Vârstele Berbecului

Nașterea

Niciunul dintre cele 12 semne zodiacale nu este mai dornic de aventură și de nou precum Berbecul. Probabil de aceea este și primul dintre semne, cel care conduce întreaga horă. A fost comparat cu o locomotivă care este atentă mereu asupra următoarei destinații, mereu în mișcare și, sincer, prea puțin interesat de faptul că le zdron­cănește sau nu, în mers, pe celelalte 11 zodii. Din moment ce el este cel care pune lucrurile în miș­care, de ce s-ar plânge? Iată de ce o femeie care se pregătește să aducă pe lume un Berbec se trezește că în loc să piardă din energie, să devină mai prudentă, mai liniștită, poate decide brusc să facă o excursie în Peru, să se dea cu rolele prin parc sau să vadă cum este să zboare cu delta­pla­nul. Trebuie să recunoaștem că nu este un comportament pe care-l asociem în mod obișnuit cu o viitoare mămică.

Un câștig al viitoarei mame de Berbec îl constituie voința și curajul de care dă dovadă în această perioadă. Dacă înainte de sarcină era timidă și conciliantă, pe parcursul ei nu se va sfii să pună la punct persoanele pe care înainte n-ar fi îndrăznit sub nicio formă să le înfrunte.

Când copilul începe să miște, apăi se mișcă! Micuța locomotivă se antrenează în vederea ajungerii la prima destinație esențială: sosirea în gara numită lume. Poate fi chiar amuzant de urmărit cum vălurește burtica mamei, după patru luni și jumătate, sub influența acestei energii trepidante. Sunt frecvente arsurile stomacale, provocate de părul fătului, care începe să crească repede și des. Mămica nu trebuie să se îngrijoreze, ci să aibă grijă să evite alimentația acidă.

De regulă, fetele se grăbesc mai degrabă să se nască. Se spune că băieții sunt mai leneși, când vine vorba să treacă pragul acestei lumi. Nu și dacă sunt Berbeci! Atunci se năpustesc berbe­cește, cu capul înainte, dornici să se lanseze în aceas­tă aventură unică numită viață, iar primul sunet nu este un scâncet, ci mai degrabă seamănă cu un strigăt de luptă. Travaliul poate debuta brusc, cu dureri considerabile, dar nu pe durată lun­gă. În ciuda faptului că nașterea poate fi în­soțită de sângerări destul de abundente, lăuza își revine în timp record, fără a trece printr-o perioa­dă de dezenergizare. Depresia post-partum apare mai rar la mămicile de Berbec.

Sugarul

Energia și vitalitatea micuțului Berbec se pot dovedi o adevărată piatră de încercare pentru cei care-l cresc. În primul rând, când vrea ceva, trom­petează. E imposibil de trecut cu vederea că el și-a pus în cap să obțină ceva: să fie schimbat, bibe­ronul etc. Și nu se va opri din concert decât când adulții vor înțelege ce le cere el atât de clar și cu forță. Unii părinți se pot speria când îl văd pe micuț congestionându-se, dacă e, de exemplu, în­de­părtat de la sân. Nu e cazul. Ber­be­cul guvernează capul, iar circu­lația sanguină în zona capului este mai intensă în cazul Berbecilor decât la alte zodii.

Spre deosebire de alți bebeluși, Berbecii nu consideră că a sta în brațele cuiva este o mare plăcere. În primul rând, că a fi ținuți în brațe le limitează libertatea de mișcare. Iar ei au nevoie să se miște constant și viguros, atât cât le permite corpul lor micuț. De aceea, persoanele care îl țin în brațe cu tandrețe pe prunc se pot trezi cu un pumnișor în față, care e dat cu atâta forță, încât li se poate învineți locul. Ceea ce ne dovedește o altă însușire a acestui pui de om: forța. O forță concentrată, de care el însuși însă nu-și dă seama neam. De unde și vânătaia. Unde e atâta energie, nu e nevoie de mult somn. Pentru a nu avea parte de nopți exte­nuante, părinții ar face bine să plimbe cu religio­zitate copilul seara, chiar dacă este mai răcoare sau bate vântul, căci pruncul lor este o ființă re­zistentă, care nu răcește cu una cu două. O altă șme­cherie este gimnastica pentru bebeluși, înso­țită de masaj. În felul acesta copilul face mișcare și își descarcă excesul de energie. El se simte mai bine și doarme mai mult, iar părinții au și ei o șansă la un somn normal. Toată lumea are de câș­tigat. Majoritatea Berbecilor mănâncă lacom și înghit aer, drept pentru care mamele ar trebui să aibă răbdare și să-i maseze pe spate ca să râgâie. Cu tot acest apetit sănătos, micuțul Berbec crește mai mult în lungime decât în greutate, deci dacă nu se îngrașă conform graficului din min­tea doctorilor, n-ar trebui să constituie un motiv de îngrijorare.

Preșcolarul

De îndată ce dinamica lo­co­motivă numită Berbec în­cepe să funcționeze pe două picioare, debutează pentru el fas­cinanta epocă a desco­pe­ririlor. Nimic nu poate să îl exaspereze mai mult decât să fie stânjenit în acest proces. Dacă cineva îi stă în drum, ghi­nion. Cine a mai pomenit ca o locomotivă să se dea politicos deoparte de pe șine? A i se spune „nu ai voie acolo” poate provoca niște sunete care-ți fac urechile să țiuie minute întregi, după ce au fost emise. E mult mai productiv să i se explice. Chiar dacă nu înțelege el exact care sunt consecințele de a scoate sau băga diverse aparate în priză, dacă i se vorbește cu calm, se poate arăta neașteptat de rezonabil. Cuvântul „nu”, în schimb, îi poate trezi reacții similare cu cea pe care culoarea roșie le trezește Taurului, deși este altă zodie.

La grădiniță, el este cel care ia inițiativa – la jocuri sau la șotii. De fapt, nici măcar nu se oste­nește să ia inițiativa. Îi vine pur și simplu ideea să se joace de-a bucătarul șef, făcând mâncare din plastilină și montând-o în farfurii – iar ceilalți se iau după el. De multe ori, nici măcar nu cere voie, ci pune de îndată în practică decizia. Vede el pe urmă care sunt consecințele și cum se descurcă cu ele. Însă pentru că e clar că face lucrurile de capul lui, dar fără să intenționeze să supere pe cineva, scapă, de obicei, cu o admonestare. De cele mai multe ori, nici nu este pus să curețe farfuriile de plastilină, ci o va face, oftând, educatoarea sau personalul de serviciu al grădiniței. E greu să reziști la mutrișoara spășită a micuțului Berbec, care n-a vrut să supere pe nimeni cu ideea lui. Și mai are o trăsătură de caracter, care se bucură de multă apreciere: nu încearcă să o dea cotită. Re­cunoaște ce a făcut, de regretat, nu prea regretă ale­gerea făcută, ci doar că le-a provocat ne­ajun­suri celorlalți.

În anii de școală

Berbecul, ca și locomotiva, simte că trebuie să aibă ceva distinct față de cele 11 vagoane pe care le trage în urma lui. În consecință, se va strădui ca obiectele școlare să fie personalizate. Își va scrie inițialele pe caiete, va căuta un stilou pe care să-și aplice fotografia, va căuta un ghiozdan inscripționat cu însemne unice… Dar nevoia lui de-a ieși în evidență nu descrie o lipsă de gene­rozitate. Dimpotrivă, detestă meschinăria. În ciu­da faptului că nimeni din clasă nu are un stilou ca al lui, îl împrumută fără ezitare colegului care și-a uitat penarul acasă și se mulțumește să scrie în ziua respectivă cu un pix oarecare. Chiar cu un pic de mândrie că a făcut un gest frumos. Dar dacă respectivul coleg nu știe să-și manifeste re­cu­noștința față de nobilul gest al școlarului Ber­bec, a doua oară nu va mai avea acces la stiloul cel spectaculos. Sigur, Berbecul nu este ranchiu­nos și-i va sări în ajutor și de astă dată, doar că îi va întinde un pix.

Este un elev mai degrabă competitiv decât studios. Când îl interesează o materie, se aruncă cu pasiune în studiu, dar după o vreme entu­zias­mul îi piere. De aceea e bine să fie ambiționat, din când în când. Spre deosebire de alți copii, pe care critica îi demoralizează, pe Berbec îl determină să demonstreze contrariul.

În adolescență

Este posibil ca expresia „dragoste la prima vedere” să fi fost inventată de un adolescent născut sub impetuosul semn al Berbecului. Dar, cu excepția primei iubiri, pe care Berbecul tipic o poartă în suflet toată viața și care nu poate fi ștearsă din memorie de nici una dintre cele ulterioare, pasiunile sale se re­zumă, de regulă, la ceea ce de altfel numim „pasiune adolescentină”. Ber­becul le trăiește cu sinceritate și intensitate pe toate, doar că, vorba aceea, „cine e cea mai frumoasă femeie? Răspuns: următoarea!”. Glu­ma conține un ci­nism care nu descrie deloc firea pu­ternic emoțională a Berbecului. Asemeni oricărui alt semn de foc, și lui îi place să facă cuceriri, să fie în centrul atenției, dar nu într-atât încât să recurgă la prefăcătorii, pentru a reuși. De altfel, nici nu are nevoie. Este atât de convingător, toc­mai pentru că este autentic și inocent în felul în care se apropie de persoana admirată.

Adolescența este perioada de viață în care ne punem la încercare capacitatea de a-i influența pe alții, de-a atrage atenția, de-a pune lucruri în mișcare. Pentru Berbec, aceste nevoi sunt impe­rioase. Riscul este de-a da tonul unor acțiuni prea diverse și să nu ajungă să culeagă roadele. Pentru a învăța să fie consecvent în urmărirea obiec­tivelor, mai târziu, în viață, îi e de mare folos să practice un sport de performanță, unde fiecare competiție reprezintă o nouă încercare a forțelor. În felul acesta, nu mai intervine plictisul. Sau studiul unui instrument, căci și acesta necesită autodisciplină, iar concertele vin ca niște răsplăți pentru care, în opinia adolescentului, merită să-ți dai osteneala. Mai mult ca oricând, în acest seg­ment de vârstă, avem nevoie de grup și de vali­dare, prin cei de o seamă cu noi. Mai puțin ado­les­centul Berbec, care-și încearcă adesea puterile de lider, contestând autoritatea părinților, a pro­fesorilor, și adunând un număr de tineri în jurul său, care sunt încântați să-l urmeze pe acest personaj curajos, care se ridică împotriva „sis­temului”. Cu această din urmă tipologie e mai greu de lucrat, dar e important ca energia lor de lider să primească o direcție constructivă. În cazul acesta, rebelul adolescentin poate evolua, deve­nind o adevărată personalitate de conducător.

Tânărul adult

Mânat de energie și de nevoie de acțiune, ju­nele Berbec consideră orice birou și sistem de lucru, între 9.00 și 17.00, un fel de prizonierat. El este pionierul prin excelență. Trebuie să se deplaseze, să vadă cu ochii lui, să pună lucrurile în mișcare. Deci nu se simte confortabil într-un serviciu oarecare, nici măcar dacă statul cu orele în fața calculatorului la birou este răsplătit cu un salariu consistent. Nu puțini Berbeci au fugit din situații confortabile, riscându-și pielea (pardon, blana), într-o întreprindere pe care 90% dintre oameni ar fi considerat-o incertă. Și au reușit. Poate nu chiar 90%, dar mai bine de jumătate. Pe Berbec nu-l intimidează necunoscutul. Dimpo­trivă, îi furnizează adrenalina necesară pentru a se motiva. Un alt motiv pentru care el nu se potri­vește într-un cadrul de muncă clasic este maniera în care el ia decizii. Într-o ședință executivă, în care se expun tot felul de puncte de vedere și se su­cesc pe toate părțile pentru a se ajunge la o concluzie care să conducă la o decizie, el nu vede decât trei ore pierdute. La Berbec, decizia apare instantaneu. Și poate asta ne explică și mai bine de ce îl irită, îl obosește și îl demoralizează un astfel de sistem. El se simte în largul lui pe un câmp de luptă. Acela este un loc al unor con­fruntări directe, fără menajamente, unde nimeni nu face o pauză de cafea, să se scarpine în vârful capului, în căutarea unor soluții care să-l împace și pe șeful direct, și pe șeful cel mare. Sigur că da, o structură de lider, ca cea a Berbecului, dorește să se impună. Dar nu cățărându-se în ritm de melc pe o scară corporatistă, ci punându-și direct puterile la încercare. Unul dintre motive este și mândria. E interesant că Berbecul nu este înclinat către vanitate, dar este mândru, în sensul unei demnități care-l face să-și asume atât succese, cât și eșecuri. Și un punct forte în devenirea sa în lume este motto-ul: „Să nu datorezi nimic, ni­mănui”. Berbecul tipic nu are probleme să admită că a dat-o în bară, într-o anumită întreprindere, dar nici nu suportă ca alții să-și aroge merite pe seama muncii și inteligenței sale.

În floarea vârstei

După ce a adunat o sumedenie de experiențe de toate culorile, din numeroasele aventuri în care s-a lansat pe parcursul tinereții, Berbecul ajuns la maturitate atinge, de cele mai multe ori, un echilibru neobișnuit. Entuziasmul și vitalitatea nu-l părăsesc niciodată. Câștigul dat de vârstă și de peripeții constă în faptul că eroul, aven­turierul din tinerețe, și-a format o repre­zen­tare realistă trăită, despre riscurile care merită să fie asumate și cele care ar trebui evitate. A devenit mai pru­dent în mișcări, dar nu va fi nicio­dată o per­soană precaută. Chiar dacă ex­pe­riența l-a dus la suc­ces, el a învățat o lecție esen­țială: doar rămânând în contact cu realitatea și toate pro­vocările pe care ea le reprezintă poți să eviți să cazi în rutină, să faci exerciții mentale lipsite de o bază concretă, deci, pe scurt, să trăiești pe altă lume.

În consecință, Berbecul matur are tot ce-i trebuie pentru a-i îndruma pe cei dis­puși să-și asume riscuri. Nu se va măr­gini la rolul de simplu sfătuitor. Pornind de la experiența trăită și sedimentată, va ști să aleagă inspirat proiectele, de multe ori de am­ploa­re, pe care să le demareze. Tot experiența dobân­dită îi este de folos pentru a selecta dintre nume­roasele domenii care i-au suscitat interesul, pe cele pentru care s-a lămurit că are cele mai multe aptitudini. Se întâmplă, adesea, ca un Berbec care a devenit muzician, să se lanseze și ca producător, dar să îl tenteze la un moment dat, să facă și afaceri cu instrumente muzicale. În acest caz, experiența de fond se potrivește pentru toate dezvoltările ulte­rioa­re. Dar dacă un Berbec care a deschis un resta­urant își încearcă norocul și în afaceri de cons­trucție și în comerțul cu medi­camente, nu are cum să reușească în toate aceste direcții. Dar tocmai eșecul în, să zicem, cons­trucții, îl poate ajuta să se replieze și să inventeze niște rețete sănătoase, pe care să le vândă cu succes în restaurantul său devenit raw-vegan. După valurile primei tinereți, Berbecii se despart în două categorii. Cei care au reușit să își găsească un partener pe măsură (de preferință o persoană caldă, echilibrată, dar cu o personalitate capabilă să facă față excesului lor ocazional de tempe­ra­ment) și cei care tânjesc după idealul de neatins, femeia sau bărbatul perfect, și se lasă duși de la o poveste de iubire la alta, într-o căutare veșnică.

La vârsta senectuții

Așa ceva nu există pentru Berbec. La orice vârstă, în el strălucește o flacără de vitalitate, pe care o vedem doar la copiii mici. Este o atitudine pozitivă în fața marii aventuri numite viață, un dor de explorare și descoperire, care, în cazul Ber­be­cului, nu se stinge nici la 100 de ani. Bunicul Ber­bec nu se mărginește să le povestească nepo­ților cum a înscris el golul salvator în minutul 90 al meciului care a propulsat echipa în liga urmă­toare, ci iese cu ei în curte și reconstituie împre­ună istorica aventură – meciul. Cu toate că Berbe­cul devine un senior autoritar (nimeni nu poate să-i ignore dispozițiile), nu se transformă într-o persoană lipsită de flexibilitate. Poate fi înduio­șător felul în care îi mustră pe cei care au greșit, stă pe gânduri, după care spune: „Și acum să vă povestesc cum am făcut-o eu și mai lată”. Acest „și mai lată”, „și mai bună”, „și mai de râs” este o caracteristică a Berbecului. El nu face niște lucruri pur și simplu. Le face „și mai”. De aceea, ajuns la o vârstă venerabilă, va fi „și mai” decât alți seniori. Personalitatea va fi la fel de vibrantă ca în tinerețe, dar cizelată de valurile vieții. Vitalitatea se va manifesta cu mai puțină forță, dar va dăinui sub o formă sau alta. Agerimea minții se va reflecta în privire și în replici. Un mare rol în această personalitate de po­ves­te, cum poate deveni un Ber­bec ajuns la vârsta a treia, îl joa­că nevoia sa per­manentă de nou și de mișcare. Vârsta senectuții nu-l va transfor­ma pe Berbec într-o semilegumă plantată în fața televizorului, moțăind din când în când, cu ochelarii alunecați pe vârful nasului, ci mai degrabă într-un grădinar inventiv, care plan­tează tot felul de soiuri noi de plante exo­tice, să vadă dacă se aclima­tizează și la noi. Și care, la un moment dat, o pornește grăbit să o aducă pe nepoată de la lec­ția de balet, să o livreze părinților, iar după aceea se duce să se întâl­neas­că cu prietenii la o partidă de biliard, foarte motivat să câștige. Căci despre asta este vorba.