La 20 mai s-a stins din viață Aurel Sântimbrean. Fost geolog, fost inginer minier, fost țăran din comuna Sântimbru, județul Alba, de numele lui este legată Roșia Montană. Acolo, la exploatarea minieră de aur, a lucrat toată viața. În anii 70, a descoperit galeria romană, care poate fi vizitată și astăzi. A modernizat calea ferată subterană de vagoneți, care ar putea funcționa și în prezent, cu minime investiții, ca obiectiv turistic spectaculos. Cine vrea să înțeleagă mineritul aurului poate găsi dovezi la Muzeul din Roșia Montană, construit și organizat de același Sântimbrean, pe vremea când era inginer șef la exploatarea de stat. Miile de luptători pentru salvarea Roșiei Montane îl plâng astăzi cu durere. Când a apărut compania „Gold Corporation” și când un ministru lacom le-a oferit licența de exploatare, unul dintre cei care s-au revoltat în faţa iresponsabilităţii politice a fost inginerul geolog Aurel Sântimbrean, autorul a două volume dedicate istoriei minei pe care a condus-o. În viziunea lui, Roşia Montană este „cetatea de scaun” a aurului românesc. El ştia că nu aventurierii care au pus mâna pe ea atât de uşor sunt de vină, ci autorităţile statului, care s-au lăsat mituite şi păcălite de promisiuni frumos împachetate. Aceste autorități corupte, astăzi refugiate la pensie, în funcții marginale de stat și în afaceri, încă jinduiesc după banii companiei. Un tribunal transatlantic urmează să dea o sentință dreaptă, prin care statul român să nu mai fie bătaia de joc a unor foști securiști și a unei corporații născute într-un paradis fiscal. Păcat că Aurel Sântimbrean nu va auzi la televizor știrea aceasta! Prietenul lui și al luptătorilor pentru salvarea Roșiei Montane, Sorin Jurca, a fost la Washington și a depus mărturie în fața tribunalului internațional al litigiilor comerciale. Chiar la plecare, acesta a avut inspirația de a-i povesti seniorului Sântimbrean despre scopul călătoriei sale. Așa a aflat el, cu bucurie, că delegația României, cu oamenii guvernului și avocații străini, vor fi primiți bine și vor fi ascultați zile întregi, cu mărturii convingătoare, care au desființat proiectul minier. Așa cum spunea Sântimbrean la emisiunea „Profesioniștii” a Eugeniei Vodă – „Roșia Montană este o pagină de istorie a românilor, care nu poate fi distrusă prin explozii și cianură, ci trebuie scoasă în lume pentru imensele ei valori culturale, istorice și arheologice”. Parcă pentru a-i urma îndemnul, ministrul dezvoltării, Ion Ștefan, și ministrul culturii, Bogdan Gheorghiu, au luat hotărârea de a acorda bani pentru realizarea PUG și PUZ la Roșia Montană, ca o condiție a acceptării localității în Patrimoniul Mondial UNESCO. În politica liberală actuală, regăsim, dacă vorbim de Roșia Montană, cuvintele mult regretatului Sântimbrean: „Domnule, nu se termină viaţa pe pământ cu noi. Lasă, domnule, rezerva în munţi!”. Acolo va rămâne, mult prețuitule patriot. Pentru nepoții și strănepoții care te vor evoca cu mândrie.
