– Vis în piatră, lumină și culori la „Galeria Romană” din București –
Căldura strânge Bucureștiul într-un cerc de foc. Odată cu el, o molimă care pare că nu se mai dă dusă plutește și ea peste Capitală, ca un abur otrăvit. Și totuși, vara își trăiește cu dezinvoltură splendoarea, dansând cu castaniete de jar. Iar cine pătrunde în încăperile elegante și largi ale Galeriei Romane va fi înconjurat de o binefăcătoare răcoare, care trezește cugetul toropit de căldură, pentru a te bucura regește de o expoziție de mare clasă, un recital inspirat și subtil de pictură și de sculptură, oferit de doi mari maeștri dispăruți dintre noi: pictorul Paul Gherasim și sculptorul Vasile Gorduz.
Energii înalte
Coborâți, parcă, din liniștea și umbra unei biserici, cei doi artiști au avut, fiecare, o viață puternică și fecundă. Paul Gherasim s-a născut în nordul țării, în Bucovina, Vasile Gorduz a fost basarabean, și amândoi au aparținut unei generații de creatori străluciți, care au marcat arta românească de azi. Profesor la catedra de sculptură a Universitații Naționale de Arte din București, Vasile Gorduz s-a făcut remarcat prin monumentele lui publice, pline de tâlc: statuia lui Eminescu din Montreal, statuile împăratului Traian de la Roma, Sevilla și București sau cea a lui Mircea Eliade, din fața Bisericii Mântuleasa. La rândul lui, Paul Gherasim, pe lângă picturile sale misterioase și pline de rafinament, a avut și vocația de îndrumător și curator hărăzit al pictorilor români, pentru care a realizat expoziții de anvergură. Pe aceeași linie de lider de opinie artistică, în 1985, Paul Gherasim împreună cu Horea Paștina, Mihai Sârbulescu, Christian Paraschiv și Constantin Flondor au întemeiat Grupul „Prolog”. Erau ani în care restricţiile puse artiștilor de către comuniști nu se mai opreau. Încât numele Grupului Prolog a venit și ca un protest creștin. „Nu ne puteți înfrânge”, avertizau pictorii, căci „La început era Cuvântul și Cuvântul era de la Dumnezeu”. În timp, grupul Prolog s-a dovedit a fi o inițiativă artistică trainică, o expresie a smereniei în fața naturii. Imaginea aceasta poate fi văzută și în sălile Galeriei Romane, în tablourile de un alb serafic ale lui Paul Gherasim. Sunt tablouri pline de semne hristice, care se întind peste tot, pe pereți, emanând o energie secretă, asemenea poate celei ce răsare de pe foile de cărți vechi bisericești. Cu culorile lor difuze și blânde, ce parcă vor să aproximeze Lumina Necreată, tablourile lui Paul Gherasim stau în vecinătatea sculpturilor pline de primitivism ale lui Vasile Gorduz. Cioplite într-o frumoasă piatră albă de Dobrogea, operele lui Gorduz își strigă teluricul prin toți porii. Sunt apariții stranii, ca niște ființe înghețate în piatră, pe care dalta sculptorului le-a eliberat. „Himerele” lui Gorduz, „Eva” și celelalte sculpturi din expoziție sunt roade ale unor energii mai înalte care intră în rezonanță, ca niște sunete de orgă, cu tablourile lui Paul Gherasim. Vise întrupate în piatră, lumină și culori.
Sculptorul de la malul mării
Străbat expoziția, cu aburul ei răcoros și tainic. Și îmi amintesc că l-am văzut și eu pe Vasile Gorduz cum își cioplea îndelung himerele, la malul mării. Era începutul anilor ’90, și eu îl priveam pe furiș și cu admirație, pe când lucra însingurat, pe plaja de la Vama Veche. Iar pe atunci, frumosul sat pescăresc era cu totul altceva decât imaginea lui proletară de azi. Era un loc cu o poezie sălbatică neatinsă. Un loc liniștit, în care artiștii și scriitorii se puteau refugia în tihnă. Și unde Vasile Gorduz şi soția sa, pictorița Silvia Radu, au ridicat o biserică. Azi, din toată liniștea de atunci, a mai rămas doar biserica. Și aceste capodopere în piatră ale lui Gorduz, care pot fi admirate în expoziția de la Galeria Romană, tulburător numită „Piatră și lumină”. De altfel, Silvia Radu participă și ea la magistrala expoziție deschisă în București, cu lucrări în porțelan și ceramică.
„E destul de greu să găsești armonii între un pictor și un sculptor”
Domnul Emil Ene este proprietarul „Galeriei Romane”. Și tot el a conceput și a pus în scenă această expoziție, cu aerul ei discret metafizic. Îi adresez câteva întrebări.
– Cum v-a venit ideea să aduceți într-o singură expoziție aceste opere a doi mari maeștri, d-le Ene?
– A fost un gând mai vechi al meu, un gând împănat de amintiri, căci eu am fost legat, și de Paul Gherasim, și de Vasile Gorduz, printr-o frumoasă prietenie. De aici a pornit această expoziție făcută în memoria lor. Interesant este că, deși Paul Gherasim era oarecum reticent la sculptură, pe Vasile Gorduz îl admira fără limite, considerându-l cel mai bun sculptor român contemporan. De altfel, au fost prieteni dintotdeauna. Un motiv în plus ca să le fac această expoziție în doi.
M-am gândit mult cum s-o alcătuiesc, pentru că e destul de pretențios să găsești o armonie între un sculptor și un pictor. Până la urmă, am găsit o formulă și am adus laolaltă în fața publicului piatra lui Gorduz și acuarelele lui Paul Gherasim care iradiază, deopotrivă, lumină. De unde și titlul expoziției, „Piatră și lumină”. Când totul a fost gata, am fost și eu surprins cât de unitară a ieșit expoziția. Lucrările celor doi maeștri parcă s-au așezat singure. S-a întâmplat exact cum spunea Paul Gherasim: „Arta este bucuria de a fi împreună, în cuvânt și armonie”. Poate de aceea, expoziția degajă și un aer discret și curat de ortodoxie. Așa că vă invit din toată inima să veniți s-o vedeți.
(„Galeria Romană” se află pe b-dul Lascăr Catargiu nr. 1, din București)
