Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Adevărul despre antibiotice

• De antibiotice ne legăm speranța unei vindecări rapide, dar cu cât sunt mai des prescrise, cu atât mai puțin ajung să-și facă efectul. Când avem cu adevărat nevoie de acești ucigași de bacterii și când e folo­sirea lor complet lipsită de sens? •

Foto: Shutterstock – 3

Să începem cu vestea bună: antibioticele sunt în prezent prescrise din ce în ce mai rar. Din 2010 și până în 2018, cifrele au scăzut cu circa 21 de procente. Și totuși, potrivit estimărilor făcute de casele de asigurări medicale din Germania, fiecare a treia prescripție continuă să fie de prisos. Pentru că aceste medicamente nu acționează decât împotriva bacteriilor. Totuși, există și boli în cazul cărora administrarea antibio­ticelor este importantă și indispensabilă. Printre acestea se numără scarlatina, meningita, infecțiile renale sau pneumonia.

Cine ia, în schimb, antibiotic fără ca acest lucru să fie necesar nu doar că va contribui la dezvolta­rea rezistenței organismului față de aceste medica­men­te, ci se și expune unor riscuri. Deosebit de des apar sensibilitatea crescută la lumină, tulburări di­ges­tive sau reacții alergice, precum erupțiile cuta­nate. Posibile sunt și dificultățile de respirație, retenția de apă în țesuturi și scăderea tensiunii arte­riale.

Încă și mai periculoase decât efectele secun­dare acute sunt urmările pe termen lung. Antibio­ticele nu fac diferența între bacteriile rele și cele bune. Intestinul nostru și sensibilul său ecosistem com­pus din bacterii folositoare au nevoie de săp­tămâni sau chiar luni întregi pentru a se regenera după o terapie cu antibiotice. O situație deosebit de dramatică se înregistrează în cazul copiilor. „La ora actuală se discută dacă bolile cronice, precum astmul, alergiile, dar și înclinația către obezitate nu sunt legate de administrarea antibioticelor în copilăria timpurie.

Între timp, există și un test rapid, care ne ajută să estimăm dacă avem de-a face cu acțiunea viruși­lor sau a bacteriilor. Dintr-o picătură de sânge se stabilește parametrul inflamator CRP (proteina C reactivă), care nu se formează decât în cazul infec­țiilor bacteriene. Dacă testul iese negativ, acesta reprezintă însă un indiciu clar că administarea de antibiotice ar fi lipsită de sens.

O altă măsură pentru diminuarea administrării de antibiotice este așa-numita „prescripție întâr­ziată”: doctorul îi prescrie pacientului o rețetă pentru un antibiotic corespunzător – dar cu reco­man­darea ca el să nu ia medicamentul decât dacă simptomele devin acute. Astfel avem cu toții pu­te­rea de a contribui la o ad­mi­nis­trare rezonabilă a antibio­ticelor. E, așadar, vremea să re­vizuim situațiile în care e cu ade­­vărat necesar să apelăm la ase­me­nea remedii.

Tusea, guturaiul, răgușeala

Nu sunt simptome care ne­ce­sită administrarea de antibio­tic. În cele mai multe cazuri, infecția poate fi depășită ușor prin odihnă la pat, medicamente pe bază de plante, sau un ames­tec de uleiuri de eucalipt, por­tocală dulce, mirt și lămâie, la care se adaugă spălăturile na­zale, solu­țiile pentru gargară și compre­sele aplicate în zona gâtului.

Antibioticele trebuie administrate când se ajunge la o suprainfectare bacteriană, adică atunci când la infecția virală se adaugă și una provocată de bacterii. Tipice în asemenea cazuri sunt o înrău­tățire a simptomelor și febra mare. Ce mai trebuie notat este că aspectul colorat al secrețiilor nu reprezintă un indicator de încredere al exis­tenței bacteriilor. Nu vă panicați nici la apariția secre­țiilor nazale sau a sputei cu tentă verzuie. În schimb, dacă acestea prezintă urme de sânge, tre­buie să ne prezentăm imediat la medic.

