– Președintele Klaus Iohannis a publicat luni decretul privind instituirea stării de urgență pentru prevenirea răspândirii COVID-19. Cum apreciați măsurile luate până acum de autoritățile române și prestația lor în lupta pentru combaterea noului coronavirus? La ce să ne așteptăm în următoarele săptămâni, în contextul stării de urgență, și ce are de făcut societatea în aceste momente?
– Din păcate, clasa politică a perceput destul de târziu gravitatea epidemiei de coronavirus, fiind preocupată cu obsesiile lui Ludovic Orban și ale lui Klaus Iohannis. Starea de urgență trebuia decretată mai demult, la fel și măsurile de izolare/auto-izolare și ceea ce în Occident se numește „distanțare socială”, adică reducerea contactelor dintre oameni. S-ar fi putut atunci achiziționa mai rapid testele de diagnosticare și materialele medicale de mare necesitate. În timp ce liberalii ezitau să investească guvernul Câțu, numai pentru că Ludovic Orban nu voia să se creeze un pol de putere alternativ în PNL, medicii reclamau public lipsa măștilor, biocidelor, mănușilor etc. Noroc că ministrul sănătății și echipa sa au înțeles ce trebuie să facă și au început să ia măsurile necesare, în limitele sistemului sanitar din România. Din cauza acestor limite, vom avea probabil probleme în asigurarea personalului medical necesar pentru testarea unui număr cât mai mare de persoane, în condițiile în care testarea pe scară largă a fost dovedită pe plan internațional a fi unul din cele mai eficiente mijloace în lupta cu COVID-19. Ca să nu mai vorbim de limitele politico-instituționale ale sistemului, evidențiate de reacția neprofesională a unor directori ai Direcțiilor județene de sănătate publică, numiți pe criterii politice de PSD, directori care au fost ulterior demiși. Pe de altă parte, se știe că serviciile medicale în zonele rurale sunt rudimentare, ceea ce înseamnă că acolo testarea va fi anevoioasă, atunci când va fi, iar focarele de infecție riscă să se înmulțească. Această epidemie va supune de altfel guvernul Orban la un test important și greu. Esențial va fi curajul de a impune rapid – nu gradual – măsuri drastice, singurele cu eficiență dovedită până în prezent. Nu avem până acum semnale că Ludovic Orban a înțeles acest lucru. În sfârșit, în ceea ce ne privește pe fiecare, avem datoria să respectăm toate măsurile de prevenție, indiferent cât ar fi de incomode și deranjante, pentru că orice act de indisciplină poate fi fatal. Este până la urmă un test de maturitate pentru întreaga societate.
– Coronavirusul pare profitabil pentru unii politicieni. După ce premierul desemnat, Florin Câțu, și-a depus mandatul chiar înaintea votului de investitură, Ludovic Orban a devenit rapid premier cu puteri depline, cu largul concurs al PSD. Cum să interpretăm această bunăvoință? Ca pe un vot în context de criză sau ca pe o înțelegere cu bătaie mai lungă? Și de ce a insistat Ludovic Orban să-și asume acest mandat într-un moment atât de delicat?
– Criza a oferit PSD un bun pretext pentru a justifica susținerea unui guvern pe care l-a dat jos prin moțiune de cenzură. În plus, PSD nu are nici un interes să guverneze într-o perioadă atât de dificilă, când orice eroare de gestionare a epidemiei riscă să fie fatală din punct de vedere politic. Din opoziție, în schimb, poți critica la fiecare pas un guvern confruntat cu dificultăți fără precedent și cu un sistem sanitar distrus de antecesori. Totodată, este evident că există o înțelegere politică între PSD și PNL în privința împărțirii puterii, căci PNL este dispus, după cum reiese din deciziile sale, să cedeze PSD puterea în teritoriu, în speranța că va reuși să domine Parlamentul, după alegerile legislative. Așa se explică de pildă de ce PNL a refuzat să modifice modul de alegere a președinților de CJ, lăsând în vigoare alegerea lor prin vot direct, într-un singur tur, adică așa cum doresc baronii PSD. Ceea ce nu pare să știe Ludovic Orban, care s-a războit (exclusiv) retoric cu PSD este că nimeni nu a câștigat niciodată dintr-o înțelegere cu PSD. Judecând după profilul public al celor doi lideri, Ludovic Orban și Marcel Ciolacu, suspectez că amândoi intenționează să-și înșele partenerul „de afaceri” de îndată ce va putea. În sfârșit, ca să răspund la întrebarea legitimă privind insistența feroce cu care Ludovic Orban a dorit să preia mandatul de premier într-o perioadă atât de complicată, cred că toate manevrele sale trebuie interpretate în cheia luptei pentru putere, prioritatea zero pentru domnul Orban fiind de a nu pierde puterea efectivă, în cazul în care nu ar fi fost el premier și deci nu ar fi controlat guvernul și resursele publice, adică posibilitățile de a-și satisface clientela. Nu cred că l-a motivat dorința de a răpune COVID-19, a cărui gravitate nu o înțelege, judecând după răspunsurile vagi la întrebările legate de acest fenomen. Ca să învingi un inamic nemilos precum COVID-19 trebuie să depășești limitele politicianismului endemic, ceea ce politicienii noștri, în frunte cu premierul Orban, nu par a reuși.
