Plante cu grad de general

• Multă lume este de părere că tratamentele cu plante nu pot fi decât delicate și blânde. Cu toate acestea, unele dintre principiile active con­ți­nute în ele produc efecte mai puternice și reușesc să fie mai eficiente decât compușii chimici din medicamentele de sinteză •

În zilele noastre, fitoterapia și medicina alopată lucrează deseori mână în mână în combaterea bolilor. Aceasta se întâmplă datorită faptului că proprietățile curative ale plan­telor au fost solid fundamentate științific prin numeroase studii clinice. În cele ce urmează, vă pre­zentăm o serie de plante medicinale, unele în­tre­buințate curent, iar altele mai puțin cunoscute, şi vă arătăm la ce probleme de sănătate vă pot fi ele de ajutor și în ce fel.

Modalități diverse de utilizare

Pentru a beneficia de acțiunea terapeutică a plan­telor, le puteți folosi intern sau extern, în dife­rite forme.

Ceaiuri

Infuzia se prepară turnând apă clocotită sau fierbinte peste plantele medicinale uscate, după care aco­periți vasul și îl lăsați deoparte timp de câteva minute. Pentru a obține un decoct, puneți plantele în apă rece și fierbeți-le.

Administrare internă

Comprimatele vă oferă extracte vegetale uscate, obținute prin presare. Capsulele pot conține și substanțe în stare lichidă ori semisolidă. Tincturile, fiind extracte alcoolice, sunt contraindicate persoa­nelor cu afecțiuni hepatice.

Băi

Băile generale, ca și cele la picioare sau șezut, acționează de obicei prin intermediul uleiurilor ete­rice. Pentru ca uleiul să se amestece bine cu apa, adăugați o cantitate mică de smântână.

Împachetări

Când sunt calde și umede, ele produc un efect relaxant și antispastic. Împachetările reci reduc inflamațiile și calmează durerea.

Menta

Ne reconfortează în zilele caniculare dacă sorbim pe îndelete un ceai călduț, preparat din frunzele ei. Dă o aromă dosebită cocteilurilor. Britanicii adoră sosul de mentă la mâncărurile cu carne de miel. Într-un cuvânt, planta își găsește aproape zilnic întrebuințare în bucătăria noastră. Însă ceaiul parfumat și răcoritor de care vorbeam este prețuit și pentru însușirile lui tămăduitoare, datorate mai ales principalei sale substanțe active, men­tolul, prezent într-o concen­trație de 45%.

Indicații terapeutice – Infecții gastrointestinale, colon iritabil, gastrită, balonări, diaree, vărsături, senzații de greață, crampe abdominale, colecistopatii, litiază biliară, urticarie, dureri de cap provocate de stres, dureri musculare.

Acțiune – Este un bun dezinfectant pentru cavitatea bucală și tubul digestiv, favorizează eliminarea gazelor intestinale și înlătură crampele, combate diareea și reglează digestia, are efect antiinflamator, antispastic, sudorific și expectorant.

Rețete:

* Dureri de cap: Combinați uleiul de mentă cu un altul, de preferință bio și presat la rece (ex. cocos, mig­dale, măsline, sâmburi de struguri, floarea-soarelui), în proporție de 1/9. Tamponați cu el fruntea și tâmplele de 3 ori pe zi, iar durerile de cap cauzate de încordare vor dispărea.

* Pentru probleme gastro-intestinale și dischinezie biliară, se infuzează timp de 30 minute o linguriță de frunze uscate și mărunțite, în 200 ml apă clocotită. Se beau 3 căni de infuzie rece pe zi.

* La sindromul de colon iritabil vă ajută capsulele gastrorezistente de ulei de mentă (ex. Colomint de la Pharco). Ele nu sunt dizolvate de sucurile gastrice, deci își eliberează conținutul direct în intestin. Luați 1-2 capsule de 3 ori pe zi, înainte de masă, și completați tra­tamentul cu masaje și comprese cu ulei de mentă.

Cimbrul

În Egiptul antic, calitățile de antibiotic natural ale cimbrului erau cunoscute de preoți, care intro­duseseră planta în ritualurile de îmbălsămare a tru­purilor. În prezent, cimbrul este nelipsit de pe raftul cu condimente din bucătărie, ca și din farmacia casei, pentru conținutul său de uleiuri eterice (timol, carvacrol, cineol), de tananți și principii amare.

Indicații terapeutice – Infecții ale căilor res­piratorii superioare, bron­șită, tuse convulsivă, spas­tică și astmatiformă, răgușeală, infecții ale mucoasei bucale, răni și ulcerații, en­terocolite, dischinezie biliară, viermi intestinali.

Acțiune – Are efect bactericid, calmează tusea, fluidifică secrețiile bronșice și ajută expectorația, elimină viermii intesti­nali, stimulează formarea secreției biliare și descărcarea ei în intestin, combate afecțiunile inflamatorii acute ale colonului, acti­vea­ză funcțiile rinichilor și mărește can­titatea de urină eliminată, susține procesele de detoxi­fiere și gră­bește cicatrizarea rănilor.

Rețete:

* Turnați 150 ml apă clocotită peste 1-2 lingurițe de frunze și/sau flori uscate de cimbru, acoperiți vasul, lăsați la infuzat circa 20 de minute. Beți acest ceai de minimum 3 ori pe zi. Infuzia poate servi și extern, la spălături locale pentru vindecarea ră­nilor.

* Inhalații: amestecați 2-3 picături de ulei esențial de cimbru în 300 ml apă clocotită, pusă într-un castronaș, apoi inspirați aburii timp de 10-15 minute.

Sunătoarea

Constituentul ei bioactiv de bază, hiperforina, declanșează același proces ca antidepresivele prescrise cel mai frec­vent – și anume, inhibă recaptarea sero­toninei. Rezultatele terapiei devin vizi­bile după două-trei săptămâni. Sună­toarea poate influența acțiunea unor antibiotice, a anticoagulantelor, ca și a pilulei contraceptive. Din acest motiv, este neapărat necesar să vă consultați cu un medic înainte de a începe cura.

Indicații terapeutice – Episoade depresive ușoare până la moderate, tulburări de somn de origine nervoasă, stări anxioase, nervozitate, hepatite acu­te și cronice, colite cronice, ulcer gas­tric, dureri musculare, gingivite, arsuri ușoare.

Acțiune – Ameliorează conside­rabil stările depresive, anxioase și nevrotice, alungă oboseala, diminuează procesele inflamatorii hepatice și in­testinale. În aplicații externe, produce efecte astringente, antiinflamatoare și cicatrizante.

Rețete:

* Dacă simțiți că vă urmărește proas­ta dispoziție, beți de 2-3 ori pe zi câte un ceai preparat astfel: 2 lingurițe din părțile aeriene ale plantei se infu­zează 15 minute cu 300 ml apă clocotită.

* În cazul când vă confruntați însă cu o veritabilă stare depresivă, aveți nevoie de o doză zilnică substanțială, de 300-600 ml extract uscat, pe care o veți găsi în diverse suplimente nutritive (tablete sau capsule), ca de pildă: Sună­toare (Alevia), Hypericum (Rotta Na­tura), St. John’s Wort (Solary), Sună­toare (Favisan).

Rozmarinul

Atunci când îi auzim numele, ne gândim imediat la bucătăria mediteraneană, însă ar­bustul aromatic nu crește doar în bazinul Mării Mediterane, ci și în Asia, Africa de Sud, Australia și la noi. Mitologia grea­că ne poves­teș­te că rozmarinul a fost un dar oferit oamenilor de zeița Afro­dita. În timpul epidemiilor de ciumă, era folosit la fumigații pentru dezinfectarea încă­perilor.

Indicații terapeutice – Probleme digestive, hipotensiune arterială, tulburări de circulație și de ritm cardiac, reumatism.

Acțiune – Ajută la neutralizarea radica­lilor liberi, este antimicrobian și antispastic, reglează digestia, reduce inflamațiile, cal­mează durerile reumatice (prin băi locale cu un decoct concentrat), îmbunătățește irigația sangvină și oxigenarea la nivelul creierului, stimulează buna dispoziție și activează men­talul.

Rețete:

* La dureri musculare și de articulații sunt benefice masajele sau băile generale cu ulei esențial de rozmarin.

* Cafeaua de dimineață poate fi înlo­cuită cu un ceai energizant: 1 linguriță cu frunze uscate se lasă 15 minute la infuzat în 150 ml apă clocotită. Infuzia vă va fi de folos atât la hipotensiune, cât și pentru conso­lidarea memoriei.

* Persoanelor trecute de 40 de ani li se recomandă o cură de o lună, pentru pre­venirea sclerozei cerebrale, cu o tinctură de rozmarin pregătită astfel: 10 g frunze uscate se pun la macerat timp de 7-8 zile în 100 ml alcool de 70Lavanda

Din iunie până la sfârșitul lui august, câm­purile cultivate cu lavandă colorează peisajul în violet și înmiresmează aerul în regiunea Provence din sudul Franței. În Antichitate, ro­manii își parfumau băi­le cu această plantă și se foloseau de pu­terea ei de a domoli nervo­zitatea și te­merile.

Indicații terapeutice – Tulburări de somn, nervozitate, neliniște și teamă, dureri de cap, migrene, afecțiuni cardia­ce și probleme diges­tive de natură ner­voasă, balonări, boli ale căi­lor res­pi­ratorii, răceală, gripă și stări febrile.

Acțiune – Induce cal­mul și recon­fortează, diminuează ex­­ci­tabi­litatea ner­voasă și astfel ame­­liorează ori suprimă durerile, nor­ma­lizează funcția cardiacă, acti­vează irigația sangvină, ajută la ex­pulzarea ga­zelor intestinale, detoxi­fică, are ac­țiune antibacteriană și anti­mi­cotică.

Rețete:

* Parfumul florilor de lavandă re­la­xează: puneți câteva picături de ulei esen­țial pe o batistă și introduceți-o seara în fața de pernă.

* Pentru tratarea nevrozelor și reconfortarea organismului: faceți o serie de 15-20 băi, ameste­când în apă o infuzie de lavandă (un pumn de flori se infuzează 20-30 de minute în 1 l apă clocotită).

* O compresă cu ulei eteric, ținută peste noap­te, calmează tusea iritativă.

* Capsulele cu ulei de lavandă (ex. Ulei de levănțică, de la Hofigal) vă vor ajuta să adormiți mai ușor.

Pătlagina

A fost întrebuințată ca remediu încă din Antichitate, iar medicina secolului XVI i-a acordat o atenție deosebită. În ciuda aspec­tului ei modest, pătlagina este o sursă bogată de substanțe valoroase pentru sănătatea noastră: mucilagii, flavonoide, tananți, acid silicic, vitaminele A, C, K, săruri minerale de calciu, sodiu, potasiu, fosfor, fier, mangan, zinc și cupru.

Indicații terapeutice – Tuse (în special cea iritativă), bronșită, astm bronșic, gastrită hiperacidă, ulcer gastric, hipertensiune arte­rială, hipercolesterolemie, conjunctivită, blefarită, iritații ale pielii, răni purulente, ulcer varicos, înțepături de insecte.

Acțiune – Are proprietăți antitusive, antibacteriene și antiinflamatoare, astrin­gen­te, emoliente, cicatrizante, scade tensiu­nea, vindecă ulcerațiile și întărește țesuturile fra­gilizate.

Rețete:

* Ceai pentru calmarea tu­sei: 2 lingurițe cu plantă uscată se infuzează 10 minute în 150 ml apă clocotită. Se prepară și se bea de 2-3 ori pe zi. Ca alternativă, vă puteți procura de la farmacie si­ropuri de tuse cu extract de pătla­gină. Vă sugerăm aici câteva: Păt­lagină (Dacia Plant), Pătlagină sirop (Fares), Sirop pătlagină (Bio­farm).

* Infuzie pentru gastrită și ulcer gastric: turnați 200 ml apă clocotită peste 2 linguri cu frunze uscate și mărunțite, in­fuzați 10-15 minute, strecu­rați. Se ia câte o linguriță la 2-3 ore.

Coada-șoricelului

Crește laolaltă cu buruienile, pe terenuri necultivate și la marginea drumurilor. Deși o veți întâlni în multe locuri, este mai prudent s-o cumpărați dintr-un magazin naturist, decât s-o culegeți singuri, fiindcă se confundă ușor cu unele plante foarte toxice, care au un aspect asemănător, cum sunt cucuta și crucea-pământului.

Indicații terapeu­tice – Stomac iritabil, arsuri retrosternale, lipsa poftei de mâncare, cram­pe abdominale, constipație, diaree, vărsături, hiperten­siune, sângerări nazale, astm bron­șic, tulburări de meno­pau­ză, eczeme.

Acțiune – Are efect an­tiseptic și antiinflamator în afecțiunile gastroin­testi­nale, calmează durerile abdominale și elimină gazele, diminuează secrețiile gastrice în exces, stimulează flu­xul biliar, decongestionează hemoroizii, sto­pează sângerările, dilată bron­hiile și ușu­rează expectorația, dezinflamează și rege­nerează țesutul cutanat (în aplicații ex­ter­ne – spălături locale sau comprese).

Rețete:

* Ceaiul de coada-șoricelului are un gust amărui, poate fi răcit la fri­gider și consumat la masă, ca bău­tură digestivă: 1 lingură cu plantă uscată, infuzată 10-15 minute în 200 ml apă clocotită.

* Mai concentrat (2 linguri cu flori la 100 ml apă, infuzare timp de 15 minute), neîndulcit și băut dimi­neața pe stomacul gol, servește la eliminarea viermilor intestinali.

* Pentru eczeme, răni purulente, ulcerații, se fac spălături cu un tam­pon de vată sau se pun comprese cu urmă­toarea infuzie: 2-3 linguri cu plantă la 250 ml apă, durata de in­fuzare fiind prelungită la 20-30 de mi­nute.

Salvia

Utilizată în același timp drept condiment și plantă medicinală, salvia conține acid rozmarinic, cineol și carnosol, flavonoide, en­zime, vitaminele C și B1, ca și o mulțime de săruri minerale. În prezent, cerce­tătorii studiază posi­bilitatea de a include extractul de salvie într-un medicament care ar urma să fie întrebuințat la tratarea bolii Alzheimer.

Indicații terapeutice – Transpirații excesive și bufeuri, iritații și inflamații în cavitatea bucală și zona faringiană (abcese dentare, gingivită, afte bucale, amig­dalită), inflamații gastrointestinale, dischinezii biliare, menstruații neregulate, tulburări ale circulației sangvine, varice, diabet.

Acțiune – Reduce transpirația, contribuie la distru­gerea microorganismelor patogene (bacterii, virusuri și fungi), are efect aniinflamator și astringent, scade ușor tensiunea arterială, ajută la eliminarea gazelor intesti­nale, ca și la cicatrizarea rănilor.

Rețete:

* Ceai contra tulburărilor digestive și a trans­pirațiilor abundente: lăsați 5 minute la infuzat 1-2 g frunze de salvie cu 150 ml apă clocotită și beți această infuzie de 3 ori pe zi.

* Dureri în gât, puneți 2-3 picături de ulei esențial într-un pahar cu apă și faceți gargară timp de 1 minut. Repetați procedura la intervale de 2 ore.