Cistitele

Nu reprezintă nici ele, în principiu, o situație care impune folosirea antibioticelor. Dacă pacienții sunt în rest sănătoși și infecția se limitează în­tr-ade­văr la zona vezicii, ea se vindecă de obicei de la sine. Studiile au demonstrat că la două treimi dintre femei e suficientă admi­nistrarea unui antiin­flamator și că doar o treime au nevoie de antibiotic. La primele semne ale cistitei, este indicat să bem multe lichide, mai ales ceaiuri, precum cel de stru­gurii-ursului, pentru a elimina agenții pato­geni. Cistititele pot fi tratate cu succes în faza incipientă și cu ajutorul unui anumit tip de za­haruri, numit D-Manoza (de exemplu „Femalac”). De ajutor e, în general, și căldura aplicată pe zona vezicii.

Antibioticele trebuie folo­site atunci când simpto­mele continuă neschimbate timp de mai multe zile, sau devin acute, ajungându-se la sânge în urină, dureri de tipul crampelor sau febră ridicată.

Amigdalitele

Pot fi la rândul lor tratate într-o primă fază și fără antibiotice. Dacă manifestările sunt ușoare și nu apare febra mare, simptomele se poate ameliora cu ajutorul compreselor aplicate în zona gâtului, a gargarelor cu salvie și bând lichide calde, precum ceaiul de lămâie.

Antibioticele trebuie fo­losite atunci când se de­clan­șează infecția strepto­co­cică și dacă aceasta de­vine pu­ru­lentă. Un exudat farin­gi­an poate clarifica si­tuația.

Mușcătură de căpușă

Nu trebuie să ne grăbim să luăm preventiv anti­bio­tic de frica boreliozei. Din­tre toate persoanele care sunt mușcate de o căpușă se infectează doar circa 1,5 până la 6% și numai 3% până la 1,4% dintre acestea dezvoltă simptome ale bo­reliozei.

Mai întâi trebuie să ne observăm pielea. Dacă în decurs de 3 până la 30 de zile apare o roșeață în formă de inel în jurul mușcăturii, acesta este un semn al unei posibile infectări. Alte indicii sunt durerile de la nivelul membrelor, senzația de boa­lă, inflamarea ganglionilor limfatici, febra, dure­rile de cap și greața. Dacă apar aceste simptome, mergeți imediat la medic.

Antibioticele trebuie folosite atunci când me­di­cul presupune sau demonstrea­ză, în urma exa­minării pielii și a analizelor de sânge, că pacientul a făcut, în­tr-adevăr, borelioză.

Otitele medii

Sunt, în cele mai multe ca­zuri, declanșate de viruși, atunci când se manifestă pe o singură parte. Infecția este adeseori de­pă­șită cu ajutorul căldurii, al com­preselor și odihnei.

Antibioticele trebuie folosite în cazul otitelor provocate de bacterii. Acestea sunt în general purulente și se manifestă la am­be­le urechi.

Administrarea de antibiotice

• Dacă e cu adevărat necesară, atunci să o facem corect •

Interesați-vă

Dacă doctorul dvs. vă prescrie un antibiotic, puneți întrebări legate de motiv, posibilele efecte secundare, modul de administrare, dacă interfe­rează sau nu cu alte medicamente.

Țineți-vă de tratament

Nu renunțați la antibiotic după bunul plac doar pentru că vă simțiți mai bine. În plus, nu adunați niciodată resturi de medicamente în farmacia din casă, pentru a le folosi la următoarea infecție.

Continuați să vă îngrijiți și după încheierea tratamentului

Echilibrul florei intestinale poate fi restabilit mai rapid cu iaurt, alimente fermentate (varză murată, chefir sau lapte bătut) și fibre, precum inu­lina și oligofructoza (care se găsesc în banane, păstârnac sau anghinare).

Cu multe bacterii, organismul se descurcă și singur.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian