bilitate”, afirmă profesoa­ra de 61 de ani.

Ea discută în mod regulat cu adolescenți în școli și în alte instituții dedicate tinere­tului. Con­form studiilor, ado­les­cenții intră pentru pri­ma dată în contact direct cu reprezentări explicite ale se­xului pe la 13 ani. Fetele, afir­mă Martin, sunt uneori de­con­certate sau scârbite de ima­ginile care rulează pe ecran. Bă­ieții, în schimb, se uită la filme porno pe te­le­foa­nele mobile. Ei folosesc pornografia drept stimul, dar și pe post de sursă de infor­mații. Tinerii băr­bați, spune Martin, vor să afle astfel cum decurge sexul de calitate.

Măsurătoarea dorinței fizice

– Cum se prezintă viața sexuală a celor singuri și a cuplurilor? Și ce îi împiedică să facă sex? –

Cuplurile își apreciază viața erotică de la satisfăcătoare la bună

– 16% se declară mulțumiți

– 49% mai degrabă mulțumiți

– 25% mai puțin mulțumiți

– 10% deloc mulțumiți

Principalele motive pentru care cu­plu­rile nu fac sex:

– Oboseala – 72%

– Munca – 50%

– Lipsa timpului – 50%

– Copiii – 31%

– Durerile – 13%

– Lipsa legăturii emoționale – 12%

– Limitarea fizică – 10%

– Preferarea abstinenței – 8%

– Motive a căror natură e neclară – 7%

Consumul de pornografie la nivel mon­dial:

Top 10

1. SUA

2. Marea Britanie

3. India

4. Japonia

5. Canada

6. Franța

7. Germania

8. Italia

9. Australia

10. Filipine.