Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

CE MAI FACE… ISTVAN TEGLAS – „M-a vizitat de câteva ori tristețea”

Convorbiri cu ușa închisă

– Istvan Teglas este unul dintre cei mai importanți actori ai generației tinere. Joacă foarte mult, atât în spațiul independent, cât și pe scena Teatrului Național din București –

– Istvan, cum îți petreci carantina?

„Trei surori”, regia Radu Afrim

– Fac aceleași lucruri pe care le face toată lumea. Încerc să mă trezesc devreme, ca să nu am senzația c-a trecut ziua fără să fi făcut nimic. Marea parte a timpului îl petrec în bucătărie: gătesc, mănânc, spăl vase nonstop. Pentru că am avut și-o cădere nervoasă din cauza asta, am mărit viteza de-a spăla vasele, și mi-am rărit mesele. Mănânc cel mult de două ori pe zi, nu neapărat mâncare caldă. În plus, evit să mă uit prea des în oglindă, pentru că îmi observ um­flăturile, ridurile, care pro­babil nu vor mai dispărea niciodată. Indiferent că stăm închiși în casă, viața înain­tează.

– Ce vei face în prima zi în care se vor relaxa măsurile?

– Nu mă gândesc înainte cu mult timp ce voi face. Îmi doresc ca autoritățile să aibă un plan foarte clar legat de cum se va produce acest lu­cru, și amenzile pe măsură. E greu să iei o hotărâre, când autoritățile își schimbă deciziile de la o zi la alta.

– Ce e bine și ce e rău în statul acasă?

În „Malmkrog”, regia Cristi Puiu

– E bine că pot citi cât vreau, în sfârșit. Ce e rău e că poți să ajungi total dezorientat de faptul că stai doar în casă. În momentul în care omul se simte îngrădit, i se accentuează anxietățile. Pe mine m-a vizitat de câteva ori tristețea, pe care-o cunosc din adolescență. Și o alunecare către depresie.Totuși, acum le-am examinat mai conștiincios și am observat o îmbunătățire față de anii trecuți.

– Se știe când veți reîncepe să jucați?

– În acest moment, nu e clar nimic în le­gătură cu asta. La un moment dat, se vorbea despre ideea de-a juca în lunile de vară, dar nu prea mai e plauzibilă. Soluții ar fi existat. Teatrul Național are un Amfiteatru în aer liber. Cu anumite restricții și o bună orga­nizare, se puteau face adaptări. După ultimele vești din partea autorităților, se pare că până în toamnă, adunările mai mari de o sută de per­soane vor fi in­terzise. Sunt total de acord cu ele.

– Înainte de izolarea impusă de pan­demie, în viața ta s-a petrecut un lucru important: ai jucat în filmul cel mai nou al lui Cristi Puiu. Cum a fost?

– Știam dinainte că va fi o ex­periență unică și m-am pregătit pentru ea. Filmările au durat două luni, de­parte de București, în satul Mălân­crav, lângă Si­ghișoara. Am de­pus un efort supraome­nesc să ajung acolo. Am stresat oa­meni și am plâns prin holurile teatrelor în care joc, ca să mă lase să plec, am amâ­nat spec­tacole, toate astea, în condi­țiile în care în afară de dia­logurile din film, nu exista un scenariu bine sta­bilit. Ma­joritatea situa­țiilor se inven­tau pe loc, deci, era aproape imposibil să lipsesc. Toți au fost de partea mea până la urmă, i-am convins și m-au ajutat. Am simțit acea ex­periență de parcă aș fi dat cel puțin cinci ani din viața mea. După o astfel de pregătire, n-avea cum să se întâmple totul altfel decât perfect. Dar a fost extrem de greu. Încă n-am apucat să văd filmul, dar nici nu con­tează cum e, după experiența trăită la filmări, îl voi primi ca pe un cadou. M-am depășit și m-am auto­depășit de nenu­mărate ori în timpul filmărilor. Oboseala fizică și psihică te împing până la limite. Devii insu­portabil și ajungi să judeci pe toată lumea. Ba chiar să urăști. Dar nu vreau să mă felicit acum, ci doar să-mi reamintesc că genul ăsta de expe­riențe rare sunt importante, pentru că mă defi­nesc ca om, ca artist.

– Ai mai ajuns pe acasă, în Secuime?

– Odată cu pandemia care-a venit peste noi, n-am apucat să ajung nici acasă.

– Crezi că lumea se va întoarce la viața dinainte de pandemie sau nu va mai fi ni­ciodată la fel?

– Lumea nu va mai fi la fel. Nu știu dacă pentru totdeauna, dar cel puțin pentru o vreme. Oricare ar fi viitorul, sper să fim suficient de inspirați pentru el.

Nu există comentarii

Răspunde și tu

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian