– În plină pandemie, managementul unor spitale a sucombat, impunându-se soluția intervenției medicilor militari. Dincolo de urgența situației și de priceperea și seriozitatea personalului militar, contextul ridică niște întrebări. Chiar nu se mai găsesc manageri de spitale „civili” competenți? Cum s-a ajuns ca în România să nu se poată face performanță decât cu „milităria”?

– Recursul la managementul militar al spitalelor civile este o măsură dictată nu numai de urgența pandemiei, ci și de disperare. Demersul dă măsura deteriorării sistemului sanitar, prin compromiterea calității actului managerial și, în consecință, a actului medical. Rădăcina răului este politizarea endemică a tuturor instituțiilor și serviciilor publice din ultimele trei decenii. Atâta vreme cât în județe, managerii spitalelor sunt numiți de Consiliul Județean, deci, practic, de baronul local, ascensiunea politrucilor este inevitabilă și marginalizarea profesioniștilor garantată. Dacă ne gândim la recentul caz al pacientei arse pe masa de operație la Spitalul de urgență Floreasca (feudă PSD), ne dăm seama ce înseamnă dominația politică pentru sănătatea și viața fiecăruia dintre noi. Iar dacă ne referim la spitalul din Suceava, primul „militarizat”, nu trebuie să uităm că directorul său, suspendat din funcție mult prea târziu, este un membru marcant al PNL, propus chiar pentru funcția de ministru al sănătății și lăudat de președintele Klaus Iohannis, care a și decorat acel spital, condus – după cum s-a putut constata – ulterior, în mod absolut dezastruos. Retragerea ulterioară a acelei decorații este total irelevantă și chiar rizibilă. Totodată, politizarea este strâns legată de corupția care domnește în sectorul public și pe care nu știm dacă guvernul Orban și noua garnitură de procurori-șefi o vor diminua. Știm însă că în Capitală, manageri numiți de Gabriela Firea au ajuns în instanță pentru corupție, iar fostul ministru al sănătății, Sorina Pintea, este cercetată penal pentru luare de mită. Laura Codruța Kövesi, fosta șefă a DNA, avertiza că în sistemul sanitar s-a luat mită, chiar de un milion de euro. Este limpede că politizarea lui a generat un sistem corupt și total nefuncțional, care i-a scos din joc pe potențialii manageri competenți, neafiliați politic. În consecință, majoritatea românilor sunt la mâna politrucilor, care au clacat la testul pandemiei. Iar dacă Ludovic Orban și Klaus Iohannis nu au înțeles acest lucru, atunci este vai și amar de viața noastră, la propriu.
– În cel mai recent sondaj de opinie, realizat de IRES, armata este instituția creditată cu cel mai mare grad de încredere (84%). La celălalt pol al topului încrederii se află Guvernul, cu 26 %. Ce nu a făcut bine Guvernul Orban în această perioadă? Și ce ar trebui să facă pentru a-și spori legitimitatea, în condițiile în care criza cere în continuare măsuri nu neapărat populare?
– În primul rând, atât guvernul Orban II, cât și președintele Iohannis, au pornit prost, ocupându-se mai întâi de luptele pentru putere și mirajul anticipatelor, și abia apoi de iminența pandemiei. Starea de urgență a fost declarată prea târziu și nu a putut masca dezastrul din sistemul sanitar, care s-a dovedit total nepregătit. Orice guvern face periodic simulări de situații de urgență – epidemii, pandemii etc. – pentru a-și evalua gradul de pregătire pentru o eventuală criză. La noi s-a dovedit că mulți manageri de spitale și mulți medici habar nu aveau ce trebuie să facă, iar statul nu a fost în stare să asigure echipamentele de protecție necesare. Aceste două aspecte sunt direct imputabile guvernului Orban, care nu s-a preocupat din timp nici de instruirea personalului, nici de procurarea echipamentelor, nici de testarea populației, în ciuda recomandărilor OMS și a experienței pozitive a statelor care au efectuat testări pe scară largă. Iar în lipsa testelor, cifrele pe care le citează sunt irelevante. Apoi, nu putem să nu constatăm o anume lipsă de inteligență la nivelul executivului: cum să-i trimiți pe vârstnici la cumpărături în intervalul orar cel mai aglomerat, 11-13, când riscul contaminării este maxim? În alte țări, vârstnicilor li s-a asigurat exclusivitate în intervalul 7-8, adică la prima oră, tocmai pentru a-i proteja. Totodată, deși este o chestiune delicată, România trebuia să închidă granițele, iar românilor care se întorceau trebuia să li se impună o carantină strictă. Așa a procedat Australia, cu rezultate spectaculoase. Or, granițele nu sunt închise total nici acum, iar guvernul ia decizii aberante la presiuni externe, cum a fost cea de a permite plecarea în Germania a 2000 de oameni, în condiții improprii. Cum să nu se întrebe restul românilor de ce ei sunt urmăriți de polițiști și jandarmi când ies pe stradă, iar alții pleacă în străinătate? Nu știu cât înțelege domnul Orban din erorile pe care le-a comis, dar bine ar fi măcar acum să renunțe la discursul politicianist și la practicile clientelare și să-și pună în ordine administrația. Dacă poate.