Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Pierderea și aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul

Pe 29 august este praznicul Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul. Biblia rela­tează că Irod, regele iudeilor, a ordonat decapitarea sfântului la un ospăț, la cererea Iro­diadei. Sf. Ioan era întemnițat în castelul lui Irod de la Ma­herus, pentru că îl mustrase public pe acesta, în repetate rânduri, pentru că trăia cu Irodiada, soția fratelui său. Ca să se răzbune, Irodiada a sfătuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase pentru oas­peții regelui, plăcându-i mai ales lui Irod, căruia îi aprin­sese simțurile, să ceară de la acesta capul Botezătorului ca răsplată.

Potrivit tradiției Biseri­cii, după decapitare, Sfânta Ioana, femeia dregătorului lui Irod, a luat capul Sf. Ioan Botezătorul din curtea Iro­diadei și l-a îngropat la Ieru­salim, în muntele Eleonului, într-un vas de lut. După o vreme, un monah, pe nume Inochentie, care pustnicea chiar pe locul în care se afla îngropat capul Botezătorului, a descoperit sfintele moaște ale sfântului pe când săpa fundațiile pentru o bisericuță. Prin revelație divină, a aflat că acel cap este al lui Ioan Botezătorul. Înainte de a muri, monahul Inochentie a îngropat capul Sf. Ioan la loc, temându-se că va fi găsit și pângărit de păgânii ce se în­mulțiseră în zonă.

În vremea Sfinților Îm­părați Constantin și Elena, Sf. Ioan Botezătorul s-a arătat unor călugari și le-a poruncit să dezgroape cinstitul său cap. Călugării l-au aflat (cea dintâi aflare a sfân­tului cap) și l-au purtat cu ei într-un sac. Ei au întâl­nit un olar și i-au dat acestuia să ducă sacul. Din cauza lenevirii lor, Sf. Ioan i-a cerut olarului să fugă de cei doi monahi. Ajuns acasă, olarul s-a bu­cu­rat de multe binefaceri, datorită prezenței capului prorocului. Când și-a simțit sfârșitul aproape, olarul a pus capul sfântului într-o raclă și l-a dăruit surorii sale. Racla va ajunge în grija lui Eustațiu, un mo­nah arian, care locuia într-o peșteră. Multe minuni se vor petrece la această peșteră. Din păcate, Eus­tațiu credea că prin puterea lui însuși face minuni, iar oamenii îl credeau, neștiind ce ascunde în peștera sa. După un timp, Eustațiu a fost trimis în exil. Înainte a apucat, însă, să îngroape din nou capul Sf. Ioan Botezătorul.

Peștera a fost apoi locuită de niște monahi cre­dincioși, care au clădit o mânăstire în apropierea ei. În anul 452, arhimandritul Marcel, starețul acelei mânăstiri, a văzut un foc mare la peștera de lângă orașul Emesa, în timpul cântării psalmilor. Așa a aflat în chip minunat capul sfântului (a doua aflare). În timpul luptei dezlănțuite împotriva sfin­telor icoane, capul Sf. Ioan a fost îngropat la Co­mane, de unde a fost adus în Constantinopol de Sfântul Ignatie (860), în vremea împăratului Mi­hail. Aceasta este cea de-a treia și cea din urmă aflare a cinstitului cap.

Prima și a doua aflare a capului sunt sărbătorite pe 24 februarie, iar a treia aflare a capului Sf. Ioan Botezătorul este prăznuită pe 25 mai.

Tradiții și obiceiuri

Românii de odinioară credeau că de praznicul Tăierii Capului Sf. Ioan Botezătorul nu trebuie să folosească cuțitul și nici să mănânce fructe rotunde (cu formă de creștet), cum ar fi pepenele. De ase­menea, românii din vechime începeau atunci un post aspru, numit „de la cruce până la cruce”, care ținea până pe 14 septembrie (la Înălțarea Sfintei Cruci). Acest post nu e prevăzut în calendarul creș­tin.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian