Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Cânepa ca medicament

Foto: Shutterstock – 4

• Ce este canabisul, la ce ajută el și cum se utilizează •

Canabisul continuă să fie, și în prezent, un subiect de controversă printre medici: unii îl repudiază ca pe un drog care ame­nință să creeze dependență, în vreme ce alții îl sa­lută ca pe un remediu salvator. Americanul Carl Sagan, un reputat astronom și astrofizician, a tran­șat dilema cu ironie, din două propoziții scurte, ca două mișcări rapide de floretă, spunând: „Nu e un drog. E doar o frunză.” Istoria mi­lenară a cânepei medicinale con­semnează ast­fel de atitudini con­tradictorii, dar în ultimul timp s-a conturat tot mai preg­nant tendința de a recunoaște in­flu­ența benefică a acestei plante asu­pra unor patologii dintre cele mai diverse. Și la noi în țară se limpezesc lucrurile. În­ce­pând din 2019, medi­cilor li se permite să prescrie prepa­rate cu extracte de canabis, care con­țin principiul activ CBD.

Cum acționează cânepa medicinală

În sistemul nostru nervos, dar și în țesuturile con­junctive, glande și organe se găsesc receptorii canabinoizi, de care se leagă substanțele bioactive prezente în cânepă, așa-numitele canabinoide, ur­mând ca apoi să-și desfășoare acțiunea asupra dife­ritelor procese din organism. Până acum au fost iden­tificați peste 100 de asemenea compuși chimici vegetali, dintre care unii sunt întrebuințați deja cu succes în diverse domenii ale medicinei. Cei mai im­portanți sunt tetrahidrocanabinolul (THC), cunoscut pentru efectul său euforizant, și canabi­diolul (CBD).

Există felurite modalități de utilizare a cana­binoidelor. Medicamentele au acțiune sistemică și se administrează preponderent pe cale orală, sub formă de picături, spray-uri pentru cavitatea bu­cală, capsule sau inhalații. Canabidiolul este dis­ponibil atât ca preparat farmaceutic, cât și ca supli­ment nutrițional. Cu excepția CBD, toate celelalte me­dicamente pe bază de canabis intră sub inci­den­ța prevederilor legale, referitoare la anestezice.

La ce ajută canabinoidele

Deși practica medicală confirmă eficiența lor în combaterea unei game extinse de patologii, nu­mărul medicamentelor omologate este deocamdată redus, din cauză că nu s-au realizat încă suficiente studii clinice. Actualmente, se testează posibilitatea ca THC să inverseze procesele de îmbătrânire la nivelul creierului. Unii neurologi au introdus cana­bisul și în protocolul de tratament al persoanelor care suferă de sindromul Tourette: „În primul rând ne interesează să eliminăm sau cel puțin să ate­nuăm ticurile, care compromit grav calitatea vieții pacienților. Însă ne preocupă și tratarea diferitelor probleme asociate, cum sunt ADHD (sindromul deficitului de atenție și al hiperactivității), obse­siile, stările depresive, anxietatea și tulburările de somn.” Experiențele pozitive îi încurajează pe me­dici să recomande canabinoidele și pentru nu­me­roase alte boli, de exemplu nevralgiile cronice și afecțiunile inflamatorii (ca boala Crohn), colita ulcerativă, neurodermita și anumite forme de ac­nee. De asemenea, există indicii care susțin opinia că CBD poate duce la obținerea unor rezultate notabile în tratarea stresului post-traumatic, a tul­burărilor anxioase, a insomniei, precum și a celor psihotice, de tip schizofren.

Avem motive să ne temem de un efect euforizant?

Nu s-a observat un asemenea efect la prepara­tele cu CBD pur, ci doar acolo unde el este combi­nat cu THC – și nu oricum, ci în concentrații destul de înalte, respectiv 20% – 25%. Însă, spre deose­bire de obiceiul consumatorilor de droguri recrea­țio­nale, de a fuma un joint în weekend sau o dată la câteva săptămâni, la utilizarea în scopuri medicale se începe cu doze reduse, care ulterior sunt majorate gradual, în func­­ție de gradul de toleranță și nevoile specifice ale pa­cien­tului.

Din păcate, nu e ușor de găsit un doctor care să pre­scrie remedii cu canabis, deoarece și în lumea medi­cală ele au atât adepți, cât și adversari. Atitudinea ezitantă a multora dintre ei se justifică prin diverse motive. Unii nu știu să dozeze exact preparatele, alții sunt sceptici în privința eficacității lor sau eventual se tem că pacienții ar putea să dezvolte o dependență. Toate aceste rețineri își au cu siguranță punctul de pornire într-un anumit context istoric. Canabisul a fost stigmatizat drept drog ilegal vre­me de mai multe decenii, iar aceasta a lăsat în urmă resentimente greu de depășit la medici, farmaciști și chiar la pacienți. Legea referitoare la utilizarea canabisului, adoptată în Germania, a marcat un mo­ment de cotitură. În Europa, Ger­mania și-a asu­mat rolul de deschizător de drumuri în ceea ce pri­vește configu­rarea și reglementarea juridică a unor astfel de terapii, iar numeroase state europene se orientează acum după modelul oferit de ea. În plus, Germania este și unica țară unde este prevăzută posibilitatea compensării tratamentelor cu canabis de către casele de asigurări.

Ne putem trata singuri?

Așa procedează majoritatea pacienților, deși ideal ar fi ca fiecare să urmeze terapia prescrisă de un medic, care să elaboreze protocolul de tratament și să supravegheze pas cu pas aplicarea lui. Totoda­tă, prezența medicului curant ar con­stitui și garan­ția că demersul tera­peu­tic are loc în condiții de per­fectă legalitate și că se utilizează un pre­pa­rat sigur. Noi vi-l recoman­dăm pe doctorul Costin Militaru, de la clini­ca bucureșteană „Eden Me­dical”, cu care s-a publicat un inter­viu în For­mula AS nr. 1396, din 23 decembrie 2019.

„În ultimul timp, acceptarea ca­nabisului ca opțiune terapeutică a câștigat teren în mod vizibil. Cifra pacienților tratați se află în continuă creștere și se dezvoltă o nouă indus­trie, care se extinde ca o consecință directă a lărgirii orizontului știin­ți­fic”, conchid specialiștii.

Scurt istoric

Un leac străvechi

Cânepa provine din flora spontană a Asiei Cen­trale și se presupune că a fost cultivată pentru pri­ma oară în China. Ea are o îndelungată tradiție ca plantă utilitară și medicinală. Cea dintâi atestare documentară datează din jurul anului 2900 î.Hr. și îi aparține împăratului chinez Fu Hsi, care elogiază proprietățile curative ale canabisului, menționând că în el se realizează un echilibru perfect al ener­giilor de semn contrar yin și yang. Două secole mai târziu, planta se regăsește în recomandările părin­telui legendar al medicinei tradiționale chineze, Shennong (în traducere: „Fermierul divin”). În In­dia, tratatul ayurvedic de medicină gene­rală și chirurgie Sushruta Samhita (vechime aproxim­ativă: sec. VI î.Hr.) propune cânepa ca remediu pentru febră, constipație, lipsa poftei de mâncare, artrită și depresie. Și culegerea de texte sacre per­sane Zend-Avesta o include printre cele 10.000 de plante de leac, a căror descriere se află cuprinsă în ea. În Egiptul antic, ca­nabisul era considerat sacru și beneficia de protecție din partea unei zeițe proprii, numită Seshat, care gu­verna de asemenea înțelepciunea și scrisul. Istoricul grec Herodot (sec. V î.Hr.) notează obiceiul sciților de a arunca semințe de cânepă peste pietre fierbinți: „În timp ce ard, ele scot un fum înecăcios, care par­că îi îmbată.” La Roma, în secolul I, Plinius cel Bă­trân remarcă în enciclopedia sa, „Istoria naturală”, efectele analgezice ale plantei, pe care și celebra vindecătoare medievală, călugărița germană Hilde­gard von Bingen (sec. XVI), o va utiliza pentru alinarea durerilor și stimularea digestiei. Marele botanist englez din secolul XVII, John Parkinson, recomandă cânepa ca remediu pentru icter, diaree, colici, tuse, dureri, arsuri, gută. Promovată intens de medicul irlandez William Brooke O’Shaugh­nessy, planta cunoaște în secolul XIX perioada sa de glo­rie: este recunoscută oficial ca medicament în Eu­ropa și America, fiind întrebuințată în special la tratarea durerilor cronice, articulațiilor infla­mate, spasmelor musculare, astmului și insomniei. Până și micile farmacii locale ofereau extracte și tincturi. Le-a folosit și Napoleon, pentru a spori rezistența soldaților în campaniile sale militare. Din prima jumătate a secolului XX, canabisul este pri­vit cu neîncredere, din cauza dozării dificile: medicii re­cla­mă faptul că efectele nu sunt întotdea­una pre­vizi­bile. Pe lângă aceasta, apar pe piață medicamente de sinteză cu indicații terapeutice similare, cum sunt aspirina și opiaceele.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian