Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

„PELICAM” 2020 – CORINA MOLDOVAN-FLOREA: „Sperăm din tot sufletul să reintrăm în normal”

Tulcea – portul vechi (Foto: Dreamstime)

Circuitul festivalurilor românești de film încearcă din răsputeri să rămână pe po­ziții, și în vremuri de pandemie. În miezul verii s-a desfășurat și cea de-a noua ediție a singurului fes­tival au­tohton dedicat filmelor de me­diu, Pelicam. În vara trecută, m-am în­tors de la Tulcea încântat de calitatea filmelor văzute acolo, de atmosfera efervescentă din jurul festi­valului. Anul acesta, ediția Pelicam s-a mutat online, pe inter­net, acolo unde filmele și discuțiile pro­puse au adunat 10.000 de vi­zualizări. Am rugat-o pe Corina Moldovan-Flo­rea, fondatoarea și directoarea fes­tiva­lului (alături de francezul Ben­jamin Ribout) să ne povestească des­pre provocările și bucuriile ediției 2020 a Pelicam.

„Ar fi fost păcat să nu facem ediția din acest an”

– Festivalul PELICAM se pregătește cu un an înainte. În 2019 nu se știa nimic despre pan­de­mie. Când și cum ați decis că nu va fi amânat, ci transferat pe online?

„Aurul din Johannesburg” – premiat cu mențiune specială la Pelicam

– Așa e, începem pregătirile cam din septembrie pentru ediția din vara anului următor, și așa am procedat și pentru ediția aceasta. În februarie 2020, când încă erau toate pe făgașul normal, aveam selecția de filme aproape finalizată, făcusem deja o prospecție în Tulcea, aveam în plan chiar niște schimbări pentru ediția de anul acesta. Apoi a venit pan­demia, în martie, și o pauză. Am așteptat. Încercam să tot amânăm luarea unei decizii. A ră­mas totul în suspans, a trecut martie, a trecut apri­lie, a început luna mai și tot nu ne era clar dacă și în ce condiții putem organiza ediția de anul acesta la Tulcea. Selecția era gata, avem o echipă tehnică bine pregătită, ar fi fost păcat să nu facem festivalul deloc. „Online” suna așa, bizar, dar tot mai uzual. Până la urmă, ajungi la un public mai larg, se ivesc niște plusuri în formatul acesta. Știam că urma să lipsească căldura evenimentului, întâlnirile pro­priu-zise, discuțiile la un pahar de vin, petrecerile, socializarea. Dar am privit partea plină a paharului și ne-am mobilizat să facem ediția în online. Echipa a fost foarte dedicată și anul ăsta, ba chiar aș zice parcă mai motivată, fiind ceva nou, chiar a mers strună. Sunt mândră de ei.

– Vorbește-mi, te rog, despre selecție și despre povestea câtorva filme.

– Anul acesta am inaugurat o nouă competiție, Eastern Docs – o platformă dedicată docu­men­ta­relor din Europa de Est și Centrală. Eastern Docs a reunit filme din Croația, Lituania, Belarus, Repu­blica Cehă și Georgia. Aș menționa aici „Ultimul mascul de pe pământ” – câștigătorul tro­fe­ului Pe­licam 2020 – o poveste despre dis­pariția speciilor și absurdul societății contemporane, atât de plină de sine, încât a uitat de unde se trage. Un alt film emo­ționant este „Aurul din Jo­hannesburg”, o călătorie printr-o lume a băr­baților conduși doar de profit, în care o femeie cu aspect fragil angajată în be­ne­ficiul comunităților locale ascunde putere și deter­minare. Un alt documentar extrem de relevant pentru România este „Oameni și lupi”, un film ceh care spune povestea reîntoarcerii lu­pilor într-o comunitate rurală din regiunea Brou­mov și con­flictul pe care-l stârnește. Întrucât am ajuns la un public nou prin trecerea în on­line, am decis să oferim trei docu­mentare care s-au bucurat de succes la edițiile an­terioare ale festivalului: „Femeia și apa”, „Bu­nicuțele din Cernobîl” și „Fără titlu”. Două sec­țiuni au fost dedicate publicului tânăr: „Pelicam Junior”, pentru copii cu vârste de 6+, și „Pe­licam Youth”, pentru adoles­cenți și tineri. Am în­cercat să alegem filme deopotrivă captivante și mo­tivante, care au și un puternic as­pect activist.

Dor de Pelicamul de la Tulcea

Corina Moldovan-Flo­rea

– Ați creat în anii trecuți o atmo­sferă senină, plăcută, în jurul festi­valului. Bănuiesc că una dintre satisfacțiile mun­cii de organizator era să-i vedeți pe oameni bu­curoși să fie, din nou, împreună. A înlocuit ceva această recompensă? Ce răspunsuri, im­presii a primit ediția online?

– Ai punctat bine. Cel mai tare ne bucura să vedem toți oamenii ăștia împreună, bucurându-se atât de festival, cât și unii de alții, să-i vezi – ba în­cântați că-s acolo, ba perplecși, după vreun film mai pu­ternic, ba visători, orice, numai in­di­ferenți nu. Iar Tul­cea are farmecul său și con­tribuie la at­mos­fera frumoasă, dim­pre­ună cu cei vreo sută de vo­lun­tari ti­neri tulceni, care sunt absolut mi­nu­nați, în fiecare an. Recom­pensa as­ta nu știu dacă poate fi în­lo­cu­ită. Au fost altfel de recom­pen­se, oa­meni care ne-au scris în direct în timpul fes­ti­valu­lui, să ne fe­licite sau să ne mulțu­mească pentru filme, părinți ce ne-au tri­mis poze cu copiii fas­­ci­nați de ce ve­deau pe ecran. Cum­va, e același feed­back, dar trăit altfel. E bine că am ajuns la un pu­blic mai larg, din toate colțurile țării, dar sperăm din tot sufletul să reintrăm în normal și, la anul, să ne revedem la Tulcea. Dar până aco­lo, chiar sun­tem bucuroși de această a noua ediție de Pelicam și prima în online. A mers bine, am avut spectatori, tot cu program fix, ca la un festival pro­priu-zis din sala de cinema.

„Există un interes crescând pentru filmele documentare”

Imagine din pelicula „Ultimul mascul de pe Pământ”

– În ce moment se află filmele documentare despre mediu, sunt ele căutate? Ce se întâmplă cu filmele românești, cum vezi lipsa lor din com­petiție, faptul că în continuare se fac foarte puține documentare despre mediu?

– Este clar că există un interes crescând pentru documentare, se fac multe filme excelente, an de an. Acum e drept că anul 2020 n-a fost cel mai vesel pentru lumea filmului, în general, dar asta e o excepție. Documentarele românești au fost tot timpul codașe, cumva ne-am obișnuit cu lipsa asta. Totuși, echilibrează situația investigațiile de mediu din ultima vreme, acolo unde cei de la Rise Project și Recorder sunt foarte activi.

– Într-un an de zile de la precedenta ediție, reportajele de investigație și acțiunile activiștilor de mediu au adus în atenția publicului tot mai multe aspecte grave, legate de mediu, în Ro­mâ­nia. Cum priviți voi aceste lucruri, cum vedeți evoluția lor?

– Este foarte bine că se trag semnale de alarmă, documentate și la timp. Creșterea interesului societății civile și al presei față de problemele de mediu este evidentă. Cu siguranță, este mult mai ușor a implica Pelicam-ul într-o societate deja interesată de mediu. Dar mai este foarte mult de făcut, chiar și în această direcție. Din păcate, presa centrală se ține în continuare departe de acest gen de subiecte și nu își asumă deranjarea autorităților sau a corporațiilor. În ceea ce privește Pelicam 2020, aș menționa deter­minarea activiștilor ro­mâni ce au participat la dis­cuția despre tineri și activismul de mediu. Chiar dacă nu toți sunt implicați în mișcări mai ample, grija lor față de me­diu, modul în care în­cearcă să-și schimbe sti­lul de viață, să se im­plice civic nu pot fi de­cât îm­bucurătoare și dă­tătoare de speranță. Spe­răm că entuziasmul și creativi­tatea lor au dat un impuls și idei publi­cului de aca­să, așa cum ne-au dat și nouă. În ce privește bine­cunoscuta serie de dez­bateri „Pe­li­cam Talks” a fost o reu­șită și în acest an. În spe­cial discuția despre bio­diversitate și reîntoar­cerea speciilor, care a adus laolaltă docu­men­ta­riști și cercetători re­nu­miți.

– Cu ce sentimente ai rămas după încheierea ediției online a Pelicam?

– Ne-a prins bine ediția asta, a fost cumva un test pentru toți, organizatori și public, am înțeles că funcționează și poate fi o soluție de rezervă, clar. Dar dorul de Pelicam-ul din Tulcea nu poate fi po­tolit.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian