Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Cum ne întărim VENELE

Foto: Shutterstock – 3

– În sfârșit, vara bate la ușă! Ne bucurăm că vom putea purta din nou fuste vaporoase, cu sandale în culori vii. Totuși, uneori, temperaturile ridicate ne dau serios de furcă. Picioarele se simt grele ca plumbul și, după o zi întreagă de stat la birou, încălță­mintea le strânge de parcă ar fi prinse într-o menghină. Venele dilatate devin vizibile pe piele. Din fericire, există destule lucruri pe care le putem face pentru a ne întări vasele de sânge –

Diferența dintre VENE și ARTERE

Venele noastre nu au deloc o misiune ușoară, ele trudesc 24 de ore din 24, transportând până la inimă șase litri de sânge pe mi­nut. Pereții lor interiori sunt prevăzuți cu valvule ce funcțio­nează ca niște supape unidirec­ționale, ce lasă fluxul sangvin să treacă spre inimă, iar apoi se închid, împiedicând astfel lichi­dul vital să fie trimis de forța gravitațională înapoi către ex­tremități. Diferența dintre vene și artere constă în faptul că prin acestea din urmă circulă un sânge bogat în oxigen și nutri­enți, pompat de motorul siste­mului vascular, care este inima. Dimpotrivă, fluxul sangvin ve­nos, sărăcit de oxigen, încărcat cu bioxid de carbon și alte re­ziduuri provenite din funcțio­narea organelor, este unul pasiv, fiind împins în sus prin contracția musculaturii gambelor. Dacă mușchii sunt slăbiți și nu se mai contractă suficient de puternic, ei nu presează venele atât cât ar fi necesar, iar valvele nu se pot închide corect. În plus, temperaturile estivale provoacă umflarea venelor. În consecință, se produc staze sangvine, pereții vaselor se dilată, apare senzația de picioare grele, și venele se deteriorează. Iar aici există o gamă largă de patologii – de la rețeaua de vini­șoare roșii, nu tocmai plăcute ca aspect, dar ino­fensive din punct de vedere medical, până la vari­cele groase, late de un centimetru sau mai mult, care se inflamează și în final pot da naștere unui ulcer varicos. Cel mai adesea au de suferit venele superficiale, aflate relativ aproape de piele: vena safenă mare (care se întinde de la gleznă până în zona inghinală) și vena safenă mică (având un capăt la exteriorul gleznei și celălalt în spatele genunchiului), legate între ele prin ramificații laterale. Rolul lor este acela de a colecta sângele din vasele subcutanate mai subțiri, pentru a-l di­rec­ționa spre sistemul venos profund, respectiv către vena femurală.

Un procent important din populația adultă a Europei prezintă modificări mai mult sau mai puțin grave ale venelor. Simptome mi­nore ale bolii venoase sunt prezente la 50-55% dintre femei și 40-50% dintre bărbați, iar vene varicoase vizibile se întâlnesc la 20-25% dintre femei și 10-15% dintre bărbați. Femeile sunt mai frecvent afectate decât bărbații, în pri­mul rând din cauza sarcinilor, a căror greutate apasă asupra sistemului venos. Însă în foarte multe cazuri există o predispoziție genetică și, în această situație, riscul de a dezvolta boala e aproximativ egal pentru ambele sexe. Iar un factor agravant care trebuie luat în considerare este și vârsta: după 60 de ani, țesutul adipos subcutanat începe să-și piardă elas­ticitatea, favorizând apariția insuficienței venoase și a varicelor.

Insuficiența venoasă cronică

Este o boală evolutivă, care afec­tează venele membrelor inferioare, determinând dilatarea lor, stagnarea circulației sângelui și modificarea treptată a țesuturilor învecinate. Din­tre numeroasele ei cauze mai putem aminti – pe lângă cele deja men­ționate anterior – oscilațiile hormo­nale (intervenite la pubertate, sarcină sau menopauză), traumatismele și accidentele, eforturile fizice exce­sive, cum ar fi cele presupuse de prac­ticarea unor sporturi solicitante (de exemplu lupte sau haltere), tusea cronică, expunerea sistematică la temperaturi ridicate. O anumită vină o poartă și sedentarismul, ce caracterizează stilul de viață al oamenilor în societatea contemporană. „Modul cum trăim și cum ne comportăm la locul de muncă are inevi­tabil repercusiuni negative. Stăm ore întregi pe scaun sau în picioare, și astfel permitem prea pu­țin musculaturii gambelor să-și îndeplinească func­ția naturală de pompă. Există o regulă empi­rică și ea sună așa: mai bine culcați sau în miș­care, decât așezați sau imobili în poziție orto­statică”, explică medicii flebologi.

Din fericire, nu orice modificare a structurii vaselor de sânge trebuie să ne îngrijoreze. De pildă, telangiectaziile (venectaziile), mănunchiu­rile de vinișoare colorate în roșu-violaceu dese­nate pe coapse, sunt doar niște dilatări permanente ale unor capilare, deci nu reprezintă decât o problemă de ordin estetic. În schimb, umflarea picioarelor, mai ales seara, apariția unor zone cu colorație întunecată a pielii (provocată de fisu­rarea venelor și scurgerea unei cantități de sânge în țesutul subcutanat), aspectul de tegument uscat și descuamat, senzația de greutate la nivelul pi­cioa­relor, durerile, înțepăturile și mâncărimile sem­nalează fără dubiu o insuficiență venoasă și justifică pe deplin programarea la un cabinet de flebologie. Fiindcă, în absența măsurilor tera­peutice necesare, afecțiunea poate evolua rapid în direcția unor complicații capabile să compromită serios calitatea vieții pacientului.

Ele progresează în lanț. Cea dintâi este boala varicoasă, care poate fi asimptomatică uneori, însă de obicei urâțește gambele, desfășurând în lungul lor vene proeminente, contorsionate și vineții. Din pricina stagnării sângelui, țesuturile din zonă nu mai sunt aprovizionate corespunzător cu oxigen și nutrienți, ceea ce poate duce la apariția ulcerelor varicoase: ulcerații cutanate persistente și chinui­toare, care nu se cicatrizează de la sine, ci au tendința să se extindă și să supureze. Pacienții cu insuficiență venoasă, aflați în situația de a sta în repaus la pat pe o perioadă mai lungă, de exemplu după un traumatism sau o intervenție chirurgicală, riscă să formeze un cheag de sânge (tromb) în interiorul unui vas. Dacă afectează doar venele superficiale, tromboza este mai puțin problema­tică, însă în momentul când implică venele pro­funde, ea necesită tratament de urgență cu anticoa­gulante, în condiții de spitalizare. Căci există pe­ricolul ca un tromb să migreze la plămâni, obtu­rând acolo un segment vital al circulației sangvine pulmonare. S-ar produce astfel o embolie pulmo­nară, ce ar amenința însăși viața bolnavului. Și după vindecare, pacientul trebuie ținut sub ob­servație medicală și chemat periodic la control, timp de mai mulți ani. Aproximativ jumătate din suferinzi se confruntă ulterior cu un așa-numit sindrom post-trombotic, unul dintre simptome fiind acela că picioarele rămân definitiv îngroșate. Când tromboza se asociază cu lezarea peretelui venos, survenită din cauza unei alte patologii sau chiar a unei manevre medicale, cum ar fi montarea unui cateter, vena se inflamează: avem de-a face cu o tromboflebită, manifestată prin roșeață, senzație de căldură și sensibilitate dureroasă în zo­na afectată.

Metode de diagnosticare și tratament

Prima investigație la care va recurge specialistul flebolog este ecografia Doppler, cunos­cutul examen cu ultrasunete. Privind pe un monitor, medicul va putea urmări atât viteza fluxului sang­vin, cât și direcția în care circulă sângele. Angio­grafia prin RMN poate pune în evi­dență existența unui tromb, ca și o eventuală leziune a peretelui vascular. Totuși, dacă se dorește o scanare mai amănunțită a sistemului ve­nos, se poate apela și la o tomo­grafie computerizată (CT). Fotopletismografia permite, cu ajutorul razelor infraroșii, vizualizarea umplerii cu sânge a vaselor capilare. Inspectarea în detaliu a interiorului venei se poate face și cu o venografie de contrast (flebografie), mai puțin uti­lizată în ultima vreme, deoarece este un procedeu invaziv, ce presupune introducerea prin injec­tare a unei substanțe de contrast.

Atâta timp cât boala se află încă într-un sta­diu incipient, este posi­bilă utilizarea unor te­rapii conservative, cum sunt procedurile Kneipp (jeturile de apă rece) sau purtarea zilnică a cio­rapilor medicinali, cu un grad de compresie stabilit de medic (aceș­tia vor susține pereții venelor, asigurând un flux sangvin normal și împiedicând evoluția în conti­nuare a varicelor). Pacientului i se administrează medicamente venotrofice și antitrombotice (ex. Detralex, Coreflux, Devaricid) și i se prescriu pentru uz extern unguente cu heparină (ex. Fluven, produs de Antibiotice Iași; Hepathrombin, He­mofarm; Antiflebitic MK, Mark Pharmaceutics).

În cazul în care demersul chirurgical devine de neevitat, este bine ca decizia finală să se ia de comun acord cu bolnavul. Se vor lua în considerare dorințele sale, împreună cu o serie de alți factori: gravitatea situației lui medicale, afecțiunile asociate, greutatea corporală, vârsta etc. Sunt posibile mai multe opțiuni.

– Scleroterapia se adresează mai ales telangiectaziilor și con­stă în injectarea unei soluții iri­tante care umflă pereții venoși, întrerupând circulația sângelui și, practic, închizând vena. În locul substanței sclerozante se poate injecta o spumă cu același efect (scleroterapie cu spumă).

– La varicele de mari di­men­siuni se preferă adesea metoda clasică a îndepărtării prin smul­gere (stripping), sub anestezie generală. Se fac incizii la ambele capete ale venei varicoase, după care ea este extrasă cu un instrument special. Mai puțin traumatizantă este varianta numită mini-stripping (flebectomie), la care inciziile, respectiv cicatricile, sunt mult mai mici.

– Tratamentul en­do­venos cu laser și ablația prin radio­frec­vență sunt intervenții moderne, minim inva­zi­ve, care utilizează ener­gia termică pentru a si­gila vena dilatată.

– Venosteam este o metodă de ultimă oră, complet nedureroasă: prin­tr-un cateter fin și flexibil, se introduce o cantitate mică de abur ce obliterează vena. Pa­ci­entul își poate relua activitatea normală în aceeași zi.

Câteva sfaturi de folos

Ce vă ameliorează simptomele

– Faceți cât mai multe drumuri pe jos sau cu bicicleta.

– În loc să luați liftul până la etajul dvs., urcați pe scări.

– Dacă stați mai mult pe scaun, întindeți din timp în timp picioarele și mișcați-le (schimbând mereu punctul de sprijin între vârf și călcâi).

– La duș, plimbați jetul de apă rece pe picioare, de jos în sus, vreme de 10 secunde.

– Odihniți-vă cu picioarele la orizontală sau chiar ceva mai sus, sprijinite în călcâi.

– Culcați-vă pe spate, ridicați picioarele și pedalați energic, ca și cum ați merge pe bicicletă.

– Din când în când, umblați pe vârfuri și, de câte ori se poate, în „mersul berzei” (cu ridicarea genunchiului spre piept la fie­care pas).

– Beți multă apă.

Ce ar fi bine să evitați

– Poziția șezând cu picioarele încrucișate, deoarece presează vasele de sânge.

– Purtarea frecventă a pan­tofilor cu tocuri înalte (se eli­mină contracția mușchilor gam­bei, cu funcția ei de pompă pen­tru sângele venos).

– Îmbrăcămintea strâmtă.

– Băile generale prea dese, băile de soare prelungite sau practicarea excesivă a saunei.

– Procedurile cu aplicare de căldură pe pi­cioare, de exemplu epilarea cu ceară fierbinte.

– Ridicarea și purtarea de obiecte grele (exer­cită o presiune masivă asupra venelor), masajele executate în forță.

– Surplusul de greutate corporală combinat cu fumatul și cu administrarea pilulei contra­ceptive măresc riscul de tromboză.

Farmacia casei

      Ciorapii compresivi – Se găsesc într-o gamă largă de culori, mărimi și grade diferite de compresie. Prin presiunea exercitată asupra venelor (în special la glezne, acolo unde se for­mează edemele), ciorapii medicinali împiedică dilatarea lor și astfel contribuie la menținerea unei circulații normale la nivelul membrelor inferioare. Ei previn umflarea labelor și a gam­belor, eliminând durerile și senzația de picioare grele. Sunt indicați atât pacienților cu afecțiuni venoase și celor care se recuperează după o in­tervenție chirurgicală, cât și femeilor însărcinate, persoanelor care au reten­ție de apă în țesuturi, celor ce prestează o activitate care îi obligă să stea mult timp în picioare sau pe scaun și, în general, sedentarilor. Pentru a achi­ziționa un model perfect adaptat la proble­mele dvs., ar fi de dorit să consultați în prealabil un medic flebolog.

      Argila medicinală – O cataplasmă (ex. cu argilă “Algo”) are efect răcoritor, dezinflamează, activează circulația locală, calmează durerile și alun­gă senzația de mâncărime. Se amestecă pulberea de argilă cu puțină apă, iar pasta obținută se întinde pe un tifon, într-un strat cu grosimea de 0,5 – 1 cm. Se aplică de 2-3 ori pe zi sau înainte de culcare, lă­sând-o să acționeze până a doua zi dimineața. Se recomandă și pentru arti­culații inflamate, prostată, noduli tiroidieni sau mamari. Unii terapeuți relatează chiar și cazuri de vin­decare a ulcerelor varicoase, cu argilă.

      Plantele tămăduitoare – Fructele și scoarța castanului sălbatic reprezintă un reme­diu consacrat împotriva picioarelor grele, a varicelor și hemoroizilor. Vă puteți prepara sin­guri o tinctură de castane: măcinați și puneți 50 g de scoarță (sau coajă de castane) într-un borcan, împreună cu 150 ml de alcool cu concentrația de 96o, în­chideți borcanul și lă­sați-l la ma­cerat 10 zile, timp în care îl agitați zilnic. Apoi stre­curați tinc­tura și o păstrați într-o sticlă brună. Ca tratament intern, se iau 10 picături pe zi.

      Pentru aplicații externe contra varicelor: combinați 20 ml de tinctură cu 60 g lanolină. Farmaciile vă oferă și creme antiinflamatoare cu extract de castan sălbatic, ex.: Carpimed (Elzin Plant); Cremă cu castane (Herbavit); Cremă pen­tru picioare obosite (Alevia), Varicastan (Viva Natura), Gel varice (Dacoderm).

      Arginina – Este un aminoacid esențial, cu efecte multiple, printre care se numără și sti­mularea circulației periferice. Ni-l putem pro­cura dintr-o serie de alimente de origine animală, dar și vegetală: carne de porc, vită, pasăre, pește (ton și cod), albuș de ou, boabe de soia, spirulină, semințe de dovleac, arahide. Dacă avem nevoie de o concentrație mai mare, va tre­bui să apelăm la suplimente, ca de ex.: Arginină (Dacia Plant); L-Arginine (Secom); L-Arginina Premium (Cosmo Pharm). Se regăsește, de asemenea, ca ingredient în diverse creme, ex.: Crema hemoroidală Aranyer (Dr. Kelen); Crema protectoare cu arginină Seni Care (Tzmo Sa); Untul-pământului cu extracte vegetale și arginină (Biomedicus).   

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian