Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

CONSTANTIN DOBRESCU – Vicepreședinte ROMAPIS (Federația Asociațiilor Apicole din România): „Dispariția insectelor ar echivala cu stingerea vieții de pe Pământ”

„Ultimele generații de insecticide sunt mult mai toxice decât temutul DTT”

– Pe 20 mai, apicultorii din întreaga lume au sărbătorit Ziua internațională a albinei. Cum mai arată viața harnicelor zburătoare?

– Nu prea bine. Albinele sunt în pericol cam peste tot în lume. De ziua lor ne punem, totuși, nădejdea că vom găsi sprijin pentru a proteja albina și mediul natural, că vom fi în stare să oprim dezas­trul ecologic spre care ne îndreptăm dacă nu acțio­năm cât mai este încă timp. S-a mers deja prea de­parte! În momentul de față există un risc real de extincție a insectelor, o catastrofă planetară.

– Cât de mare este pericolul dispariției albi­nelor?

– Eu sunt convins că cititorii dvs. depășesc media de informare a pu­bli­cului din România despre efec­tele utilizării pestici­de­lor asupra eco­sistemelor. Voi face to­tuși o tre­cere în revistă a pro­ble­mei. Ca orice activitate eco­no­mică, și agricultura este în cău­tarea unui profit cât mai mare, iar calea pe care se merge de zeci de ani este, de regulă, cea in­ten­sivă. Aceasta se bazează pe folo­si­rea so­iurilor și hibrizilor per­for­manți, obținuți prin selecție atentă, uneori im­pli­când și manipulări genetice. S-a ajuns la productivități care erau greu de imaginat în urmă cu 2-3 de­cenii, performanțe ce nu se ob­țin fără compromisuri. Aceste so­iuri foar­te productive sunt mult mai sensibile la boli și dăunători, au nevoie de un nivel mult mai ridicat de protecție decât „stră­mo­șii” lor, mult mai re­zis­­tenți și gustoși. O spun cu nostalgia roșiilor din grădina mamei, al căror gust minunat nu l-am mai întâlnit. Astfel, ajungem la capitolul pesticide, ce desemnează o gamă largă de produse folosite pen­tru protecția culturilor agri­co­le împotriva di­verșilor dăunători: insecticide, acaricide, fungicide, er­bi­cide etc. Ini­țial, nu a existat o preocupare prea mare pentru efec­tele secundare pe care aceste substanțe chimice le-ar putea avea pentru sănătatea con­sumatorului sau a mediului înconjurător. Apa­riția primului in­secticid folosit pe scară largă, DDT-ul, a fost privită la acea vreme ca o bine­facere, pentru ca, 25 de ani mai târziu, să fie in­ter­zis din cauza efectelor devas­tatoare asupra sănătății umane, cum este cel can­cerigen. Au apărut apoi alte și alte insecticide tot mai eficiente (adică mai otrăvitoare), dar care au urmat traiectoria DDT-ului, sfârșind prin a fi, rând pe rând, interzise. Ultimele generații de insecticide sunt mult mai toxice decât DDT-ul. Producția de pes­ticide chi­mi­ce este o activitate care aduce pro­fituri uriașe unor coloși industriali cu o putere financiară enormă. Aceștia aduc mereu pe piață noi substanțe, care iau locul celor interzise și, după un timp, aflăm că ele sunt și mai toxice ca prece­den­te­le și afectează sănă­tatea albinelor și a altor polenizatori (bondarii, al­binele sălbatice, flu­turii). Este iluzoriu să crezi că insecticidele omoară exclusiv insectele care atacă culturile agricole (cam 1% din totalul insec­te­lor), dar le cruță pe cele­lal­te. Albinele sunt cele mai vizi­bi­le victime ale pes­ticidelor, pentru că sunt în aten­ția directă a apicultorilor. Dar albina meliferă, cea îngrijită de apicultori, este o singură specie, pe când în natură mai există alte 20.000 de specii de albine și circa un milion de specii de insecte. Ele repre­zintă clasa cea mai răs­pân­dită a regnului ani­mal și se află la baza lan­țu­rilor trofice pe uscat, la fel cum se întâmplă cu zoo­planc­tonul în apele oceanelor. Când se împuținează insectele, dispar și păsări, batracieni ori pești care se hrănesc cu ele, iar odată cu ele, toate celelalte ani­male care se află deasupra lor în lanțurile trofice. Fără nicio exa­gerare, dis­pa­riția insectelor ar echivala cu extincția vieții teres­tre. Iar noi, oamenii, consumatori ai hra­nei obținute din agricultura practicată cu folosirea pesticidelor, tot pe Pământ trăim…

„În ultimii 27 de ani, masa totală a insectelor zburătoare a scăzut cu 75% din cauza pesticidelor”

Îngerul de pază al albinuțelor

– Cât de importante sunt albinele pentru viața pe Pământ?

– Personal, sunt rezervat în ceea ce privește știrile de senzație din presă, care folosesc albinele ca su­port emoțional. Știm de mult că agricultura de­pin­de în bună măsură de po­lenizarea produsă de al­bine, este o realitate in­con­testabilă, demons­tra­tă prin calcule știin­țifice riguroase. Să în­semne asta că albina este cea mai importantă ființă de pe Pământ? Toate fiin­țele sunt im­portante, fie­ca­re în felul său, îm­preună formează un tot armonios, mediul natural, pentru care trebuie să ne luptăm cu toate puterile noastre. Ar dispărea omul dacă ar dispărea toate albinele? Poate da, poate nu. Cu siguranță că am avea la îndemână o paletă cu mult mai săracă de alimente și că sănătatea oame­ni­lor ar avea de su­ferit. Propunerea mea însă este de abordare glo­bală a situației. Un studiu deja ce­lebru, din anul 2017, făcut în Germania, într-un ha­bitat protejat ecologic, deci nu pe terenuri agricole, a arătat că în ultimii 27 de ani, masa totală a in­sectelor zbu­ră­toare a scăzut cu 75% din cauza pes­ticidelor. Ves­tea a îngrozit oamenii de știință, or­ga­nizațiile pen­tru protecția mediului și, în funcție de educația eco­logică, publicul larg. Totuși, pers­pec­tiva este mai aproape de o posibilă realitate de­cât își imaginează românii. Trebuie știut că cel mai folosit insecticid pe plan mondial, imida­clo­pridul, este atât de toxic, încât cu 5 grame (o lin­guriță) s-ar putea omorî albinele din 3.125 de stupi, iar cu 2,5 kg, s-ar putea omorî toate albinele din România. Anual, pe ogoa­rele de pe întreaga planetă se îm­prăș­tie sute de mii de kg de imidacloprid. Dintre care, 95% nici nu ajung la cultura-ţintă, se pierde în sol, de unde este preluat de apele subterane, purtat apoi în râuri, lacuri, mări și oceane…

„Avem un cuvânt de spus prin inițiativa cetățenească europeană”

– Vorbiți-ne despre campania europeană „Salvați albinele și fermierii”.

– Avem toate motivele să fim îngrijorați și să ne întrebăm ce se poate face pentru albine. De pes­te 7 ani, este blocată punerea în aplicare a unor noi me­tode științifice de evaluare a riscului pesti­cidelor pentru insectele polenizatoare. Blocajul se datorează lobby-ului și acțiunilor bine finanțate în justiție ale giganților industriei agrochimice, spri­jiniți de marii fermieri, foarte influenți în majo­ritatea statelor-membre, printre care și România. Pornind de la această situație foarte gravă, mai multe entități ale societății civile au apelat la un instrument legal al UE, numit Inițiativă Cetățe­nească Europeană (ICE), prin care se încearcă tăierea răului din rădăcină. În loc să facem eforturi pentru limitarea introducerii pe piață a pesticidelor, nu ar fi mai bine să renunțăm definitiv la ele? Ideea poate părea radicală și îndrăzneață, o revoluție cum nu a mai fost în agricultură: fermierii se sperie, pro­ducătorii de pesticide se revoltă. Dar noi, cetă­țenii statelor membre, consumatori ai alimentelor obținute prin folosirea unor substanțe toxice și be­ne­ficiari ai unei naturi pe care ne-o dorim normală, nu avem un cuvânt de spus? Avem, prin mecanis­mul ICE. O asemenea inițiativă se depune la Co­misia Europeană de către 7 persoane, prove­nind din 7 state-membre diferite. Da­că, într-un an, inițiativa pri­mește suportul a cel pu­țin un milion de cetățeni ai sta­telor-mem­bre, prin sem­narea ini­ția­tivei, și în cel puțin 7 state europene se depășește un prag mi­nim de semnături, Comisia poa­te genera o propunere pe care o îna­in­tează Parla­men­tului Eu­ro­pean. Dacă Parlamentul Eu­ropean o adoptă, devine obligatorie în toate statele membre.

– În ce stadiu se află campania?

– ICE „Salvați Albinele și Fermierii” a fost înregistrată la Comisia Europeană în 30 septembrie 2019. Inițiativa urmărește 3 obiective: interzicerea graduală a pesticidelor sintetice în agricultură (a celor foarte periculoase, până în 2030, și a tuturor, până în 2035), refacerea sistemelor ecologice afec­tate de pesticide, și sprijin pentru fermieri în aceas­tă tranziție. Până la această dată, s-au strâns o trei­me, 330.000 de semnături din UE. În România au semnat peste 18.500 de concetățeni, mai avem ne­voie de aproximativ 5.500 de semnături pentru a atinge pragul legal. Semnătura de sus­­ținere se poate da online, la şi agentgreen.ro și implică comuni­ca­rea de date de identificare, la care au acces numai autoritățile care vali­dea­ză semnă­turile.

https://www.agentgreen.ro/salvati-albinele/

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian